Miniștrii „Nu știu”. Sau cum se joacă Guvernul Ciucă de-a v-ați ascunselea cu pensiile speciale

În calitatea mea de cap al familiei, responsabilitate pe care mi-am asumat-o fără să solicit vreo consultare sau să cer un mandat de reprezentare, eu știu precis care este balanța de venituri și cheltuieli ale familiei. Balanța la zi, indiferent de anotimp, de cursul leu-euro sau de inflație. 

Sunt la curent, în orice moment, care este situația plăților, impozitelor și taxelor (pe care le achit conform facturilor și deciziilor de impunere) și cunosc veniturile lunare (pe care le optimizez). Misiunea mea nu este nici ușoară, dar nici grea. O misiune de bărbat, stâlpul casei. Această misiune nu mă califică să ocup, de exemplu, funcția de ministru al Finanțelor Publice. Nu am calificarea necesară și nici nu mă calific la vreun partid să-mi ofere mandatul de ministru. Una este să chivernisești banii familiei, alta este să administrezi finanțele țării.   

Totuși, ca administrator și supervizor al bunăstării membrilor familiei (bunăstare bine înțeleasă) și în calitate de contribuabil cu impozitele și taxele plătite la zi către administrația locală și centrală a României, nu pot să înțeleg de ce Adrian Câciu, ministrul Finanțelor, și Marius Budăi, ministrul Muncii, nu sunt în stare să precizeze care este impactul bugetar al pensiilor speciale. 

Am citit cu atenție știrea din Libertatea referitoare la solicitarea membrilor Comisiei de Buget-Finanțe din Senat către cei doi miniștri pentru a afla care este cuantumul acestor pensii speciale. Răspunsul secretarilor de stat, trimiși în fața comisiei de către cei doi demnitari, a fost confuz și dezamăgitor. 

Manevra este veche și funcționează: ca să ocolești o întrebare incomodă trimiți niște subalterni care aruncă fumigene. Sunt convins că Budăi și Câciu nu ar fi în stare să dea o cifră referitoare la pensiile speciale nici la televiziunile partenere Antena 3 și România TV. 

Cei doi miniștri pot plânge cu lacrimi de crocodil pe umerii „seniorilor”, pot să-l critice pe Cristian Ghinea, care „a condamnat la sărăcie” prin PNRR multe generații de pensionari ai României, pot să baleteze în diferite poziții de iubire pentru populația defavorizată, dar nu vor spune cât costă bugetul României aceste pensii speciale. 

Sunt două opțiuni la care mă gândesc în calitatea mea modestă de șef de familie: 

a) cei doi miniștri știu costurile acestor pensii speciale și nu vor să le facă publice (au primit ordin să nu le oficializeze); 

b) nu le cunosc cu adevărat și, pentru că nu vor facă aproximări, să bâjbâie, să se facă de râs, fentează și evită o astfel de întrebare. 

Până la urmă, de ce trebuie ca românii să cunoască impactul bugetar al pensiilor speciale din gura unui ministru? Mai precis: cât îi costă pe români pensiile speciale ale unor favorizați ai sistemului? Sunt lucruri mai importante în viață: starea vremii, cine se mai ceartă la Survivor, în ce țară caldă și-a petrecut concediu o vedetă…

Dacă punctul a) se va confirma vreodată înseamnă că avem de-a face cu doi miniștri care de fapt sunt niște păpușele trimise la guvernarea care se prestează pe micile ecrane ale televiziunilor slugarnice. Totuși, în acest caz, trebuie apreciat profesionalismul demnitarilor de la Finanțe și Muncă, ei cunosc cifra, adică sunt la curent cu cheltuielile bugetare, țin banii sub control, dețin controlul, cum se spune, dar în același timp sunt niște mincinoși pentru că o ascund publicului.

Dacă punctul b) este valabil, adică Budăi și Câciu nu cunosc impactul bugetar, atunci ar trebui concediați pentru că sunt niște impostori. Dar cine să-i concedieze? Partidul? Ciolacu? Ciucă? Iohannis? 

Până la urmă, guvernarea PSD-PNL trăiește și fără reforma pensiilor, se descurcă, cârpește, improvizează, românii vor putea să trăiască și fără miliardele de euro de la PNRR. Mare scofală că se va bloca suspendarea plăților din PNRR! PSD și PNL vor găsi niște explicații care vor fi promovate cu fermitate de televiziunile pregătite să lustruiască pantofii politicienilor: atât am putut să tragem bani din PNRR (vreo 3 din cele 20 de miliarde de euro), Ghinea este vinovatul, reziștii și progresiștii au sabotat planul, Uniunea Europeană ne-a nedreptățit din nou la fel ca la Spațiul Schengen, străinii și-au bătut joc de noi! Minciunile vor fi vehiculate drept niște adevăruri dureroase, naționale, fataliste.   

Nu-i un capăt de țară că cei doi miniștri nu știu care-i impactul bugetar al pensiilor speciale. Guvernul Ciucă, nu este nici primul și nici ultimul executiv aflat în această situație, habar n-are câți oameni și câte locuințe sunt în România, pentru că recensămintele oferă niște estimări. 

Un guvern neștiutor

Guvernul nu știe exact câți bani are de plătit pentru salariile bugetarilor, într-o anumită lună, pentru că nu are o actualizare în timp real a situație din teren. Pentru că sporurile (care reprezintă un procent uriaș din venituri), plus primele și orele suplimentare variază de la o lună la alta. Pentru că schemele de personal sunt umflate. Totul se plătește din căldarea bugetului de stat. Așa s-a plătit în ultimii 30 de ani, din căldare. Guvernul n-are nicio idee câți bani plătește pentru pensiile românilor pentru că, în fapt, nu are o actualizare în timp real a realității și pentru că intrările noi de pensii se procesează lent și sunt imprevizibile când vine vorba de pensionările anticipate și preferențiale. Totul se plătește din ligheanul Bugetului Asigurărilor Sociale de Stat, care a fost mereu în deficit. Pensiile se plătesc din lighean, cu ceea ce mai rămâne de pe fundul ligheanului. 

Guvernul nu cunoaște aceste lucruri de bază pentru că sistemul nu este digitalizat. De aceea se întârzie reforma pensiilor, a salariilor și procesul de digitalizare al sistemului de stat, pentru că impostorilor sau hoților le place ceața. Voturile în campaniile electorale vin la grămadă din ceață. Guvernul trăiește de pe o zi pe alta, de aceea nici nu este în stare să facă prognoze, predicții și să stabilească planuri de urmat pentru următorii ani, planuri credibile care să ofere românilor încrederea.  

Am speranța ca, într-o zi, mai devreme sau mai târziu, actualul sistem de pensii și salarii să crape în România. Presiunea asupra bugetului este mare iar împrumuturile pe care le face statul într-o frenezie se vor bloca cândva. Sigur că atunci politicienii se vor ascunde ca șobolanii. Prăbușirea sistemului va fi confirmarea că reforma neîncepută sau întârziată reprezintă, până la urmă, nu o minciună, nici abuz în serviciu, nici indolență și neprofesionalism, ci este o formă de crimă. Față de toți cei care nu-și vor mai primi banii și se vor trezi cu viețile dârâmate.       

Foto: Octav Ganea/Inquam Photos