Domnule președinte, mă bag! Vreau să fiu premier desemnat

Dacă președintele Nicușor Dan ar dori să mă desemneze, ar putea să mă găsească ușor și să mă anunțe. Fie prin telefon, la prima oră a dimineții: „Bună dimineața, domnule Barbu! Doriți să candidați la funcția de prim-ministru al României?” Sigur că doresc: gând la gând cu bucurie! Fie să trimită o mașină a SPP-ului la scara blocului și, sub privirile năuce ale pensionarilor care își trag sufletele pe băncuță, sprijinindu-și mâinile și neputințele de căruțurile umplute pe jumătate cu niște alimente din piață, să mă îmbarc ca un veritabil premier desemnat, în drum spre Cotroceni. Admirabilă imagine! Iar la Cotroceni, același dialog: „Vreți să fiți prim-ministru desemnat?” Sigur că vreau, mai încape vorbă!

Ar mai fi și varianta unei telegrame, adusă de poștaș. În locul deciziei de eșalonare a datoriilor de la ANAF, pe care o aștept cu înfrigurare de o lună, telegrama l-ar scuti pe bietul poștaș de întrebările mele zilnice și neghioabe: „Aveți ceva pentru mine de la ANAF?” „Sigur, aveți o telegramă-fulger de la Palatul Cotroceni!” Aș citi telegrama chiar în fața omului și, cum se cuvine în astfel de ocazii, i-aș da niște bani de o bere și, treacă de la mine, un borcan cu gem de caise din cămară. Merită! Sunt premier desemnat. 

Toate cele trei variante ar fi perfect fezabile, nu am nicio favorită, numai să se întâmple. În fapt, nici nu cotează modalitatea în care voi deveni premier desemnat. Important este să fiu desemnat, să mi se împlinească dorința arzătoare pentru țara mea. Contextul în care voi fi numit nu contează în istoria țării mele, fiind doar o bârfă de presă. Ce mare relevanță ar avea în istoria României faptul că președintele Dan l-a chemat pe Barbu într-o noapte să-i propună chestia asta? Mult mai relevant va fi că Nicușor Dan va rămâne în istorie drept un președinte slab, poate cel mai slab, o catastrofă pentru România.

Sigur că în momentul în care voi deveni premier desemnat, președintele Nicușor Dan semnând, fără să ezite, fără să clipească și fără să regrete, „decretul privind desemnarea domnului Petre Barbu în calitate de candidat la funcția de prim-ministru”, nu voi spune la nimeni că sunt premier desemnat. Nici soției, nici fiicei, nici neamurilor care mi-au mai rămas în viață. Nici prietenilor pe care-i mai am în viață. Îi voi lăsa să afle din presă. Pentru că presa trebuie să-și facă datoria.

Așa încât voi răspunde pozitiv și cu generozitate la toate invitațiile televiziunilor, radiourilor și publicațiilor electronice pentru a da interviuri. Fără discriminare și fără rețineri. Din prima zi de desemnare, voi străbate cu entuziasm și responsabilitate toate instituțiile de media, de la România TV la TVR, de la Libertatea la HotNews, de la Euronews la Europa FM, nu este locul să fac o listă completă, mai întâi trebuie să ajung premier desemnat.

Aș fi un campion al comunicării, bătându-i pe toți desemnații de premieri ai președintelui Nicușor Dan, desemnații și resemnații… L-aș bate și pe Donald Trump la vizibilitate, dar președintele american nu se pune, pentru că România are nevoie de un cetățean român în această funcție.

Recunosc că acest tur de forță ar fi criminal de obositor, dar sunt decis să-mi duc munca până la capăt. Pentru că un premier desemnat trebuie să muncească: adică să facă o majoritate care să-i susțină guvernul în Parlament. Și unde altundeva se muncește cel mai bine pentru țară decât dând interviuri la presă? Asta-i munca demnitarului român: să dea interviuri și declarații la presă! Aș năvăli ca un tsunami în studiourile televiziunilor de știri, distrugând grilele de programe, lista de invitați, analiști și experți și punându-mă la dispoziție incisivilor noștri moderatori. Cu orice risc. Chiar și cu riscul de a ieși pe targă, sângerând, după mușcăturile acestor câini de pază ai democrației românești. Aș sângera, bineînțeles, pentru țară, pentru popor, pentru democrația din România! Nu mi-ar fi frică de întrebările lor capcană, de atacurile sub centură, de umilințele, de dezvăluirile din trecutul meu întunecat (n-am fost turnător la Securitate și nici nu sunt omul sistemului, dar cine știe ce dosar mi-ar putea fi fabricat!), pentru că dorința mi s-a îndeplinit, sunt premier desemnat!

Strigătul meu de luptă ar fi: „Ciutacu, Gâdea, Alexandrescu, Prelipceanu, păzea că vin! Sunt al vostru, sunteți ai mei!” Dacă un desemnat ca Adrian Veștea poate să acopere televiziunile într-o seară, țopăind ca un urs dintr-un studio în altul, fără să spună nimic, eu de ce n-aș putea să băltesc toată ziua, de la desemnare până la miezul nopții, în televiziuni și radiouri? Nu va conta ce spun, nu va conta ce dau pe goarnă – scuzați-mi expresia! – important este să fiu acolo. Pentru țară, pentru popor, pentru democrație! Dacă voi mă vreți, și eu vă vreau mai mult decât mă vreți voi! Să vorbesc cu presa până se va plictisi de mine. Ce voi spune presei? Ce voi transmite poporului? Nimic. Doar sunt premier desemnat. Și orice desemnat, cum se știe, nu are nimic să spună. 

Asta ar fi în prima zi: muncă cu interviuri și declarații în presă. În a doua zi, ar trebui să încep negocierile cu partidele, ca să realizez o majoritate. Dar în această zi, voi afla din presă care este poziția partidelor față de mine, premierul desemnat. Ce-au zis ele despre mine! Deci, n-are rost ca în această zi să încep negocierile. Pierdere de vreme. Ce să mai negociez când voi afla ce doresc partidele? Oricum, nu este nimic de înțeles din dorințele, mesajele, strategiile și obiectivele partidelor noastre. Ne-am lămurit cu toții în această lună de când România nu mai are guvern cu acte în regulă. Ziua a doua va fi rezervată odihnei, am muncit destul în prima zi, hălăduind de la o televiziune la alta. Și cred că este de ajuns. 

În a treia zi, odihnit, cu capul limpede și dorința împlinită, am să-mi depun mandatul de premier desemnat. Fie am să-l sun pe președintele Nicușor Dan: „Sunt cu mandatul depus, mulțumesc!”. Fie am să iau metroul până la Palatul Cotroceni și am să bat în poartă: „Vă rog să-i transmiteți președintelui că mi-am depus mandatul!”. Fie am să-i trimit o telegramă…

Vreau să fiu premierul desemnat al României! Măcar trei zile. Să joc și eu în acest reality show! Nu cer prea mult, dar nu mai am răbdare, m-am săturat și mă enervează reality show-ul acesta penibil cu Tomac și Veștea. Vreau să mă bag, domnule președinte! 

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE