Problema României: avem copii nesimțiți. Să le fie și la bugetari rău!

Despre ura față de bugetari nici n-are rost să mai vorbim. E prostie și ură. Prostie – pentru că toată lumea are impresia că bugetar înseamnă să fii judecător din ăla cu 20.000 de euro pe lună. Mai e prostie pentru că algoritmul urii arată cam așa: unii mai au drepturi, sporuri, noi, la patron, n-am văzut așa ceva, deci bugetarii sunt de vină!

Am mai spus-o, dacă s-ar respecta drepturile angajaților din privat, dacă s-ar plăti toate salariile la alb, dacă ar fi încurajate industrii care să ceară calificări superioare, n-am mai avea așa-zisa aberație, cum că media câștigurilor bugetarilor e mai mare decât în privat.

Avem un stat anemic, după toate standardele, nu ne plac serviciile lui tocmai pentru că l-am redus, l-am făcut mic și neputincios, l-am orientat către cariere și privilegii pentru câțiva. Aberațiile cu bugetari leneși sau copii nemerituoși se rezolvă prin reglaje de conducere, nu prin avânt național împotriva „lenei”.

Păcatele copiilor

Și da, principalii păcătoși par a fi copiii. Au luat, nesimțiții, burse și fără să merite. I-am îmbuibat. Fondul de burse a tot crescut. Și acum suntem în situația în care am fi crescut o generație de păcătoși care și-au mânjit cardurile cu bani nemeritați.

Ce-am făcut noi, de fapt? N-am plătit cât trebuia pentru educație, procentul din PIB e în continuare ridicol, iar ăla stabilit prin lege n-a fost alocat niciodată. Avem zeci de mii de copii care nu termină în fiecare an nici 8 clase. Și, cum n-am fost în stare să ducem o luptă complexă social, să protejăm copiii de medii nefavorabile, să-i apărăm uneori chiar și față de propriile familii, am găsit soluția scumpă și proastă: să le dăm bani ca să fie interesați de școală. Ceva-ceva a funcționat. Banul dat direct a mai responsabilizat.

Bineînțeles că au apărut aberații. De exemplu, mulți bani s-au dus în liceele foarte bune, pline de copii din familii cu posibilități. Dar se poate altfel în țara asta? De câte ori dai un leu unui sărac trebuie să dai 2 lei unuia bogat. Nu așa am făcut cu salariul minim? Ca să fie acceptat am dat la facilități marilor businessuri încât, în unele momente, statul a ajuns să le plătească el taxele muncitorilor, numai ca să-i țină la locurile de muncă.

Ceva trebuia făcut mult mai calm, dar s-a pornit o cruciadă împotriva copiilor. Revizuiri ale mediilor, ale concursurilor școlare pentru care poți primi bani și mai ales o mare atenție la copiii posibil nedreptățiți. Vă dau un singur exemplu: vor fi loviți tocmai copiii din familii modeste, nu neapărat în situație de ajutor social, care au reușit să răzbată să ajungă în școli foarte bune.

Dar ce noroc pe noi, dracii ăștia de copchii ne luau toți banii și acum i-am oprit eroic. Bugetele pot merge liniștite către servicii, judecători și alți salvatori ai nației.

Păcatele studenților, care deja încep să aibă o voce politică, ar trebui totuși să fie discutate, sunt reale și sunt politice. De exemplu, nu poți să susții USR sau PNL, partide care au în program să-ți taie transport, școală publică, iar apoi să te miri că ai rămas fără burse. Dreapta înseamnă bilet de tren întreg, totuși. Dacă mediul tineresc continuă să fie bântuit de prostiile „nu contează stânga-dreapta”, atunci n-am altceva să le spun decât: scoate banul!

Moraliștii

Politicienii și „specialiștii” care orientează mereu discuția către morală sunt niște manipulatori ordinari. Noi avem de apărat drepturi publice, care se țin cu bugetari. Vrem școală pe sănătate pe bani privați? Atunci s-o spunem direct, nu să tot facem campanii împotriva statului.

Am văzut cu ochii mei părinți și copii care simțeau cumva că păcălesc statul și-i iau banii cu o bursă amărâtă, nu că încheie, de fapt, un contract social, că se obligă să intre în ceva numit comunitate/societate.

Singura morală posibilă e cea a redistribuirii. Săptămâna trecută, Bezos, șeful Amazon, și-a rezervat jumătate de Veneție ca să-și facă nuntă cu influenceri și superstaruri. Dacă ești un amărăștean de rând și privești cu invidie astfel de manifestări, înseamnă că „ai pus botul”. Dacă nu mai înțelegi că afișarea bogăției aiurea, că sfidarea prin cheltuieli, nu au ce căuta între noi, atunci poate chiar nu meriți niciun ajutor de la stat. E nevoie de ceva morală deci, dar în sens invers.

Credeți că Bezos nu știe că e nesimțit? Știe. Nu numai că nu-i pasă, dar se hrănește din indignarea noastră neputincioasă. Bogăția necenzurată, nereglementată, neținută în frâu arată fix ca un ghem de nesimțire și înjurături și bullying, Trump amestecat cu Bezos. Singura morală e împotriva lor, nu împotriva unor burse sau sporuri de bugetari.

Mai contează și cum selectezi resurse umane, sigur că am văzut și eu bugetari care se cred Bezos și ei, și visează toată ziua la Dubai. Dar nu se mai poate nici cu sărăcanii care nu mai pot de grija brandului de adidași din picioarele vecinului. Acest gen de filozofie ne-a adus aici: să facem o mare sărbătoare națională a curățeniei sufletești prin tăierea banilor unor elevi și studenți. Dacă nu tăiem de la ăia care au, suntem doar niște papagali.

Foto: Hepta

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE