Guvernul de la Ierusalim și Administrația Trump stau cu ochii pe „comoara imobiliară”, palestinienii din Gaza așteaptă o nouă catastrofă

Nu mă îndoiesc nici de informația pe care sinistrul extremist de dreapta Smotrich ne-o furnizează, conform căreia negocierile pe procente dintre Guvernului său și Administrația de la Casa Albă privind „comoara imobiliară” au și început. Ar fi nedrept să nu-și primească dividendele din această afacere și Jared Kushner, consilierul (în primul mandat) și ginerele președintelui – el a avut cel dintâi această idee ingenioasă.

Îl cred pe Smotrich, în ciuda faptului că Donald J. Trump continuă cu ipocrizie să invoce un acord de încetare a focului, chiar și după ce toată lumea a înțeles că – de conivență cu Netanyahu, a admis bombardarea negociatorilor Hamas de la Doha – zădărnicind astfel orice acord.

În vreme ce Guvernul Netanyahu și Administrația Trump stau cu ochii pe „comoara imobiliară”, președintele egiptean Abdel Fattah el-Sisi e tot mai îngrijorat, atât de îngrijorat încât a îndrăznit să numească Israelul stat „inamic”. Liderul de la Cairo nu poate fi bănuit – cum se întâmplă în cazul Qatarului sau al Turciei – că ar avea vreo simpatie pentru Hamas, dimpotrivă (organizația fiind o ramură a Fraților Musulmani).

Egiptul este primul stat din regiune care a semnat, în 1979, un tratat de pace cu Israelul. În aproape o jumătate de secol cât a trecut de atunci, cuvântul „inamic” n-a mai fost niciodată rostit, până zilele trecute. Temerea președintelui el-Sisi – care în august desfășurase 40.000 de militari de-a lungul graniței cu Gaza – este că „relocarea voluntară” (formula eufemistică din Planul Trump pentru epurare etnică) va însemna alungarea palestinienilor în Peninsula Sinai (mai exact în Sinaiul de Nord), declanșând haosul. Amenințarea cu strămutarea palestinienilor în Sinai nu e deloc nouă, a fost lăsată să plutească – exprimată explicit sau sugerată drept cel mai firesc demers – încă de la începutul războiului. Egiptul o consideră o amenințare la adresa securității sale, o „linie roșie” în relația cu Israelul.

O „linie roșie” în relația cu Israelul, în ce privește anexarea Cisiordaniei (în desfășurare!), fixaseră și Emiratele Arabe Unite (mica și bogata monarhie din Golf, considerată stâlpul Acordurilor Abraham, semnate în primul mandat Trump, inclusiv de Maroc și Bahrain). Problema este că, deși liderii de la Abu Dhabi și-au îmbrățișat duminică, la Doha, omologii de la Cairo, ca gest de solidaritate al țărilor arabe și islamice cu Qatar, între Egipt și Emirate tensiunile persistă, iar acestea sunt legate tocmai de situația palestinienilor din Fâșia Gaza.

Încă din a doua lună după istalarea la Casa Albă, când președintele Trump a dezvăluit regiunii și lumii „magnificul” Plan Gaz-a-Lago, Emiratele Arabe Unite s-au grăbit să declare, contrar poziției tuturor vecinilor lor din Orientul Mijlociu, că nu există altă soluție decât cea expusă cu entuziasm de vizionarul lider american și nu s-au împotrivit ideii ca palestinienii să fie strămutați în Peninsula Sinai. Egiptul, ce depinde (și) de sprijinul financiar al Emiratelor, nu și-a permis atunci să ducă declarațiile de la Abu Dhabi spre un conflict diplomatic. Lucrurile s-au mai calmat – deși pericolul nu e înlăturat pentru Cairo – când emiratezii au făcut presiuni asupra unui aliat, ciudata republică Somaliland din Cornul Africii – pentru a primi palestinieni din Gaza, în schimbul recunoașterii de către Washington a statalității sale.

Rezumând foarte pe scurt o realitate din care curge sânge – al palestinienilor și al soldaților israelieni mânați într-un război fără glorie: în timp ce Administrația Trump și Guvernul de la Ierusalim stau cu ochii pe „comoara imobiliară” care este Gaza, în fața palestinienilor se cască o nouă catastrofă.

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE

Reportajele și anchetele sunt mari consumatoare de timp și resurse. Din acest motiv, te invităm să susții munca jurnaliștilor printr-o donație. Aici găsești mai multe opțiuni prin care poți contribui la dezvoltarea altor materiale similare: libertatea.ro/sustine. Îți suntem recunoscători că ne citești și că ești alături de noi.