Becali, asa cum a fost

Putine sunt faptele, si mai putine cuvintele straine notiunii de frate Becali in Romania. Oriunde e nevoie, oriunde deschizi televizorul, oriunde banii si interesul reprezinta o miza cat de marunta, acolo apar si Ioan, si Victor, siamezii unui fotbal inventat de altii, dar concesionat de ei pe o perioada nedeterminata. A pierdut nationala o calificare? Nu-i nimic, Ioan si Victor sunt de la pauza deja acolo, in vestiarele rusinii, explicand ce si cum, dojenind antrenori, jucatori si public in virtutea unui contract reciproc avantajos. S-a scumpit benzina sau se preconizeaza ninsori? Nimic mai banal pentru Ioan sau Victor, care stiau de mult, care ne avertizasera din vreme, pe un ton ridicat, ca asa va fi, adica asa cum vor ei. Totul, dar absolut totul se afla la timp in universul fratilor Becali. Degajat ca gulerul rasfrant al unei camasi murdare, Ioan decide campioane, faulteaza destine si distruge gramatici cu siguranta truditorului nascut bisnitar, dar avansat impresar pentru merite deosebite. Niciodata nu exista un scaun prea rigid pentru el, niciodata nu exista cineva capabil sa ridice privirea din podea atunci cand fratele Becali intra in peisaj modificand secvente, rescriind replici si adaptand scenarii. Poate nu e cel mai talentat, dar cu siguranta e singurul om de pe planeta care are toate raspunsurile inainte ca intrebarile sa se nasca. Pentru asta si pentru multe altele, pentru ca a reusit sa-l transforme in trecut si praf pe marele Hagi, pentru ca merge cu Popescu de mana pe la portile Galatei si pentru ca stratul de ozon reactioneaza bine la fumurile lui, fratele Becali, oricare ar fi el, ar trebui premiat si cinstit cum se cuvine. Adica ar trebui retras din circulatie, cat mai curand si cat mai discret, pentru ca altfel s-ar putea sa ne retraga el pe noi, oamenii, atunci cand va veni vremea renegocierii contractelor.

Urmărește-ne pe Google News