Cei trei „i” care sclipesc în „săptămâna bugetului”: indiferență, incompetență, iresponsabilitate

Planul este simplu: prin amputarea tuturor formelor de responsabilitate a guvernării, proiectul de buget de stat, aprobat cu întârziere de patru luni de către Guvern, ajunge în Parlament, după o „dezbatere publică” de trei zile. Legea prevede ca după ce Ministerul Finanțelor elaborează proiectul de buget, dezbaterea publică să fie de zece zile. Asta este cea mai mică problemă.

Parlamentul, expresia voinței votului popular, ar trebui să fie cel care cenzurează aiurelilele (dacă ele există), din proiectul de buget aprobat de guvern. Asta presupune amendamente, dezbateri, vot în plen, care ar presupune o dezbatere critică și reală, fiind vorba de un program anual (sau chiar multi-anual).

De altfel, chiar Constituția și Parlamentul reglementează termenul de dezbatere: cam 45 de zile (15 noiembrie – 31 decembrie), înainte de începerea anului fiscal). Guvernul este mai presus însă de Constituție și de Legea Finanțelor Publice, și consideră că trei zile (de luni până miercuri) este suficient, astfel încât Parlamentul să aprobe joi, 19 martie 2026, proiectul de buget.

Una dintre auto-proclamatele „steme” ale actualei guvernări și ale actualului premier a fost „seriozitatea”. Seriozitatea reducerii termenului de dezbatere în Parlament a bugetului (de la 45 de zile la trei zile), mie îmi arată doar că seriozitatea este „un steag fals”, așa cum am avut indiciile încă de la începutul actualei guvernări, când Nicușor Dan a câștigat alegerile prezidențiale mințind că nu va majora TVA-ul.

Același președinte are șansa să nu stabilească un nou record mondial pentru România, și anume să intrăm în anul fiscal 2026 cu un plan bugetar din care am pierdut deja un trimestru întreg. Pentru prima dată în istoria României (după opinia mea), dacă domnul Nicușor Dan nu va trece peste „lenea” (inacțiunea) care l-a definit ca primar general al unui București despre care aflăm acum că este falimentar, ar putea promulga bugetul în al doilea trimestru al anului fiscal.

Am explicat anterior de ce bugetul ăsta este probabil să fie la fel de halucinant ca cel mai prost buget făcut, cel din 2008, când în plină criză globală, guvernanții vedeau creștere economică pentru 2009. Atunci s-a dovedit o halucinație bugetară, la fel se va dovedi și acum: toate condițiile economice s-au schimbat față de momentul „prognozelor” după dorință făcute de autorități, în decembrie 2025 – februarie 2026

Spre exemplu, dobânzile de referință pentru România s-au majorat peste un punct procentuale: de la circa 6,3% în februarie 2026, la 7,4% azi, la jumătatea lunii martie. Prețul petrolului este altul, iar România despre care am fost asigurați că se pregătește să intre în 2027 în epoca de aur a independenței energetice plătește prețuri mai mari decât state ale Uniunii Europene care au aproape zero gaze din producția internă și aproape zero petrol (spre exemplu, Bulgaria care a aderat de la 1 ianuarie 2026 la zona Euro, în timp ce Mugur Isărescu și interesele lui de „stabilitate financiară” al căror ambasador opinez că este, ne-au îndepărtat definitiv de dobânzile din zone euro).

Ca în legenda Meșterului Manole, pare că tot ceea ce au construit „ziua” (în decembrie-februarie), s-a prăbușit noaptea, rezultatul fiind un buget în care sclipesc trei „I”: incompetență, indiferență, iresponsabilitatea. Le detaliez în sens invers.

Primul „i”: iresponsabilitatea

Primul „I” din tripletă este deținut, în opinia mea, de noul Ciolacu (Grindeanu) și „noul PSD”. Mimând opoziția, ei dau asigurări că sunt dușmanii de moarte ai guvernării din care fac parte „vom vota bugetul”. Doar propaganda de proastă calitate refuză să accepte totuși realitatea: dezechilibrul fundamental al finanțelor publice a fost creat de aceeași coaliție care performează la un singur capitol – „jocul de glezne”: PSD-PNL, cu variațiile PNL-PSD (Ciucă-Ciolacu cu rocada Ciolacu – Ciucă).

„Rotativa” (aceeași) între cele două partide responsabile de porcăria bugetară în care ne aflăm acum, va intra în istorie cel puțin prin două programe susținute guvernamental:

• Programul „primul pantof”, prin care Marcel Ciolacu meditat de Mugur Isărescu „la economie”, ne demonstra cum crește el economia plătind 375 de euro doar pentru stângul perechii de încălțări cumpărate din salariul de bugetar.
• Programul „un ostaș în slujba țării”, prin care PNL nu a reușit nici până acum să combată de ce și în ce scop a finanțat din banii publici campania lui Călin Georgescu, chiar înainte de „implicarea” boților ruși, raportul prin care Nicușor Dan demonstra asta cancelariilor europene neprezentând nici acum vreo evidență că ar fi tratat altfel decât, în cel mai bun caz drept maculatură, și în cel mai rău caz drept role de toaletă.

Al doilea „i”: indiferența

A face un proiect de buget în halul în care l-au prezentat public, mie îmi demonstrează o singur fir roșu al actualei guvernării: indiferența.

• Cum să susții tu că inflația va fi de doar 3,6% în anul 2026, în condițiile în care în doar două luni (ianuarie și februarie 2026 – fără „efectele Iran”), rata inflației în România a fost de 1,5% (anualizat spre 9%), iar rata inflației în ultimele 12 luni a fost de 9,3%?
• Cum să fundamentezi tu că toate ramurile economiei vor crește în anul 2026, în condițiile în care doar în luna ianuarie 2026 rata șomajului a făcut un salt de la 6% la 6,3%, iar dobânzile au ajuns din nou la 7,4%?
• Cum să susții tu că industria va fi unul dintre motoarele creșterii economice de unu la sută în 2026, în condițiile în care recesiunea se adâncește în 2026, inclusiv în urma scăderii producției industriale? Datele prezentate de Institutul Național de Statistică arată că în ianuarie 2026 față de decembrie 2025, producția industrială a scăzut cu -7,3%, iar față de acum un an cu -3,9%.

Deci, bugetul are o indiferență maximă față de condițiile reale ale economiei, exact la momentul în care este elaborat și transmis spre adoptare Parlamentului.

Al treilea „i”: incompetența

Am scris râuri de texte despre incompenteța manifestată de Ciucă-Ciolacu și Ciolacu-Ciucă, în ceea ce privește politicile economice, cărora le-a ținut isonul Mugur Isărescu, care încerca să adoarmă orice urmă de tentativă de protecție a populației vulnerabile, sugerându-ne să tratăm dezechilibrele financiare pe care le potența, cu ceai de tei.

Incompetența poate fi însă mai ușor trecută cu vederea în perioadele “de val” – cele în care economia crește, datorită factorilor externi și în ciuda acumulării dezechilibrelor interne.

Atunci când „foaia se schimbă”, bugetul de stat îi arată pe decidenți însă exact așa cum sunt: în costumul lui Adam.

În opinia mea, tandemul Bolojan-Grindeanu, dincolo de jocurile publice „de glezne” manifestate în vorbării publice, are o caracteristică principală: incompetența. Desigur, dacă răspundeți cu „nu” la următoarele întrebări, e posibil ca eu să mă înșel:

• Au crescut datoria publică și necesarul de finanțare în 2025 și 2026?
• Au scăzut ratele de dobândă și cheltuielile anuale cu dobânzile în 2025-2026?
• Au luat măsuri pentru favorizarea populației corecte și captive, prin reducerea sifonărilor de la buget?
• Puteți identifica în anul 2025, sau în proiectul de buget pentru anul 2026, o singură măsură luată în favoarea populației și în defavoarea grupurilor de interese din anticamerele puterii?

Până când voi putea observa date care să mă contrazică (sau să ne contrazică, în care mai mulți cititori ați răspuns cu „nu” la chestionarul de mai sus), îndrăznesc o concluzie preliminară: suntem martorii coliziunii economiei cu icebergul indiferenței, incompetenței și iresponsabilității guvernamentale, în care, prin propagandă, grupurile de interese din anti-camerele puterii ne explică că gheața de peste tot este de fapt un sistem „inovator” de modernizarea a sistemului de răcire. 

Cum naiba să ai tupeul să pretinzi că în anul 2026 (din care ai ratat deja trei luni), vei atrage 20 de miliarde de euro din fonduri europene? Și mai ales să îți fundamentezi pe aceste halucinații, cheltuieli certe din buget (consolidând sinecuri și sifonări)?

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE