Starea de Urgență ca exercițiu de improvizație
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Ce a însemnat starea de urgență pentru oamenii din România și cum am navigat zilele astea prin incertitudine, frică și așteptare.
Cuprins:
În primele săptămâni de după declararea stării de urgență în contextul Pandemiei Covid-19 a fost un val de demisii în rândul personalului medical la multe spitale din țară, pe fondul lipsei de echipamente medicale și al fricii de infectare cu noul virus. Panica s-a instaurat rapid în multe unități spitalicești, iar demisiile au fost repede urmate de o campanie mediatică prin care se taxa lașitatea demisionarilor și refuzul acestora de a rămâne în luptă, indiferent de condițiile în care trebuiau să ducă această luptă.
Paralela cu tranșeele și sacrificiul militar a fost la îndemână celor care, în media sau în online, comentau intransigent atitudinea celor care dădeau bir cu fugiții demisionând sau luându-și concediu de odihnă. Se cereau și se anunțau sancțiuni la adresa acestora, în timp ce din rândul medicilor, mai ales după explozia de cazuri Covid-19 la Spitalul Județean din Suceava, veneau îndreptățite semnale de alarmă în privința pericolului generalizării situației de la Suceava, dacă nu se primesc rapid echipamente adecvate și suficiente.
La câteva spitale a fost instaurată conducere militară, iar președintele Klaus Iohannis anunța acordarea unui bonus de 500 de euro pentru fiecare medic sau asistentă care intră în contact cu cazuri Covid-19. Din rândul medicilor a fost lansată și o petiție prin care se cerea asigurarea unei pensii de urmaș, în cazurile celor care ar urma să moară în acest război cu un inamic invizibil și imprevizibil.
Oportunitățile stării de urgență
Deși cu întârziere, guvernul și autoritățile au început să livreze echipamentele medicale necesare, într-o bună măsură și cu sprijinul cetățenilor și organizațiilor neguvernamentale care s-au mobilizat pentru a face donații.
O parte din firmele autohtone au făcut eforturi în vederea reconversiei industriale pentru asigurarea necesarului de echipamente deși, după cum a evidențiat presa, autoritățile au preferat în multe cazuri importul, adeseori la suprapreț, prin firme intermediare. Astfel de achiziții continuă și în prezent, stârnind, de multe ori, mânia și frustrarea în rândul producătorilor autohtoni și îngroșând profiturile unor firmulițe ce reușesc să valorifice la maxim oportunitățile stării de urgență.
Discuția despre lipsa echipamentelor medicale și demisiile medicilor s-a stins după o vreme, alte teme luând prim planul mediatic. Dar medicii, demisionari sau nu, invocau și insuficientă testare și lipsa aparaturii medicale necesară unei testări mai ample a suspecților de Covid-19.
Comparativ cu alte țări, România stătea și stă extrem de prost la testare, ceea ce a lăsat loc multor speculații și a contribuit la amplificarea panicii în rândul populației și a personalului medical, cu atât mai mult cu cât în primele săptămâni de la instaurarea stării de urgență, Guvernul a decis să nu mai transmită zilnic informații publice despre numărul de cazuri.
Cenzurarea informației a stârnit nemulțumiri nu doar în rândul mass-media și a populației, ci inclusiv a personalului medical și militar implicat în efortul de combatere a pandemiei, șeful ISU Sibiu având o răbufnire publică în acest sens.
Privilegiul testului
Accesul la testare era un veritabil privilegiu, după cum au demonstrat-o cazurile de testare a unor parlamentari liberali și membri ai guvernului sau a unor baroni locali, precum Gheorghe Flutur de la Suceava. Pentru testarea acestora, după cum a scris presa, s-au făcut inclusiv modificări temporare a metodologiei pentru supravegherea și testarea cazurilor de Covid-19. Din lipsa aparaturii și a kiturilor pentru testare, pentru câteva săptămâni s-au putut face teste doar în câteva locuri din țară, acolo fiind trimise testele din mai multe județe, în special cele din focare precum Suceava, Arad sau Valea Jiului.
După ce anunța testarea în masă a bucureștenilor, Victor Costache demisiona din funcția de ministru al Sănătății, spre a fi ulterior cooptat în același minister, în funcția de consilier.
Povestea testării bucureștenilor a fost dusă mai departe de Gabriela Firea care, secondată de Adrian Streinu-Cercel, manager al Institutului „Matei Balș” și, pe atunci, președinte al Comisiei Științifice anti-Covid din Ministerul Sănătății, anunța într-o conferință publică iminenta începerea testării unui eșantion de 10.000 de persoane.
Într-un târziu au apărut și au fost acreditate și aparatele necesare pentru a face teste în majoritatea județelor, creșterea numărului de teste contribuind la creșterea numărului de cazuri, după cum era de așteptat. În unele locuri, eforturile de procurare și acreditare a aparaturii necesare a stârnit o veritabilă competiție politică, politicieni aflați la cârma unor instituții publice concurând pentru întâietate în demararea testării în fiefurile lor politice.
Nu avem organizare, doar violență și amenzi
Un astfel de caz a fost în Bistrița-Năsăud, unde disputa s-a dus în jurul a două aparate de testare, unul al Spitalului Județean, asociat cu conducerea politică a județului, altul al Direcției de Sănătate Publică, aflată în subordinea prefecturii. Dacă în primă fază presa locală descria această competiție între taberele politice ca fiind în avantajul cetățenilor, ulterior situația a degenerat într-un scandal cu acuze grave aduse taberei liberale care ar fi intervenit la Ministerul Sănătății pentru a întârzia acreditarea aparatului pentru care urma să puncteze electoral adversarul politic.
Cum în vremurile astea niciun scandal nu durează mai mult de trei zile, povestea a fost înlocuită repede de alte scandaluri, mai ales că sărbătorile de Paște au adus în spațiul public intervențiile violente ale autorităților în câteva comunități de romi din țară și discuții despre numărul imens de amenzi aplicate populației și cuantumul ridicat al acestora.
Muncitori în străinătate și acuzații de exagerare
După ce au testat prin mai multe voci reacția opiniei publice față de proiectul de izolare la domiciliu sau în spații special amenajate a populației peste 65 de ani, Adrian Streinu-Cercel a fost demis de la conducerea Comisiei Științifice anti-Covid de către ministrul Sănătății, Nelu Tătaru. În timpul ăsta, numărul de cazuri creștea, chiar dacă numărul de testări era cu mult sub cel al amenzilor aplicate cetățenilor care nu aveau declarații asupra lor sau le aveau completate greșit. Având în vedere că sărbătorile pascale nu au adus nici îmbulzeala la biserici, nici mult anunțatul vârf de infectări, au ieșit în relief alte tipuri de nemulțumiri ale populației și ale medicilor.
Frica de infectare a fost înlocuită de furia față de restricții și amenzi, la pachet cu tot mai multe suspiciuni față de modurile în care autoritățile gestionează criza atât în plan medical, cât mai ales economic.
Faptul că guvernul a permis deplasarea în afara țării a câtorva mii de lucrători agricoli, în timp ce în țară creștea numărul de șomeri din cauza blocării activității în anumite sectoare economice (în special HoReCa), a stârnit multe nemulțumiri în rândul populației, după cum se poate observa survolând presa locală și diverse grupuri de Facebook, unde au înflorit covârșitor acuzațiile și teoriile conform cărora pericolul medical ar fi supralicitat, iar criza medicală - un pretext pentru măsuri exagerate.
Cireașa de pe tort a fost recenta decizie a Curții Constituționale care a aruncat în aer tot eșafodajul punitiv construit prin ordonanțe militare, efectul fiind scăderea masivă a numărului de amenzi și „relaxarea” populației înainte de ridicarea stării de urgență.
Sistemul medical, neputincios în fața pandemiei
În plan medical, au răzbătut în spațiul public tot mai multe scandaluri și nemulțumiri legate de lipsa la îngrijire medicală și tratament medical a celor suferinzi de boli grave și afecțiuni cronice. Starea de Urgență a impus o serie de măsuri drastice în privința internărilor și a trimis acasă numeroși pacienți pentru a face față cazurilor de Covid-19 și pentru a limita riscul infecțiilor intraspitalicești. De la supralicitarea personalului medical din primele săptămâni ale pandemiei s-a ajuns la situația în care unii medici vorbesc despre inactivitatea unor secții întregi și creșterea masivă a numărului de saloane neocupate.
Mai mult, în timp ce guvernanții inaugurează spitale din carton în diverse spații, presa scrie că singurul spital privat preluat cu chirie de către sistemul medical public în primele săptămâni ale pandemiei, zace gol și nefolosit. Dacă în lunile martie și aprilie medicii și asistentele reclamau insuficiența testării și a echipamentelor, în săptămânile din urmă apar acuze de erori de testare și internări cu caracter abuziv, după cum vedem și dintr-un caz întâmplat recent la Beclean, în județul Bistrița-Năsăud.
Stare de alertă fără dare de seamă
Deși pe 15 mai ieșim din starea de urgență, pentru a intra în scurt timp în starea de alertă, pandemia nu s-a încheiat, dar atmosfera în rândul populației și a personalului medical este profund schimbată față de săptămânile de dinainte de Paște.
Improvizațiile care au caracterizat gestionarea acestei crize, excesul de zel punitiv în vederea impunerii izolării populației, criza economică în care ne scufundăm și mai ales scandalurile referitoare la achizițiile făcute în această perioadă au generat și amplificat o stare de frustrare, nemulțumire și neîncredere în rândul populației.
Protejați de Covid-19, dar vulnerabilizați în fața altor afecțiuni medicale sau pur și simplu aruncați și uitați în lipsuri, mulți cetățeni resimt situația actuală ca un triumf al incompetenței și al acaparării statului și instituțiilor publice de către diverse rețele clientelare transpartinice care prioritizează alte interese decât cele ale cetățenilor de rând.
Într-o societate normală, ieșirea din criză ar trebui să fie urmată de o analiză amănunțită a disfuncționalităților, a reușitelor și eșecurilor, în vederea îmbunătățirii calității serviciilor publice și a asigurării finanțării necesare. Nu pare să fie cazul la noi.
