Steve Witkoff şi Publius Decius Mus, doi prăştieri în faţa unor negociatori iranieni de mare calibru

Trimisul Special al preşedintelui în Orientul Mijlociu şi pretutindeni, Steve Witkoff – conducătorul delegaţiei Statelor Unite în „situaţia cu Iranul” – s-a abţinut, de la comentarii. Din fericire, fiindcă îi ies mereu contradictorii. În schimb, conducătorul delegaţiei iraniene, experimentatul ministru de externe, Abbas Araghchi, a vorbit, aşezându-se, ca de obicei, pe poziţiile optimismului prudent: „În timpul recentei runde, am oferit răspunsuri la întrebările celeilalte părți, iar atmosfera a fost profund serioasă și axată pe muncă. S-a convenit că vor fi efectuate revizuiri suplimentare în capitale înainte de următoarea întâlnire, pentru a identifica modalități de reducere a decalajelor”. Traducând diplomaticul „decalaje”, pietrele de poticnire în negocieri sunt cele două „linii roşii”, trasate de Liderul Suprem, Ayatollahul Khamenei, personal: 1) nici un cuvânt despre capacităţile de apărare ale Iranului (rachetele) şi 2) dreptul inalienabil de a-şi continua programul de energie nucleară în scopuri civile.

Sâmbătă s-au alăturat negocierilor şi experţii părţilor (primul contact al acestora ar fi trebuit să fie joi). Regimul de la Tehran aruncă în luptă o echipă redutabilă de tehnicieni. Cele două nume dezvăluite presei confirmă acest lucru. Este vorba despre miniştrii adjuncţi de externe, Majid Takht-Ravanchi – şcolit în Occident, cunoscător în detaliu al problematicii, ca participant la negocierea Acordului Nuclear din 2015 – şi Kazem Gharibabadi – specialist de înaltă clasă în dezbateri privind problematica nucleară.

Dinspre partea americană intră în joc ca lider al echipei de experţi controversatul Michael Anton, director de planificare a politicilor în Departamentul de Stat. Lipsit de experienţă în materia care se discută la Oman, dar foarte ferm şi vocal în convingeri, Anton are meritul, fireşte, de a fi unul dintre marii loiali ai preşedintelui Trump. Intelectual cu stofă de polemist, şeful echipei tehnice a americanilor e mai degrabă o figură pitorească. Îşi semna până nu de mult analizele politice (în care punea semnul egal între Islam şi teroare) cu pseudonimul Publius Decius Mus, fost consul roman (secolul IV, înainte de Hristos), „loialist” şi acela, chiar până la sacrificiu.

Cum se vor descurca Witkoff şi Anton cu experţii de temut ai delegaţiilor iraniene? Îmi par nişte prăştieri în faţa negociatorilor de mare calibru trimişi de Tehran. 

Foto: Hepta

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE