Votul pe nevăzute pro-război. Iar am dat un spectacol de democrație strategică

Așa a fost și cu votul românesc din parlament pentru decizia CSAT în care se aproba cererea Statelor Unite de a aduce echipament nou în bazele din România. Poate e cum zic ei, poate e doar un strat defensiv de interes național care a fost adăugat. Dar, nene, s-a făcut o peltea de secretomanie, de mormăieli supărate de la Nicușor Dan, de răcnete și orgasme proamericane încât poporul, și dacă nu era lămurit, a înțeles esența tristă: ăștia ori sunt foarte proști și obedienți, ceea ce e rău, sau ascund ceva, ceea ce e și mai rău.

Nu e prima oară când democrația ne încurcă. De aia au început să capete puteri sporite și Curtea Constituțională, și CSAT, și toată zona de servicii secrete care iau grosul banului și privilegiilor bugetare. CSAT a ajuns o aberație democratică. E un guvern paralel care ia decizii și apoi e susținut cu ochii închiși de Parlament. Priviți această declarație halucinantă:

„Stimați colegi, vă invit să votați cu responsabilitatea pe care o cere acest moment. (…) Și le mulțumesc tuturor colegilor noștri, care chiar dacă nu au citit acest document secret, au încredere în colegii pe care i-au votat și i-au trimis în Parlamentul României în Comisia de Apărare’.  (Nicoleta Pauliuc, PNL, șefa Comisiei de Apărare din Senat)

Cei mai mulți parlamentari au votat (sau n-au votat) fără să vadă vreun document. Comisiile de apărare din Senat și de la Deputați sunt alese pe sprânceană, numai non-politicieni ținuți parcă în picioare direct de un stat paralel cu realitatea. Ăia au putut citi, dar n-au spus. Nici măcar ăia de la AUR care se plângeau că n-au avut acces – păi unii au avut, de ce nu i-au explicat lui Simion ce au citit?

Apropo, dacă eram securist în România de azi și dacă n-aveam un George Simion, îl inventam urgent! Omul a făcut un show ieftin cu ceva foarte important. A făcut tot posibilul să bagatelizeze un protest serios.

Timp de mai bine de un an, tabăra din opoziție și cu tabăra puterii s-au bătut pe cine e mai trumpistă. Nicușor Dan a făcut tot posibilul și a reușit. El e trumpistul-șef acum. Simion face tot posibilul să-și aducă aminte că are un partid care stă bine în sondaje și de la care bună parte din populație așteaptă totuși să nu se mai tot prefacă „de opoziție”. Numai că formele de protest ales cu chirăieli și vuvuzele sunt fix ce-i convine puterii: se fac de râs și compromit și orice protest serios.

Marii proamericani, marii războinici care aprobă bombardarea ilegală a Iranului de către Israel și SUA sunt însă mult mai indecenți decât Simion. Unii făceau strategii cu ChatGPT pe Facebook: cică e clar, n-avem încotro, trebuie să ne băgăm! Alții din gama Radu Tudor/Prelipceanu iar s-au aruncat în orgii televizate cu mângâiat rachete și parteneriate strategice.

Cine are îndrăzneala să întrebe „ce vot e ăsta cu ochii închiși?, de ce nu ni se spune clar ce vine în plus? Dacă era doar parteneriat strategic, de ce a mai fost nevoie de completări?” acela e un „vândut”, un „trădător”.

Politica din România a pierdut orice priză populară. Până și prietena lui Trump, Georgia Meloni, a criticat războiul din calculul simplu că trebuie, ca politician de oricare fel ai fi, să ții seama de reacțiile serioase antirăzboi ale italienilor. Nu te poți pune cu dorințele populare la nesfârșit.

Nu spunea nimeni să fii Spania, să joci anti-Trump pe față. Dar ceva reținere, amânare, analiză, toate astea puteau fi făcute. Explicațiile puterii, de la Nicușor Dan, până la istericii useriști din guvern care par niște păpuși SRI de mâna a doua, s-au rezumat la atât: cine chirăie e putinist! Mai mult, au amestecat aiurea însărcinări NATO cu neghiobia cu Iranul demarată de Netanyahu și Trump fără NATO.

Pe scurt, puterea a făcut în miercurea votării deciziei CSAT un mare spectacol în care și-a luat votanții de proști. Întrebarea e la ce dezastru ne va duce până la urmă această strategie în care, dacă unii chirăie, urli la ei că nu sunt destul de NATO-UE.

A fost încă o zi tristă pentru democrația din România. Sunt vremuri foarte triste cu războaie care înșiră hectare de cadavre de civili, mai ales civili. Vor veni vremuri în care va trebui să luăm decizii mult mai dificile. Le vor lua niște inși în secret în CSAT și apoi vor urla la noi că suntem niște putiniști care nu-i merită?

Ni s-a tot spus că nu e un vot de intrare în război, că e defensiv. OK, am înțeles, ce nu pare să înțeleagă ei e că au votat PENTRU un război aiuristic și letal. Au dat un vot pro-război cu Iranul. E un vot pro-război, nu e doar defensiv, dacă era doar asta ne ajutam partenerul strategic și fără să mai dăm noi voturi, o făceam ca până acum. Asta e esența, nu că suntem și mai bine apărați de divizia securiști-patrioți care, la prima goarnă de război, vor fugi la căldurică undeva departe.

Oamenii din sfera puterii, parlamentarii care mai au coloană vertebrală ar trebui să-și folosească toată influența pentru a denunța această degringoladă a puterii. Asistăm acum la un soi de trumpism de provincie. Trump originalul e haotic și ia decizii stupid-sângeroase. Trumpiștii de provincie se chinuie să danseze și ei haotic, ca șefu‘. E un scenariu dezastruos care ne roade toate speranțele democratice din interior.

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE

Reportajele și anchetele sunt mari consumatoare de timp și resurse. Din acest motiv, te invităm să susții munca jurnaliștilor printr-o donație. Aici găsești mai multe opțiuni prin care poți contribui la dezvoltarea altor materiale similare: libertatea.ro/sustine. Îți suntem recunoscători că ne citești și că ești alături de noi.