De ce e imposibil să avem guverne bune
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Activistul Valeriu Nicolae atacă, într-un editorial pentru Libertatea, mecanismele sociale și politice care fac oamenii capabili să dispară din politică și explică de ce sunt preferați cei șantajabili sau corupți moral.
Cuprins:
Nu există guverne bune sau foarte bune. Sigur, există guverne comparativ mai bune decât cele obișnuite, pline de securiști, corupți sau idioți. În definitiv, Șova, Meleșcanu, Andrușcă, Liviu Pop, Grapini și Iordache au fost miniștri extrem de importanți, iar Năstase, Dăncilă și Tăriceanu au fost prim-miniștri. Dragnea a fost tartorul-șef în trei dacă nu patru guverne, iar Oprea, pentru o perioadă, a fost de facto premierul României.
Indiferent de cât de geniali ar fi miniștrii, secretarii de stat și consilierii, guvernele funcționează cu ajutorul funcționarilor publici. Zdrobitoarea lor majoritate sunt oameni fie cel mult mediocri, fie demotivați, scârbiți sau pile politice puse pe căpătuială. Sunt, desigur, și oameni foarte, foarte buni, dar ei sunt excepții.
Oamenii buni sunt înjurați, la grămadă cu ceilalți
În general, un om excepțional, în momentul în care este șefuit de un idiot pleacă, pentru că are oportunități cel puțin la fel de bune în mediul privat. La fel se întâmplă și cu oamenii cu coloană vertebrală. Probabilitatea mare este ca ei să nu reziste tâmpiților dedicați cu care a fost blagoslovită clasa noastră politică și să părăsească administrația publică.
Salariile foarte bune, stabilitatea locului de muncă și pasiunea pentru ceea ce fac sunt motivele pentru care mai sunt și oameni foarte capabili prin ministere.
Din păcate, înjurăturile permanente din toate părțile nu îi ajută deloc. O reformă serioasă este aproape imposibilă, pentru că ar duce la prăbușirea sau dispariția oricărui partid din cauza intereselor politice și a numărului foarte mare al celor care depind de salariile de la stat.
Oricum, este foarte improbabil să avem curând o îmbulzeală a geniilor pentru orice guvern. Pupincurismul, oportunismul agresiv, vulnerabilitatea și nepotismul sunt cam singurele calificări dovedite a fi absolut necesare pentru o carieră lungă în politica românească. Politica nu este deloc atrăgătoare pentru cei de care am avea nevoie să facă politică, iar dezgustul pentru politică este atent întreținut de cei care controlează opinia publică în România.
De ce trebuie evitați oamenii capabili
Nu există lideri politici vechi care să nu fi avut legături cu oameni extrem de toxici și este de dorit pentru serviciile noastre și televiziunile controlate de foști securiști, mafioți sau Ghiță ca oamenii politici să fie vulnerabili la șantaj, deci controlabili. Domnul Orban este un exemplu foarte bun. PNL este partidul domnilor Hava, Blaga și Bușoi, și nu al unor oameni remarcabili prin cinstea, inteligența sau rezultatele lor în privat.
Public sunt promovați oameni care păstrează sistemul existent și nu oameni capabili să îl transforme într-un sistem meritocratic și eficient. Televiziunile depind de banii pompați de politicieni sau primari corupți și ar fi sinucigaș ca Dan Voiculescu, Gușă sau Ghiță să se apuce să promoveze oameni capabili și neșantajabili.
Doamna Firea este un exemplu foarte bun pentru cum pot promova investiții masive în televiziuni și publicitate o imagine bună a unui primar inept. Nu este singura care face acest lucru.
Guvernul actual este cel mult mediocru. Criza prin care trecem nu ajută, nici ea, mai deloc. Pentru a balansa cât de cât atacurile nesimțite, dar tipice opoziției formate din PSD-ALDE, comunicarea PNL a devenit din ce în ce mai agresivă pe partea de promovare a „realizărilor”, semănând din ce în ce mai mult cu comunicarea PSD din timpul lui Dragnea.
Ode și genii neînțelese
Odele despre minunățiile săvârșite de prim-ministru sau de președinte s-au înmulțit, la fel cum s-au înmulțit și declarațiile ridicole despre succesul ministerelor. Desigur, Violeta Alexandru nu poate face declaratii la fel de stupefiante ca ale domnului Daea, dar e destul de clar că și dânsa este grav lovită de același sindrom al geniului neînțeles.
Aici, un exemplu de la un proaspăt numit secretar de stat.
„Sunt onorat să accept, cu responsabilitate și demnitate, provocarea lansată de prim-ministrul României, Ludovic Orban, și de ministrul transporturilor, infrastructurii și comunicațiilor, de a mă alătura… Le mulțumesc încă o dată pentru deschidere, încrederea acordată. Le mulțumesc și colegilor din arcul guvernamental și celor de la nivel ministerial pentru susținerea lor. Sunt conștient și realist în fața misiunii pe care o avem, o misiune deloc ușoară în contextul prezent din România, într-un minister esențial pentru dezvoltarea României normale și demne. Dar am convingerea că, alături de profesioniști, de la nivelul ministerului, cât și de experți recunoscuți, din alte medii, depunând întreaga experiență profesională și academică cumulate, împreună vom reuși să venim, în scurt timp, cu rezultate!“
Nemulțumirea cvasi-generală, lipsa de încredere justificată a populației în clasa politică, așteptările exagerate despre ce poate face un guvern, mecanisme guvernamentale rigide sau de-a dreptul tâmpite plus toate cele de mai sus fac imposibilă apariția unui guvern bun.
Lucrul acesta este greu de acceptat, mai ales pentru cei puțini foarte buni sau geniali care muncesc până la extenuare, încercând să facă tot posibilul pentru a transforma pe perioada mandatului lor mediocritatea în excepțional. În general, ei nu sunt deloc vizibili, fiind preocupați cu treabă și nu cu aparițiile televizate.
Din păcate, tot ei sunt cei care vor ceda cel mai repede, sătui de ipocrizia șefilor lor și de critica continuă a celor care comentează din afară, așa cum sunt și eu.
