Tronul Străbunilor, complotul Big Pharma & cruciada lui Putin. De ce teoria conspirației e principala armă în războiul hibrid dintre dictaturi și lumea liberă

La guvernare sau în opoziție, faptul politic implică aptitudini similare. Cred că de la acest substrat etimologic e bine să pornim atunci când analizăm teoriile conspirației, care au destui adepți pe toate meridianele. Fanaticii acestor scenarii obscure sunt antisistem, dar organizează un sistem alternativ, simplificat la maximum, tocmai pentru a le oferi „aderenților” sentimentul că, oricât ar fi de nesuferit de complexă, lumea se reduce la o schemă elementară. 

Cercetătorii acestui fenomen au remarcat imediat contradicția sa internă: „conspiraționistul” se revoltă contra unei ordini oculte, din care speră să facă parte. El locuiește deopotrivă la margine și în „Sfânta Sfintelor”. Se declară exclus, dar e la curent cu ce se decide în culisele ezoterice ale elitei. Pomenita contradicție asigură natura jalnică, la limită ridicolă, a celor ce împărtășesc o asemenea optică.

Toți cei ciupiți de teoria conspirației nu văd că e imposibil să acuzi un complot mondial în timp ce ești la curent cu toate etapele sale tactice de implementare. E ca și cum ai declara că ești victima unui dușman care acționează sub deplinul tău control, precum o marionetă inertă. 

Gândirea conspiraționistă corespunde unei mentalități dominate de magia simpatetică (potrivit principiului „cui pe cui se scoate”) și convinge naivii pe seama unui discurs delirant. Cu cât explicațiile sale sunt mai gogonate, cu atât impactul teoriei devine mai plauzibil în ochii suporterilor. Calul de bătaie al conspiraționistului este confuzia dintre succesiune și finalitate: dacă două fapte își urmează în timp, prima devine cauza celeilalte. În baza unei asemenea erori de logică, poți „certifica” orice trăsnaie, demolând voios toate evidențele raționale. 

I-am văzut pe acești compatrioți desfășurându-se impetuos, în pandemia de Covid, așa cum asistăm la noile lor ofensive pe rețelele de socializare, pentru a relativiza, spre satisfacția propagandei lui Putin, tragedia din Ucraina vecină cu noi și cu toată Europa. Ce se vede nu e ce se vede. Binele și Răul și-au inversat partiturile. Claritatea morală – cerută de feluriți intelectuali publici – e doar paradă de virtute calpă și rătăcire trădătoare (de vreme ce Kremlinul e un far al civilizației creștine și Occidentul un focar demonic de putregai). 

Nu e deloc ușor să duci această luptă în termenii democrației: orice interdicție (de soiul celei aplicate în peisajul media din Republica Moldova) e imediat denunțată ca act abuziv de cenzură, dacă nu cumva ca „lovitură de stat”!  Și până pui la punct contramăsuri pedagogice, menite să restabilească adevărul și să protejeze dreptul la informație corectă, corala dezlănțuită a fanaticilor conspiraționiști se manifestă în voie. UE se chinuie să reducă dezinformarea și să combată manevrele totalitare ale trolilor ruși insinuați în societățile libere: un efort pe care s-ar zice că și autoritățile noastre îl asumă, chit că mai curând formal, sporadic și fără prea mare convingere.

La fel de dificilă se dovedește și favorizarea unei linii de acțiune: e preferabil să dramatizezi pericolul – legitimând prin gravitatea atribuită lui riscul derapajului anti-democratic – sau mai degrabă să-l ridiculizezi, până când acul ironiei sparge balonul acesta toxic, umplut cu știri false și fantezii iresponsabile? Pesemne că cele două metode trebuie folosite alternativ.  

Personal, cred că râsul e mai de folos în fața tonelor de escrocherii pseudo-științifice și a valurilor de fake news despre blestemățiile orchestrate de Big Pharma sau despre „actorașul Zelenski“, „denazificat“ de providențialul filantrop Putin.

Primesc bunăoară pe mail, de la un amic, anunțul unei tabere organizate la „megalitul numit Tronul Străbunilor sau Tronul lui Dumnezeu” care, conform „evaluărilor făcute de echipa de experți a profesorului doctor inginer X, emite o cantitate imensă de energie”. Tronul cu pricina (deloc accidental situat în Hațegul strămoșesc) „are o vibrație de 110.000 nanotesla, mai mare față de cea înregistrată la o parte dintre piramidele egiptene, care este în jur de 80.000 nanotesla.” Și taman acum, cu toate aceste activități seismice, „vălul dintre lumi se subțiază și poarta de la Hațeg este mai permisivă în a permite transferul de fluxuri de conștiință-energie între dimensiuni și chiar linii temporale”… Putem plesni de mândrie geto-dacică: în materie de câmpuri magnetice, Burebista l-a făcut arșice pe Faraon. 

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE