Geniul foarte stabil calcă acceleraţia în Crazytown
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Când, în al doilea an din primul mandat, s-a autoevaluat drept “un geniu foarte stabil”, am fost cât pe ce să înţeleg. Părea o replică (ce-i drept, fără urmă de ironie) la „Foc si furie. In interiorul administratiei Trump”, cartea lui Michael Wolff. Apoi preşedintele Statelor Unite, a repetat cu toată convingerea, de câteva ori, sintagma „geniu stabil” şi „foarte stabil”.
În mandatul început în urmă cu 23 de zile a fost neobosit. A abordat problemele interne şi marile probleme internaţionale călcând puternic pe acceleraţie.
Am început să ordonez întreagul Plan Gaz-a-Lago punând cap la cap declaraţiile rostite sau scrise de @realDonaldTrump (poreclit pe vremea când posta continuu, un Tolstoi al Twitter-ului). Am adunat propriile sale declaraţii apodictice şi, între paranteze, bemolii comunicatorilor de la Casa Albă. Le înşiram şi m-am oprit brusc cu sentimentul că scriu la o fişă clinică...
În întâlnirea cu preşedintele Trump, regele Abdullah al II-lea al Iordaniei s-a întrecut pe sine: a reuşit să rămână ferm pe poziţia de a nu accepta refugiaţi palestinieni. Nu se ştie cât a putut să şi-o argumenteze, ca să înţeleagă bine geniul de la Casa Albă – destul de instabil în a se concentra mai mult de cinci minute asupra unei probleme, cum au mărturisit colaboratori apropiaţi din primul mandat – să realizeze că ceea ce propune înseamnă aruncarea în aer a unui aliat-cheie şi augmentarea gravă a haosului în Orientul Mijlociu. Deşi Trump a retras momentan şantajul cu îngheţarea ajutorului financiar, monarhul de la Amman, ca să îşi asigure tronul în vârtejul acestei săptămâni, a acceptat să primească 2.000 de copii palestinieni bolnavi de cancer pentru a fi trataţi în Iordania. (Nu comentez deocamdată această cifră care dă fiori reci).
Fiindu-i limpede că liderul american va rămâne stabil pe ideea lui cu ”diamantul: imobiliar Gaz-a-Lago, preşedintele Egiptului, Abdel Fattah Al-Sisi, şi-a amânat vizita la Washington, progrmată pentru 18 februarie, anunţând că va propune un proiect pentru reconstrucţia Gazei, în care prevede o viitoare structură de guvernare alcătuită din tehnocraţi locali, neafiliaţi Hamas. Câţi tehnocraţi există în Gaza, nelegaţi într-un fel sau altul de Hamas, rămâne de văzut.
Refuzul preşedintelui Al-Sisi de a se deplasa la Washington îmi aminteşte de exasperata declaraţie a lui John F. Kelly (care a ocupat poziţii importante în prima Administraţie Trump) făcută lui Bob Woodward şi consemnată de acesta în “Frica”: “Suntem în Crazytown!”. Fireşte că şi Egiptul a fost şantajat cu tăierea ajutoarelor financiare, că Trump a revenit asupra acestei decizii anunţate public, dar că e oricând posibil să revină asupra revenirii. În plus, regimul de la Cairo se confruntă cu o serioasă problemă cu apa, legată de Marele Baraj Etiopian al Renașterii, construit pe Nilul Albastru, o dispută în care preşedintele Trump ar putea interveni imediat, soluţionând problema în stilul său lipsit de inhibiţii istorico-juridice.
Între timp, viziunea Gaz-a-Lago şi interesele personale ale premierului Netanyahu, care abia ieri dimineaţă a întrunit Cabinetul de Securitate pentru a stabili un mandat echipei sale de negociatori din Doha, dă apă la moară Hamas, riscând să mineze Acordul de încetare a focului şi, implicit, recuperarea celorlalţi ostatici.
parpalache 13.02.2025, 11:57
Motto-ul „politicii”de jungla(de fapt de savana)?!Simplu:„Cine poate,POATE!Cine nu...NU”!