Resturile de stradă, de școală și de spital pe care le oferă guvernarea populației

Este exact ceea ce s-a ferit cu sfințenie actuala guvernare să facă, atât în „Pachetul 1” fiscal, cât și în „Pachețelul 2” fiscal, cu consecința rămânerii mâinii până la cot în buget. În timp ce contribuabilii corecți plătesc taxe mai mari (TVA, accize, contribuții, impozite majorate pe locuințe etc.)

Mai mult decât atât, este bizar de înțeles cum se face că „reformele” domnului Bolojan sunt îndreptate exact pentru a gripa motoarele de creștere a economiei pe termen lung, și anume „strada”, „școala” și „spitalul”. Apropo, ați văzut indicat vreun motor de creștere care să scoată economia din recesiunea în care ei o vâră mai adânc?

Au început cu „școala”: Este sistemul de burse inechitabil? Le tăiem! Desigur, fără o redistribuire a sumelor „economisite” către alocațiile de stat, înghețate și roase întotdeauna de mult prea multe ori de inflație. 

Banii înțeleg că se redistribuie însă la plata dobânzilor aflate la cel mai înalt nivel din Uniunea Europeană și ținute constant sus de domnul Isărescu, cu aproape zero succese în privința obiectivului lui fundamental: atingerea ratei inflației. 

Ceea ce nu l-a împiedicat totuși pe țarul politicii monetare să îi facă invidioși pe judecătorii Curții Constituționale, cu bonusurile lor de pensionare de doar până la 40.000 de euro, atâta timp cât domnul Isărescu totuși și-a dat chiar și indemnizație de pensionare de 95.000 de euro, și chiar fără să se pensioneze.

Au continuat cu „strada”: Tăiem banii gratis din PNRR pentru stradă, pretextând o „eroare” și ceea ce dă oportunități unor noi sifonări din bugetul României – proiectele trebuie continuate, prin împrumuturi la dobânzi cămătărești. Și, de ce nu, prin „parteneriate public-privat”, în care statul dă gratis totul, iar privatul pune taxă. Parcă și văd soluția: după ce au fost în principal construite din bani europeni (deci gratis), guvernarea va găsi o firmă, căreia o va da gratis, doar ca să rupă bilete pentru trecere la barieră.

Și au ajuns la spital: „Spitalele sunt ineficiente, prost manageriate și cheltuie 80% din buget pe salarii”, tună domnul Bolojan, care continuă: 

„În acest an avem un buget de 77 de miliarde de lei, iar colegii noștri ne-au solicitat bani mai mulți pentru plata restanțelor, ceea ce presupune o rectificare bugetară de 10 miliarde de lei”.

Câteva gânduri

• Categoric, creșterea salariilor în sectorul medical a fost probabil cel mai bun lucru care se putea întâmpla, după 2015, pentru România. A fost de natură să oprească hemoragia de personal medical către alte sisteme europene. Deci a blama că 80% din buget se duce pentru salarii, pe lângă procentul care îmi pare neonest, mie îmi arată că problema e nu că salariile sunt prea mari (sau dacă cheltuielile salariale sunt mai mari decât le vede Bolojan, e fix din cauza taxelor excesive), ci că bugetul pentru sănătate este prea mic.
• Bugetul pentru sănătate este prea mic nu din pricina salariilor medicilor, ci pentru că, întocmai ca la ASF, City Insurance – Euroins, nu există suficienți bani și pentru sifonare, și pentru funcționarea mai bine a sistemului. Ceea ce, în opinia mea, au dovedit „izoletele” și specula cu măști, în plină pandemie, inclusiv în compania Unifarm. Și din moment ce domnul Bolojan se declară deranjat de salariile medicilor, nu pot decât să opinez că nu îl deranjează nici măcar un pic sifonările de sume de la bugetul sănătății. Oare și-a pus întrebarea cu cât decontează Casa Națională de Asigurări de Sănătate o operație de apendicită într-un spital public sau într-unul privat? Sau poate domnul Bolojan își dorește ca sistemul public de sănătate să ajungă să reprezinte „hoteluri fără medici”?

Și încă ceva: inclusiv în sectorul public nu există salariu „prea mic” sau „prea mare”. E important ceea ce faci de acei bani.

Concluziv, ceea ce vrea să „decapiteze” acum reforma domnului Bolojan este exact ceea ce s-a putut vedea translatat, într-o măsură mai mare sau mai mică, într-o creștere nu prea mare, dar totuși perceptibilă a nivelului de bunăstare a populației: medici au rămas în țară, ceva drumuri (probabil la suprapreț) s-au mai făcut, iar bursele par să fi fost în esență o compensare pe ușa din dos a alocațiilor de stat pentru copii, aflate la un nivel mizerabil și înghețat (292 de lei lunar pentru copii în vârstă de 2-18 ani).

Tai de la burse și unde duci banii? La dobânzi?

Tai de la salariile medicilor și unde duci banii? La dobânzi?

Tai banii gratis de la autostrăzi și unde îi duci? La cioacele din PNRR-ul lor? Și la dobânzi?

Și de ce în loc să facă reformă bugetară, actuala guvernare alege represiunea populației, prin creșteri de taxe și prin crearea fundamentelor unor performanțe mai mici? Și ce pune în loc? Care sunt motoarele de creștere a economiei?

Eu cred că au ales deliberat să facă asta, nu pentru că nu ar fi bani (înțeleg că avem succese planetare la cantitatea de împrumuturi pe care le contractăm scump), ci pentru că, ușor-ușor, cei care au preluat guvernarea atunci când ceilalți (tot ei) nu mai puteau continua simt nevoia să transforme bugetul din pușculița nomenclaturii PCR de dinainte de 1989, la care priveau cu jind organele de securitate, în ceva ce nu mai are de ce să fie privit cu jind de urmașii organelor de securitate. 

Bugetul redevine pușculița lor, în care vor să bage mâna dincolo chiar de cot, iar populația este hrănită, cu resturi.

Foto: Vlad Chirea

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE