Dan merge agale pe cărarea potrivită

Ideea de respectare a concediului, mersul la festivalul de la Salzburg, „dansând cu lupii” și cu doamna Sandu au fost neîndoielnic agreabile și au întărit latura ozonată a firii președintelui. Până la urmă, și președinții sunt oameni și se mai abat la un șpriț slab de vară. Dar sunt paranteze.

Din inspirație personală sau (și) bine sfătuit, Dan s-a dus în cel mai potrivit loc pentru actualele împrejurării și pentru cele trecute, dar încă proaspete.

A contrabalansat divorțul de tradiționala participare a președinților la Ziua Marinei. Dacă ar fi privit cu un ochi informat ce plutea pe albastra și strategica Kara Deniz, s-ar fi întristat. Aceleași fregate dickensiene ale mult nedreptățitei noastre marine militare. Rămasă tot urgisită când e vorba de dotări. Cu o corvetă de la aliații turci (încă nevăzută) și niște remorchere (de aceeași origine și condiție) care au încurcat ChatGPT nu se face primăvară liniștită pe apele albastre.

A fost o contrapondere și la absența de la funeraliile de stat ale lui Ion Iliescu. Cred că în acel moment delicat și încărcat, cea mai adecvată atitudine și acțiune a avut-o fostul președinte Traian Băsescu. Mesajul, buchetul de flori albe, salutul semimilitar în stil american. Ceva de reținut și de învățat de la un președinte de cursă lungă.

Deci lecția momentului ar fi: asocierea de imagine cu armata (al cărei prim-comandant este) este garantat bună. Un transfer de „mușchi” care se încadrează în fișa reală a postului. A început cu folosirea repetată a unui avion militar. A continuat cu prezența în comunitatea militară cea mai de soi, pentru treburi de stat. Este o cărare de la care nu prea trebuie să te abați când ești ceea ce ești.

Rămâne problema de fond: prezidentul trebuie să își ia avânt în substanța dosarelor și temelor de care este direct și constituțional responsabil. 

Noua strategie națională de apărare a țării (care trebuie finalizată în jumătate de an de la preluarea mandatului). Numirea directorului serviciului intern de informații și confirmarea/infirmarea statu-quoului de la vârful SIE. E drept că nimic nu e mai veșnic ca interimatul, dar perpetuarea sa în cazul SRI face ca situația să devină maladiv-bizară. Toate acestea nu își găsesc soluția prin nimerite asocieri de imagine, ci prin implicare reală dincolo de blițuri.

Lupta cu deficitul bugetar poate fi lăsată un pic în plan secund. Nicușor Dan are o cărare spinoasă de străbătut. Dar a dat semne că este pe drumul potrivit. Totul este să rămână consecvent.

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE