Virgil Ianțu trage un semnal de alarmă, în urma unor imagini de la un banchet de clasa a VIII-a. „Unduiri de șolduri la fete de nici 12 ani”

„Copiii noștri nu mai sunt copii și noi privim o postare ca asta, unii cu zâmbetul pe buze, alții cu lacrimi în ochi. Filmarea în cauză e făcută la un banchet de clasa a VIII-a. Copii. Nu adolescenți rebeli, nu tineri ‘cu experiență, ci copii.

În jurul unei cântărețe, cântând cu foc o manea co conținut care nu lasă loc de interpretări: sexualitate explicită, atitudini de adult, unduiri de șolduri la fete de nici 12 ani unele dintre ele, gesturi copiate fără filtru. 

Și, inevitabil, apare întrebarea: unde sunt părinții? Pentru că nu e doar despre o melodie, nu e despre un gen muzical. Și nici despre teribilismul vârstei sau libertate și distracție”, a spus Virgil Ianțu.

De asemenea, prezentatorul TV aduce în discuție atitudinea întâlnită în rândul unor părinți, cărora le este mai ușor să le facă pe plac copiilor decât să le impună limite sănătoase.

„Este despre context, despre moment, despre vârstă. Este despre cum alegem, ca adulți, să ne lăsăm copiii să sară etape sau, mai grav, despre cum îi împingem noi să o facă. Ne place să spunem că ‘așa e generația, dar generația nu apare din neant, ea este crescută, educată, modelată.

Vezi această postare pe Instagram

O postare distribuită de Alexandra Cotruș (@cotrus_alexandra)

Dacă la 14–15 ani copilul cântă despre lucruri pe care ar trebui abia să le descopere, atunci cineva i-a spus, direct sau indirect, că e în regulă și poate că exact acolo e problema reală: normalizarea.

Normalizăm orice, doar ca să nu fim «demodați», normalizăm pentru că ne e mai ușor să fim prieteni cu copiii noștri decât părinți. Normalizăm pentru că ne temem să punem limite, acele limite care, paradoxal, oferă siguranță. Doar că, din păcate, există un preț”, a mai spus acesta.

Virgil Ianțu vorbește despre tentațiile din mediul online

„Pentru că acolo e mai mult: părinții sunt lângă, validează, aprobă, zâmbesc fericiți, uitându-se la ei cum se distrează. Nu putem controla tot ce văd copiii noștri, internetul e acolo, tentațiile sunt peste tot, dar putem controla ce validăm.

Putem spune: ‘Nu aici, nu acum. Chiar nu mai putem păstra acel spațiu în care copilăria să existe?

Pentru că, dacă o pierd prea devreme, ei nu o mai recuperează niciodată și, atunci, poate că întrebarea nu e ‘cum am ajuns aici», ci mai degrabă: când am încetat să mai fim adulții din cameră?

Unde suntem? Care e prețul absenței noastre? Vrem să plătim acest preț?”, a încheiat Virgil Ianțu

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE