Subminarea internă a sistemului de pensii: cine primește banii lui cu țârâita și cine primește banii noștri cu nemiluita

Când nu mai au aveau de unde fura, aceiași „decidenți” au procedat  la confiscarea banilor populației. Așa s-a întâmplat la criza din 2008-2012, așa se întâmplă și acum. Ne-am înșelat dacă am crezut că nu vor mai face asta.

Personal mi-am întărit definitiv convingerea în utilitatea unei centuri private de siguranță pe banii mei, pentru vârsta a treia, în 2010, atunci când, pe lângă măsurile draconice de majorare a TVA de la 19% la 24% și tăierea salariilor în sectorul public cu 25% (mai puțin la BNR, unde în 2011 veniturile lui Isărescu erau mai mari cu 25% față de anul 2009, după o ușoară reducere de 3,5% în 2010), Băsescu și Boc au vrut și tăierea pensiilor cu 10%. Ne-au înșelat și atunci, întrucât ne-au promis în campanie că TVA nu se va majora, că nu vor fi tăiate salariile, și că „această criză nu ne va atinge”, fiind doar o criză „de nervi”.

Din 2010, am privit cu mai multă încredere Pilonul 2 de pensii (alimentat din cota de 4,75% CAS din salariul tău, care se duce lună de lună acolo), întrucât, mi-am zis că aici nu pot interveni nevrotici precum Băsescu sau Boc, să taie pensiile. M-am înșelat.

Am privit cu încredere acest sistem, până când „sistemul” ne-a înșurubat un alt nevrotic la conducerea administrației statului, pe Bolojan numit de un președinte care în loc să se asigure de respectarea programului cu care a câștigat alegerile (nu se majorează TVA), preferă să asigure încrederea în traseele montane, petrecând timp prețios în bălăriile carpatine, în timp ce lumea se schimbă și economia este decapitalizată. Ne-au înșelat și cu TVA.

Încrederea mea în sistemul pensiilor administrate privat s-a prăbușit odată cu acțiunile din 2025 ale celor doi, de confiscare a puterii de cumpărare a românilor, și mai nou, de confiscare parțială a contribuțiilor făcute voluntar de cei care au ales economisirea suplimentară prin Pilonul 3 de pensii, care, în opinia mea, este primul instrument de economisire pe termen lung omorât definitiv de Bolojan – ca pas intermediar în subminarea întregului sistem de pensii din România, pe care o realizează, pas cu pas.

Pe scurt, despre sistemul de pensii din România

Avem câteva ramuri principale care formează venitul românilor după retragerea din activitate, ca venituri din pensie:

1. Pensia publică, pe care o vei primi în urma contribuțiilor tale de asigurări sociale (în prezent 20,25% din salariu – pentru simplificare), și care depinde de nivelul contribuțiilor tale, împlinirea vârstei de pensionare, și stagiul de cotizare. 

După pensionare, conform legii, pensia publică se indexează an de an, mai puțin atunci când „delulu” vin cu „solulu” și aleg să confiște parte din ea urmare a incapacității lor politice și administrative. 

Cum au făcut în 2025 și 2026, când au înghețat pensiile publice, impozitându-le practic suplimentar prin inflația de 10% din 2025 (în loc să le indexeze), și la fel în 2026. Este un prim semn al subminării sistemului public de pensii de către politicienii care preferă să respecte „ierarhia” decât să țintească interesul general al populației.

2. Pensia privată:

Aici avem pensia privată Pilon 2: Este tot pensia ta și tot contributivă, pentru că din fiecare salariu brut angajatorul îți reține și virează 4,75%, obligatoriu, către acest fond de pensie, și conform legii, la împlinirea vârstei de pensionare, puteai alege să primești toată suma acumulată la momentul pensionării sau în tranșe nu mai mici de 500 de lei. 

În 17 ani de existență a pilonului 2, cei 8,3 milioane de participanți declarați (unele conturi sunt aproape goale), conduc la o valoare medie a contului de pensie privată de circa 20.000 de lei (sunt mulți contributori la salariul minim), în timp ce un român care a contribuit permanent în cei 17 ani la nivelul salariului mediu pe economie are o valoare a contului de 47.000 de lei. Țineți cont că doar 2 români din 10 sunt plătiți cu sau peste salariul mediu pe economie.

Și mai avem pensia privată Pilon 3: o pensie facultativă, privată, de care ar trebui să dispui cum dorești și unde faci contribuții doar dacă vrei, ca să îți suplimentezi veniturile la retragere din pensia publică și pensia administrată privat, Pilon 2. 

Din cei aproape un milion de români care au economisit voluntar pentru pensie prin Pilonul 3, jumătate au strâns sub 15.000 de lei, iar jumătate, peste. Atenție, acestea sunt sumele și contribuite voluntar și randamentele pe hârtie, declarate.

Este esențial să cunoașteți că atât pentru Pilonul 2, cât și pentru Pilonul 3 administratorii nu au nicio obligație de randament minim. 

Adică, teoretic, după 30 de ani de contribuții și încredere, te poți trezi în cont doar cu contribuțiile vărsate și zero randamente. 

Adică, la nivel teoretic, după 30 de ani de contribuții, să primești, în mod real, între o treime și sub jumătate din valoarea contribuțiilor efective (erodate de inflație) sau chiar mai puțin și zero randament. În plus, contribuțiile tale efective sunt garantate, dar după ce administratorii își încasează generoasele comisioane, an de an.

Subminarea graduală a sistemului de pensii privat din România

Prin modificările adoptate acum prin proiectul de lege al Guvernului, pe lângă faptul că statul român nu impune garantarea niciunui randament peste contribuții (prevedere păstrată), statul român îți limitează și accesul la bani tăi.

Dacă în prezent, poți retrage toată sumă acumulată în Pilonul 2 sau în Pilonul 3, la momentul pensionării, statul român vrea să nu îți lase decât accesul la cel mult 30% din suma acumulată, la acel moment. 

Restul, până la sfântul Ilie aniversat la 8 ani de la pensionarea ta efectivă. 

Adică statul român îți limitează accesul la banii tăi – exact ca și când ar fi în incapacitate de plată, și îți limitează posibilitatea de a-ți utiliza și fructifica chiar banii tăi.

Motivația oficială? 

În termeni simpli, autoritățile de subminare financiară care par să conducă statul acum ne explică, simplific, că românii sunt proști. Și că trebuie să le dea banii lor cu țârâita, că altfel, românii sparg banii cu mult înainte de a muri.

Motivația reală? 

Incapacitatea de plată. Fondurile de pensii administrate privat, până în prezent, doar au halit contribuții obligatorii zeci de ani, cu viitoarea obligație de a le returna (multiplicat, prin investiții, dar negarantat ca multiplicare nici măcar la nivelul ratei inflației), peste zeci de ani. 

Întocmai precum „capitalurile vagoaboande”, fondurile de pensii au fost lobby ca să nu-i mai dea înapoi, integral.

Pentru că de acum, trebuie să îi dea înapoi (valoarea plăților crește pentru că primii contributori vor ieși din ce în ce mai mulți la pensie).

Iar dacă ar plăti sumele întregi, cum permite în prezent legea, ar intra, spun simplu, în incapacitate de plată. 

Ar trebui să își vândă rapid bună parte din dețineri (multe dintre ele la statul român, incompetent, sub forma titlurilor de stat), ca să își onoreze exact obligațiile pentru care au fost create: să dea banii înapoi, multiplicați. Or, ele nu vor asta.

În opinia mea, nu este lipsit de interes faptul că fondurile de pensii administrate privat au obținut, din punctul meu de vedere, randamente mizerabile în raport de potențialul național și internațional, deși declară altfel.

Din 120,6 miliarde de lei virate obligatoriu de populație din 2008 și până în prezent în Pilonul 2, au reușit să facă doar 170,8 miliarde de lei, în 17 ani. 

Diferența față de contribuțiile de an de an? Plus 40,8%, în 17 ani pe care, nu mă feresc să o calific, în dublă calitate și de economist, și de om care valorifică banii privați ai familiei, drept mizerabilă.

Spre exemplu, dacă oricare dintre noi cumpăra euro în 2007 și îi ținea în depozite bancare la o dobândă de 3% pe an, obținea, în euro, o creștere de 69%. Cum pare acum 40,8% versus o simplă operațiune de schimb valutar?

Având în vedere și deprecierea leului (de la 3,611 în 2007, la 5,07 lei pentru un euro în prezent), randamentul numai din depreciere era de 63%. 

Deci în lei, aveai o creștere de 175%, de peste 4 ori mai mare decât randamentele cu care se laudă fondurile de pensii, de la primul euro pus în depozit bancar.

În plus:

• Aveai acces oricând la banii tăi, și aveai garantată nu doar contribuția inițială, ci și dobânzile bancare (plafonul de garantare în sistemul bancar este de 100.000 de euro, include dobânzile și este mult peste valoarea medie a economisirii din Pilon 2);
• Dacă economisești prin sistemul bancar, ai oricând acces la banii tăi, și nu trebuie să îi lași acolo 30 de ani, și apoi să aștepți, până mori, să-ți dea Bolojan cu țârâita.
• Fondurile acumulate le puteai folosi ca și garanții pentru alte investiții, deci multiplicarea ar fi fost semnificativ mai mare.

Mai fac precizarea că fondurile de pensii își calculează randamentul mediu anual la 7,8% (față de 4,4 inflația medie anuală), adică o „fructificare” reală de cam 3% pe an – în condițiile în care au făcut plăți derizorii. Și vor în continuare să facă plăți anuale derizorii.

Randamentul ăsta declarat oricum este o himeră, având în vedere și cum se calculează inflația, și că, dacă dobânzile cresc pentru titlurile de stat, într-un stat normal, fondurile de pensii administrate privat ar trebui să aducă capital, de acasă. Dar cine să le verifice?

Mai reamintesc că fondurilor de pensii private din România li se permite pur și simplu să îți ofere după 30 de ani doar sumele nominale contribuite, roase puternic de inflație și diminuate de comisioane.

Și încă o precizare: din când în când, fondurile de pensii administrate privat, mai și fură, sub protecția autorităților „de subminare” financiară. 

Fie direct, fie prin investiții în companii dubioase – precum Wirecard, sau unele companii „pompate” la Bursa de Valori București – instituție supravegheată tot de ASF, ca parte a „supravegherii” pe care o face și pe piața de capital, așa cum a „supravegheat” și City Insurance sau Euroins.

Ca și concluzii, despre subminarea sistemului de pensii din România, din interior:

1. Autoritățile de subminare financiară au demarat deja un lung proces de subminare a sistemului de pensii din România. În opinia mea, prost este cel care mai contribuie la Pilonul 3, cu perspectiva de a contribui 30 de ani, și a își lua banii înapoi, cu randamente mizerabile sau deloc, peste 40 de ani.
2. Prin subminarea din start a Pilonului 3 – deja produsă, Bolojenii demarează și subminarea Pilonului 2: niciun randament garantat, cu perspectiva de a îți lua banii tăi înapoi, peste zeci de ani, roși integral de inflație și de comisioane.
3. Prin subminarea Pilonului 3 și Pilonului 2, continuă subminarea Pilonului 1 de pensii, pe care, cel puțin până în prezent, îl supune unui proces major de confiscare prin inflație și prin neindexare.
4. Prin subminarea sistemului de pensii, Bolojenii subminează orice dâră de încredere care ar mai putea exista în România, pe termen lung, din punct de vedere financiar – și anume că vei primi ceva concret și decent, după zeci de ani de contribuții.

Toate aceste demersuri se adaugă celor deja implementate, precum confiscarea leilor populației, prin majorări de taxe și impozite pentru contribuabilii captivi și corecți și prin decapitalizarea economiei românești, în timp ce continuă să favorizeze grupurile de interese care, prin intermediul „șpăgii de supraviețuire”, fură de la buget.

Și încă ceva: Sunt curios cum privește guvernatorul BNR, domnul Mugur Isărescu, cel care și-a dat într-o singură zi bonus de pensionare de 95.000 de euro fără să se pensioneze (de 24 de ori mai mult decât a acumulat un român, pe medie, în 17 ani, în Pilonul 2). Românii ne-scriitori dinainte de 1989 urmează să își primească banii cu țârâita. Ceilalți, cu nemiluita.

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE