Cum ne ferim de degerături

Semne şi simptome

Printre simptomele degerăturilor se numără amorţeala zonei afectate, durere, mâncărime, senzaţia de înţepătură, decolorarea pielii, rigiditatea muşchilor, dar şi a articulaţiilor. Formele uşoare ale degerăturilor pot apărea chiar şi atunci când deszăpezim maşina. Acestea pot fi tratate uşor prin reîncălzirea pielii. Însă în momentul în care degerăturile sunt severe şi provoacă daune la nivelul pielii, este absolut necesar un consult medical, pentru a evita apariţia altor complicaţii şi pentru a se putea preveni infecţia

Degerăturile sunt clasificate în patru grade

Gradul I – în acest caz este afectată doar suprafaţa pielii, iar zonele degerate prezintă roşeaţă la nivelul pielii, uşoare umflături, mâncărime locală foarte supărătoare. De obicei, aceste leziuni se vindecă complet fără a lăsa sechele.
Gradul II – dacă expunerea la frig continuă, pielea va îngheţa şi se va întări, însă ţesuturile profunde vor rămâne intacte. În acest stadiu încep deja să apară nişte băşicuţe pline cu lichid care se sparg, moment în care pielea se întăreşte şi se înnegreşte. Vindecarea durează cam o lună, iar pacientul poate rămâne cu sensibilitate permanentă la frig sau cald în zonele afectate.
Gradele III-IV – în acest caz, dacă nu se întrerupe expunerea la frig, apar degerăturile profunde. Adică, muşchii, grăsimile, nervii şi vasele de sânge îngheaţă, iar pielea devine tare, arătând precum ceara. În anumite locuri se produc băşicile pline cu lichid care ulterior se înnegresc şi apar gangrenele uscate. De obicei, în cazul degerăturilor extreme, porţiunile afectate (degetele) ajung la amputaţie.

Factori de risc şi persoane predispuse

Există anumiţi factori care afectează vasele de sânge şi favorizează apariţia degerăturilor, cum ar fi: n bolile asociate – diabetul, ateroscleroza; n anumite medicamente; n fumatul; n consumul de alcool sau de droguri; n hainele şi încălţările strâmte. De asemenea, există şi persoane predispuse la degerături. Printre acestea se numără copiii, bătrânii, bolnavii mintal, dar şi cei care îşi petrec majoritatea timpului în aer liber – persoane fără adăpost, paznici etc.

Metode de ameliorare şi tratament

• persoana suferindă trebuie dusă rapid într-un mediu cald;
• zonele degerate trebuie uşor reîncălzite; n încălzirea se va face “dinăuntru în afară”, prin administrare de lichide calde;
• se vor înlătura toţi factorii care împiedică circulaţia sângelui, în special îmbrăcămintea şi încălţămintea de la nivelul zonelor îngheţate;
• victima nu se va pune direct lângă o sursă de căldură (ex: calorifer, sobă), deoarece poate intra în şoc hipotermic prin trecerea rapidă a sângelui din corp în extremităţi;
• bolnavul nu trebuie mişcat prea mult pentru a nu leza şi mai tare ţesuturile degerate şi nici nu se va încerca încălzirea acestor zone prin frecţie locală din acelaşi motiv;
• persoana suferindă trebuie dusă într-o unitate sanitară pentru tratament;
• tratamentul general se realizează cu vasodilatatoare (medicamente care relaxează muşchii), anticoagulante (care împiedică coagularea sângelui), pilule contra durerii şi cu soluţii rehidratante. O persoană care a suferit degerături într-un moment al vieţii poate rămâne cu dureri şi furnicături locale, îşi poate pierde sensibilitatea în zonele care au fost afectate, artrită şi, în cazuri rare, poate face cancer.

Cum să prevenim apariţia degerăturilor

• expunerea la temperaturi scăzute pe perioade lungi trebuie evitată;
• evitarea fumatului, consumului de alcool şi de droguri;
• ideal e să îmbrăcăm mai multe straturi de haine care să păstreze aerul cald pe lângă corp;
• este important să consumăm o cantitate suficientă de calorii (care pot ajuta în lupta cu frigul), dar şi o cantitate mare de lichide pentru a împiedica deshidratarea;
• capul, gâtul şi faţa trebuie acoperite în caz de vânt; n la apariţia primelor semne de degerare – cum sunt roşeaţa, furnicăturile, amorţeală, înţepături şi durere – se impun măsuri imediate.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE