Povestea fundației ROLDA: de la primul cățel adoptat până la zeci de mii de animale salvate

Ce nu se vede? Faptul că fiecare reușită remarcabilă de astăzi a fost, la un moment dat, o nevoie stringentă a unui animal – uneori chiar aflat la limita dintre viață și moarte – și efortul echipei ROLDA de a găsi soluții. Nu se vede cum lucrurile au evoluat de la sine, consecvent și cu dedicare, zi după zi, lună după lună, an după an, timp de 20 de ani. 

Dar, ca orice poveste bună, și a noastră începe cu începutul. 

Acum 20 de ani…

În acte, povestea ROLDA începe în anul 2006, când organizația este înregistrată pentru prima dată ca ONG în România. Însă lucrurile s-au pus în mișcare cu mult înainte de acest moment. Mai exact, în 1998, când Dana Costin, fondatoarea și sufletul ROLDA, a salvat primul cățel – Printz, un metis de ciobănesc german. 

Experiența cu Printz i-a arătat Danei realitatea cruntă cu care se confruntau cei 30.000 de câini fără stăpân din județul Galați. Dintre aceștia, 10.000 se aflau pe terenul fostului combinat siderurgic. Terenul abandonat era imens și nepăzit, permițând unui număr foarte mare de câini să se adune în zonă. Situația devenise atât de gravă încât localnicii au început să evite acea zona, deoarece devenise prea periculos de traversat. 

Exact acesta era genul de problemă pentru care România era cunoscută în presa străină – numărul foarte mare de câini fără stăpân, care trăiau și circulau în haite și devenisera o problemă pentru comunitățile locale. 

A doua mare problemă? Modul în care autoritățile au ales să se ocupe de problema numărului mare de câini fără stăpân. Adăposturile publice au primit finanțare, situație care a atras oportuniști și a agravat situația, contribuind la înrăutățirea situației pentru animalele abandonate. 

Viața între două sentințe – pe stradă sau în adăpostul public

Câinii fără stăpân aveau doar două opțiuni în anii ‘90 în România: strada sau adăpostul public, una mai rea decât cealaltă. Se întâmpla înainte ca oamenii să își înțeleagă libertatea de a se organiza în ONG-uri precum ROLDA pentru a se implica acolo unde autoritățile nu o făceau, înainte de implicarea comunității internaționale care a sprijinit deschiderea și înființarea unor sucursale locale, și înainte ca populația să afle despre modul în care animalele erau tratate pe străzi și chiar în adăposturile care ar fi trebuit să fie o soluție pentru ele. 

Nu este de mirare că, în acea perioadă, numărul animalelor abandonate a crescut constant. Fără campanii de sterilizare, adăposturile publice erau ca un bandaj mic pe o rană mare și nu contribuiau în niciun fel la reducerea reală a numărului de animale de pe străzi. 

În aceste condiții și-a început activitatea ROLDA – mai întâi cu o mână de salvatori care, timp de doi ani, a făcut tot ceea ce era omenește posibil pentru a schimba viețile acestor biete animale, puțin câte puțin. 

Primul sprijin important a venit în 2001, sub forma unei finanțări din partea fiicei scriitorului Orson Wells. Din acel moment, lucrurile au început să se miște. 

Încet, sigur, dar cu multă determinare

Probabil că multe persoane ar fi renunțat în fața unei asemenea provocări. Numărul covârșitor al câinilor fără stăpân, lipsa susținerii autorităților, lipsa programelor consecvente de sterilizare, abandonul ca metodă prin care oamenii puteau scăpa de întreținerea animalelor; toate acestea creau o imagine greu de privit. 

Dar Dana îl salvase pe Printz. Și învățase, prin el, ce înseamnă viața unui animal fără stăpân. Așa că, asemeni lui, au început să fie și alții. Unul câte unul, lista animalelor salvate creștea de la o zi la alta, de la o lună la alta, apoi de la an la an. 

Dacă ar fi să comparăm această experiență cu ceva, ar fi cu traversarea unei prăpăstii pe o funie îngustă. Nu poți avansa decât cu pași mici și nu e recomandat să te uiți în jos. Șansele de a ajunge la capăt țin de echilibru și determinare. 

Două adăposturi, mii de câini salvați

La început a fost un câine salvat. Apoi doi, apoi mai mulți în funcție de capacitățile și resursele disponibile. Până în 2007, când, în baza unui parteneriat încheiat cu conducerea combinatului siderurgic din Galați, ROLDA și-a asumat răspunderea pentru a găsi soluții mai umane pentru mii dintre câinii care trăiau pe fosta platformă. 

Cum numărul acestora ajunsese până la 10.000, iar autoritățile deveniseră brusc interesate de teren, soluțiile rapide și brutale au fost primele adoptate. Mii de câini au fost omorâți în acea perioadă. 

A fost momentul în care ROLDA a construit adăpostul mare, capabil să găzduiască până la 700 de câini. Aceștia au primit o șansă reală la viață, rulajul lor prin salvare, reabilitare și adopție a fost cel care a  permis ca mii de animale să fie salvate. 

Între anii 2008 și 2015, datorită eforturilor susținute ale organizației, numărul de câini fără stăpân de pe terenul platformei din Galați a scăzut de la 10.000 la 1.000. Această realizare este cu atât mai impresionantă luând în considerare faptul că au fost aplicate metode blânde de capturare a animalelor, că adăpostul nu are o politică de eutanasie (chiar se opune ferm acestei practici), iar animalele ridicate de aici au plecat spre o viață mai bună. 

Dincolo de a fi o rezolvare rapidă pentru o problemă veche și adâncă, adăpostul ROLDA a fost construit cu simț de răspundere, la standarde mult peste cele ale adăposturilor publice locale. Au fost luate ca exemple de bună practică adăposturi din străinătate apreciate pentru condițiile create pentru rezidenți și pentru calitatea vieții oferite acolo. 

20 de ani mai târziu…

… și planurile ROLDA sunt din ce în ce mai ambițioase! 

Organizația a început făcând ceea ce era necesar atunci când nimeni altcineva nu o făcea. A crescut din aceeași nevoie, acoperind treptat toate problemele întâlnite, prin donații și sponsorizări, fără alt sprijin decât cel al iubitorilor de animale.

20 de ani mai târziu, ROLDA dovedește că ceea ce a început în 1998 nu a fost o întâmplare. Că evoluția sa – lentă, organică și construită cu sens – nu a fost noroc.

În 2026, ROLDA pregătește construcția unui centru care va găzdui atât câini și pisici fără stăpân, cât și animale domestice mari, pentru care soluțiile sunt adesea greu de găsit. Acest sanctuar va avea toate facilitățile necesare salvării și recuperării animalelor, împreună cu o componentă socială importantă, menită să aducă oamenii cât mai mult în viețile animalelor și invers. 

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE