MENIU CAUTĂ

OPINIE/ PAH, despre agresivitatea de pe rețelele de socializare: "Postacul răspunse-ntorcându-se: taci!"

Acesta este agresivul satului global. Din cauza lui, unii renunță să mai aibă opinii proprii.

Explozia tehnologiei și pătrunderea internetului până în locurile unde nici măcar canalizarea sau apa curentă n-au pătruns încă au permis democratizarea opiniei.

Până la un anumit moment nu foarte mulți puteau să-și exprime opinia astfel încât aceasta să ajungă la mai mulți oameni decât cei din imediata apropiere. S-au emis multe păreri pe marginea acestui fenomen.

Au scris și oameni celebri despre asta, nu foarte măgulitor. Dar nu asta este, de fapt, problema acestui început de mileniu.

E bine că oamenii au platforme care le permit să-și facă mai cunoscute părerile, trăirile, nevoile și, uneori, chiar gândurile. Nu cei care au opinii sunt de condamnat, ci cei care încearcă să facă aceste opinii să dispară.

Umberto Eco era cumva supărat pe prostul satului care poate să-și împrăștie inepțiile mai departe de ușa cârciumii din sat. Dar, oricât de mult mi-ar plăcea Umberto Eco, nu sunt de acord cu el. Dacă prostul satului scrie sau vorbește, dacă se filmează și se uploadează pe internet, nu mă deranjează. Pur și simplu nu-l citesc, nu mă uit la el, nu-l frecventez. Am acest drept și această posibilitate.

Agresivul satului însă e cel care mă îngrijorează.

Agresivul e cel care ține să-mi spună mie sau să-ți spună ție sau să-i spună chiar prostului satului că nu avem dreptate. Că doar el are dreptate, iar tu, neavând, ești musai o ființă inferioară ori o unealtă a altcuiva, ori cine mai știe ce.

Închipuiți-vă un personaj insistent care vă intră în casă fără să vă ceară voie. Vă bagă mâna-n gât, vă ridică de pe scaun și începe să vă înjure, să vă scuipe, să vă explice că ceea ce ați postat pe Facebook, de exemplu, este total greșit și vă demască drept om al rușilor, al americanilor, al mafiei politico-financiare sau al mafiei covrigilor din coadă de câine.

Vreți să-l dați afară, dar se enervează și mai tare. Se înroșește la față, i se umflă venele pe la tâmple și pornește o tiradă despre libertatea de expresie. Pe care o întărește cu un pumn în masă, un ghiont în coaste și un șut în tibie. Ca să înțelegeți mai bine punctul lui de vedere. Ostenit, într-un târziu, pleacă. Dar nu înainte de a-ți spune că, dacă nu vă băgați mințile-n cap, va reveni. Și nu singur, ci împreună cu mulți, foarte mulți amici.

Acesta este agresivul satului global. Din cauza lui, unii renunță să mai aibă opinii proprii. Din cauza lui, cei mai sensibili înțeleg că mai bine împrumuți opiniile altora, dar mai bine și mai bine e să taci.

Eu cred, în continuare, altceva: avem dreptul să vorbim! Tot ce tăcem poate fi folosit împotriva noastră.

Citește și:

OPINIE/ PAH, despre chinul șirurilor de mașini care se întorc din vacanță: „România 100 (de metri pe oră)”

OPINIE/ PAH despre preluarea președinției rotative a Consiliului Uniunii Europene. „Premierul Dăncilă ne spune că avem proiect. De țară, chiar!”

OPINIE/ PAH, despre justiția din România: Când „merge și-așa” nu mai funcționează

OPINIE/ PAH, despre bunătatea din pragul Sărbătorilor: „Caltaboșii n-aduc fericirea”

Comentarii