Trei mesaje ferme de încurajare transmise de „Călărețul de pe melc” capitalurilor „vagaboande”

Principalul motiv este că, din punctul meu de vedere, Isărescu a încurajat persistent, prin acțiuni și inacțiuni, toate guvernele României, cărora le-a fost sfătuitor de încredere, să alunge România cât mai departe de zona euro, de dobânzile și comisioanele mici de acolo, de o curbă mult mai lentă de creștere a datoriei publice și de o bunăstare sporită a populației.

În beneficiul cui? 

Categoric, nu în beneficiul economiei naționale, ci în beneficiul a ceea ce am numit „capitaluri vagaboande”: banii speculativi, cărora Mugur Isărescu le promite dobânzi înalte, și curs nepenalizator de ieșire, cu altă cuvinte, protecție. 

În timp ce economia României se zbate la inflație spre 10% (categoric, Isărescu este călărețul de pe melc în lupta împotriva inflației), la cele mai mari dobânzi din Uniunea Europeană (eroul de după bătălie își exprima speranța să nu crească chiar și mai mult) și este pradă unor măcelari administrativi care nu știu altceva decât să majoreze taxele pentru cei care plătesc oricum.

De altfel, vă învederam încă din februarie 2025 că asta este moștenirea lui Klaus Iohannis și a lui Mugur Isărescu (după cele două mandate ale primului): îndepărtarea definitivă a României de zona euro.

Cu un alt nepriceput aflat acum la cârma economiei (Ilie Bolojan, care și-a luat ca vicepremier un individ generator de corupție și de furt de bani de la buget), cu un președinte ales deloc preocupat de clarificarea anulării alegerilor prezidențiale pe motive inventate (așa cum pare să sugereze și cel mai recent raport despre România al Departamentului de Stat SUA), Mugur Isărescu nu mai are niciun motiv să își arate disprețul, apreciez eu, total, față de economia națională.

„S-a renunțat” 

„Peste 5-7 ani mai discutăm”, ne anunță Mugur Isărescu, ca de obicei, post-factum și cu o oarecare satisfacție, în ceea ce privește o țintă de aderare a României la zona euro. Ce înseamnă îndepărtarea pe termen definitiv a aderării la zona euro? Înseamnă:

• Cele mai mari dobânzi din Uniunea Europeană și costuri foarte mari cu finanțarea datoriei publice. Adică bani care ar trebui să se ducă către stradă, școală sau spital, se vor îndrepta spre îndestularea creditorilor, fără risc.
• De ce fără risc? Pentru că Isărescu le-a promis capitalurilor vagaboande „dobânzi înalte și cursul cum au stabilit”. Cu ce preț? Cu prețul decapitalizării economiei naționale și a surselor de creștere.

Mesajul de renunțare la aderarea la zona euro nu este însă adresat publicului din România, în opinia mea, pentru că publicul din România știe deja acest lucru. Publicul a remarcat cum anterior Croația și de la 1 ianuarie și Bulgaria, au intrat sau intră în zona dobânzilor mici și a politicii monetare îndreptate spre bunăstarea populației și nu împotriva ei. În zona euro dobânzile scad, în România rămân înalte.

De aceea, în opinia mea, mesajul lui Isărescu este adresat acelorași „capitaluri vagaboande”, cărora le transmite, ca un soi de ambasador: stați liniștite, veghez în continuare la profiturile excesive pe care le realizați în România, fără risc. Între timp, românii cu credite indexate în funcție de IRCC își vor vedea ratele majorate de la 1 octombrie, așa cum s-a întâmplat și în cazul companiilor sau românilor cu credite indexate în funcție de ROBOR – urmare a jocului politic al lui Isărescu din piața monetară, în timpul gâlcevii de la alegeri – manifestat prin „lovitura de curs”.

„Am trăit aceste lucruri și pot să vorbesc liber”

Mă tăvălesc pe podea de râs când aud că un fost sicofant la Securitate, Manole, susține că poate să vorbească liber. Nici măcar Petrov nu spunea asta – mai mult, Petrov, atunci când îl sfătuia pe Ponta, îi spunea cum este să îi rânjească unui plasat într-o funcție înaltă, politică, ofițerul de legătură.

Isărescu nu a putut vorbi liber niciodată, nici până când s-a aflat, mult prea târziu, că își turna colegii și pe ambasadorii țărilor NATO al Securitate, ca să mai prindă niște valută în urma deplasărilor externe din perioada comunistă („cele semnalate se verifică și prin persoana de sprijin Manole. Propun exploatarea notei la um0625”).

El nu poate vorbi liber nici acum. 

Pentru că a vorbi liber, înseamnă a fi liber, și a acționa pentru bunăstarea economiei românești și nu pentru propășirea „capitalurilor vagaboande”. 

Or, pretinsul vorbit „liber” al lui Isărescu se adresează fix capitalurilor vagaboande cărora le trasează exact cum va decapitaliza economia românească, prin dobânzi înalte, și în perioada următoare. 

Am identificat, în discursul său recent, trei astfel de „vorbiri libere” ale lui Isărescu, în conferința în care anunța inflația la nivelul de trei ori ținta BNR (chiar e genul de salvator care stinge cenușa):

• „dobânzile nu au cum să scadă. Pentru o perioadă dobânzile la depozite vor fi real negative”. 

Mesajul este adresat în mod clar capitalurilor vagaboande, cărora le promite dobânzi înalte și cursul cum au stabilit. 

Capitalurile vagaboande se împrumută în euro la dobânzi mici, îi fac lei, îi pun la dobânzi mult mai mari în lei, garantate de Isărescu. 

Când vor să plece, Isărescu le garantează curs stabil de ieșire și profituri de 3-4 ori mai mari decât ar obține în alte economii. 

De altfel, Mugur Isărescu are și un mesaj pentru economiile românilor: dobânzi real negative – adică ce pui la bancă, după un an iei mai puțin, pentru că inflația lui de 10% rade orice urmă de randament.

• „nu cred că anul acesta BNR va modifica dobânda cheie. Sperăm să nu facem asta”. Este un al doilea mesaj ferm de încurajare a capitalurilor vagaboande, transmis de „Manole”. 

Dobânzile vor rămâne înalte și cursul cum au stabilit – adică business as usual – decapitalizarea economiei românești, aflată în recesiune și măcinată de inflație și taxe mai mari.

• „cursul de schimb a fost folosit ca o ancoră privind stabilitatea financiară. Am avut și acel episod de ieșire de capitaluri din perioada electorală. Am reușit să-l stabilizăm și acum este la un curs de echilibru”. 

În mod normal, ar trebui să scadă dobânzile acum

Ați înțeles? Mugur Isărescu le arată capitalurilor vagaboande cât de util este: cum și-au scos ei capitalurile și profiturile, atunci când au vrut, prin cursuri de schimb de ieșire din economia României, nepenalizatoare. Și, încă o dată, le promite dobânzi înalte și cursul cum au stabilit.

În mod normal și în mod evident, Mugur Isărescu ar trebui să scadă dobânzile, acum, când Bolojan a majorat toate taxele și când decimează puterea de cumpărare a populației. Măcar așa să reducă povara bancară pentru populație și pentru companii. Dar, în mod real, s-a asigurat că ele cresc (ROBOR, IRCC).

Dar pentru Isărescu, mesajul de menținere ridicată a dobânzilor, în contextul profiturilor istorice realizate, spre exemplu, de băncile comerciale, este cel prin care, în opinia mea, ține să se laude capitalurilor vagaboande cu disprețul persistent față de economia națională. 

Isărescu este tot timpul „eroul de după bătălie” (în timp ce contribuie la pierderea tuturor bătăliilor cu inflația). Se prezintă ca „salvatorul de după potop” și întotdeauna ca „strategul de luni dimineață” – genul de pompier care stinge cenușa, nu focul. Mesajele lui de înțelepciune vin întotdeauna exact atunci când nu mai e nevoie și par adresate unora pe care îi consideră lipsiți de orice urmă de inteligență.

Dar îi merge fostei surse.

Nu o să uit niciodată, spre exemplu, când s-a căciulit în biroul lui Liviu Dragnea, ca să obțină al șaselea mandat de guvernator BNR (și încă mai mult de un milion de euro per mandat). 

Între timp l-a luat și pe al șaptelea (și alt milion). Plus brânzeturi și carne de alt aproape un milion, la prețuri de cantină.

Iar acum, ar vrea să vorbim tot cu el și în al optulea sau al nouălea mandat: „mai discutăm despre euro peste 5-7 ani”. Deci, mai discutăm tot cu Mugur Isărescu?

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE