Mergi direct la conținut »
Cât costă o moarte de om. Fostul stelist Alex Marcă a pierdut definitiv toate procesele legate de dispariția fiului său, Eric, decedat într-un spital din Finlanda. „Am vrut să ne sinucidem după ce ni l-au omorât!”
Fotbal Libertatea > Sport > Fotbal > Cât costă o moarte de om. Fostul stelist Alex Marcă a pierdut definitiv toate procesele legate de dispariția fiului său, Eric, decedat într-un spital din Finlanda. „Am vrut să ne sinucidem după ce ni l-au omorât!”

Cât costă o moarte de om. Fostul stelist Alex Marcă a pierdut definitiv toate procesele legate de dispariția fiului său, Eric, decedat într-un spital din Finlanda. „Am vrut să ne sinucidem după ce ni l-au omorât!”

După 12 ani de luptă, familia fostul campion Alex Marcă aproape că a obosit să mai lupte. A pierdut definitiv procesele deschise contra statului finlandez și a spitalului din Vaasa, acolo unde Elena, soția sa, l-a născut și l-a pierdut după șase luni, pe 30 decembrie 2006, pe Eric Ionuț. Cazul nu fost acceptat de Curtea Supremă din Finlanda și a fost declarat inadmisibil și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului. În ciuda traumelor femeii, nici în disputele cu asigurătorul, soții Marcă n-au avut succes, urmând să deschidă o altă acțiune legală, anul viitor.

De Mihai Toma,

  • Stabilită la Narpes, Finlanda, din 2000, familia fostului fotbalist, campion cu Steaua în 1998, a trăit infinite tragedii: pe 30 decembrie 2006, Eric, născut orb şi surd, a murit la vârsta de doar şase luni, un an mai târziu, din cauza complicațiilor, soția sportivului a pierdut o sarcină cu gemeni.
  • Pentru moartea lui Eric, familia a primit despăgubiri de doar 8.500 de euro, deși a cerut în instanță 158.000. Din cauză că a pierdut definitiv procesele, Alex trebuie să plătească cheltuielile de judecată, 32.941,72 de euro în total, sub forma unor rate de 200 de euro lunar! Până în 2023!
  • Alex, 48 de ani, și Elena, 43 de ani, au doi copii frumoşi şi sănătoşi – Lavinius, 20 de ani, fotbalist și student în Suedia la Stomatologie, și Andreea, 9 ani, care practică gimnastică. Viața soților continuă doar pentru cele două suflete.
  • „Trăim pentru Lavinius și Andreea! După nenorocirea cu Eric, am vrut să ne luăm viața, să ne aruncăm de undeva, de sus! Ne țineam de mână, eram la un pas de prăpastie. Dar era Lavi, avea 8-9 ani. Cine va citi ce vei scrie, poate o să creadă că eu și nevastă-mea suntem nebuni. Ea, să mai nască o dată, după ce a pățit, după ce dureri psihice și fizice a avut și încă are?! Nebunia ne-a salvat pe amândoi”, e confesiunea tulburătoare unui jucător trecut pe CSM Reșița, Poli Timișoara, Brașov, U Cluj ori Steaua.

Reporterul ziarului Libertatea urmărește cazul „Marcă” din 2010! Și, chiar de-ar fi fost de piatră, tot ar fi vărsat câteva lacrimi.

Sfârșitul nu e aici. Pentru familia Marcă e bine. Ce bine o mai fi și ăsta!

Mix: Lavi, fotbal, armată și stomatologie

Lavinius, 20 de ani, a făcut armata, a fost în selecționata forțelor terestre finlandeze. A jucat la Narpes Kraft, în divizia a treia, însă acum a luat examenul de admitere la o facultate de stomatologie din Suedia. Începe pe 26 ianuarie. „E o meserie bună, n-are moarte! A luat note mari la examen!”, spune, mândru, tatăl. Lavi o moștenește pe cea care i-a dat viață. Elena a lucrat ca asistentă medicală până în 2000, anul în care familia a ales să emigreze în Finlanda.

Lavinius, stânga, selecționat în echipa militară a Finlandei

Mica Nadia

Andreea, 9 ani, e școlăriță. Și face gimnastică. Are păpuși Nadia. Dacă nu ar fi existat marca, și-ar fi botezat, oricum, toate păpușile așa!

Andreea marcă e campioană zonală la gimnastică

Mai bine profesor decât antrenor

Alex e profesor la catedra de educaţie fizică a unui liceu din Narpes, oraș cu 10.000 de suflete, 300 km de capitala Helsinki, la clasele gimnaziale și la liceu. 37 de ore pe săptămână, pentru 2.600 de euro lunar, în mână. E mai bine ca la fotbal, unde are licența UEFA A. „Mai mă bag la old-boys. Am avut oferte de a pregăti echipe de liga a treia ori a patra, dar se plătește prost. E greu, nici la prima ligă contractele jucătorilor nu mai depășesc 2.000 de euro”, explică el.

S-au mutat în casă nouă: „Am construit-o în 5 luni, m-a dus undeva la 260.000 de euro. M-am împrumuat la bancă. Am 207 metri pătrați locuibili, cu tot cu etaj, terasă, garaj, încălzire prin pardoseală. Totul e construit cu muncitori români”.

Acum, la Narpes, ziua are vreo trei ore și jumătate. Îi e dor de vară și de Corabia natală, „acolo unde ne mai trăiesc doar mămicile”. Aici, la ei acasă, vremea parcă a suferit mutații: „De vreo trei ani aproape că n-am mai avut zăpadă”.

Finlanda e scumpă. Până deunăzi, dădea 700 de euro pe chirie, plus utilități. Mâncarea, tot pe acolo. Aproape că n-a strâns nimic. Noroc cu economiile de fotbalist.

Medici-psihologi-psihiatri

Din tabloul de familie lipsește Elena! Lucrează câte cinci ore pe zi. Atât are voie. A fost îngrijtoare la o grădiniță, la un cămin de bătrâni. Viața ei are alte coordonate: tratamentele medicale nesfârșite – psiholog – psihiatru. Ce viață e și asta?

Eric, practic mort: orb, surd. Șase luni de suferință

2006, 30 iunie, Spitalul Central Vaasa. Pe Elena o asistă la naștere o doctoriță în rochie şi sandale, chemată de acasă, iar micuțul Eric Ionuţ se naște, practic, mort. Gradul 20, maxim, de handicap, orb, surd, cu nici o funcție bună. Eric moare după fix șase luni de suferintă cruntă – morfină din a treia zi de viață, cocktail de 38 de medicamente, pe 30 decembrie 2006! În Finlanda, dacă naști în spital şi în prima lună copilul moare, nu primești asigurarea, dar dacă se duce după 3 luni, iei toţi banii. S-a considerat că Eric a trăit, practic, doar primele şase zile, apoi n-a mai simţit suferinţa. În consecinţă, familia a primit doar 8.600 de euro de la asigurări (5.000 pentru incapacitate temporară și 3.600 de euro pentru invaliditate permanentă).

Părinții merg în fiecare zi la mormântul lui Eric

„N-o să înțeleg niciodată cum, deşi am stat in genunchi în fața doctorului si m-am rugat să-l scoată pe Eric prin cezariană, nu am fost ascultat! După sarcina prin cezariană din 1998, din cauza bazinului îngust, doctorii din România îi recomandaseră ca pe viitor să nască tot prin cezariană”.

Și pe 30 decembrie 2006, când Eric piere, a fost haos, susține Alex Marcă

„Neurologul Helena P., cea care i-a pus lui Eric diagnosticul de tetraplegie spastică, a fost martora lor la proces. Pe 22 august 2006, l-a scos pe Eric de la terapie intensivă şi l-a trimis pe o secţie cu paturi normale. La proces, când a fost întrebată dacă a vorbit cu părinţii când a luat această hotărâre, a spus că nu, din cauză că nu a avut timp! Apoi, a luat decizia de a-i administra lui Eric morfină frecvent pentru calmarea durerilor. Tot la proces, a mințit cu neruşinare: a spus că Eric a simțit durere şi suferinţă 3-5 zile, dar ea l-a consultat pe Eric prima dată la 52 de zile de la naştere! Eric a fost 52 de zile la terapie intensivă. La proces, martora a fost întrebată cum de Eric a avut durere şi suferinţă doar 3-5 zile şi de ce nu i-a pus diagnosticul atunci. Ea a răspuns că personalul a fost plecat în concediu! Dacă aşa sunt toate procesle, cum au fost ale noastre, atunci îi înţeleg pe cei care îşi fac singuri dreptate”, se agită fostul fotbalist.

9 ani de procese. Cere 158.000 de euro

2009. Au început procesele. Familia a declanşat acţiuni statului finlandez şi a spitalului. Soții Marcă pretind 158.000 de euro, 58.000 pentru gradul de handicap de la naştere şi 100.000 de euro pentru deces.

2014. Deși spitalul din Vaasa a luat decizia să fie dați afată cei doi doctori ginecologi şi asistenta medicală care trebuia să o monitorizeze pe Elena și a introdus gărzile permanente la maternitatea pentru copii, Marcă pierde procesul și nu are câștig de cauză nici la apel.

„La Curtea de Apel am fost audiați nouă ore! Iar motivarea respingerii apelului, sosită după 90 de zile, a fost de 10 rânduri. În plus, pe avocatul nostru l-am prins cu minciunile, părea că e omul sistemului. Atuul nostru cel mai mare era raportul Valvira asupra cazului din 2010”, afirmă Alex, care trăiește filmul teribil ca și cum s-ar fi întâmplat azi. De fapt, filmul e horror.

Valvira este agenția națională care funcționează în cadrul Ministerului Afacerilor Sociale și Sănătății, însărcinată cu supravegherea sectorului sănătății sociale, sănătății, alcoolului și mediului.

„Valvira consideră că resursele utilizate pentru obstetrică la Spitalul Central din Vaasa au fost deficitare. În conformitate cu punctul de vedere al Valvira, practica de obstetrică de la nivelul unui spital central trebuia să asigure non-stop posibilitatea de efectuare de cezariene de urgență și investigarea concentrației de oxigen din sângele fătului. Spitalul și-a modificat ulterior practica privind gărzile astfel încât un ginecolog să fie permanent de gardă la spital și echipa de intervenții să fie non-stop pregătită. Și în ceea ce privește serviciul de pediatrie, spitalul are acum gardă permanentă. Deficiențele din 2006 cel mai probabil au influențat semnificativ gradul de severitate al asfixiei la care a fost supus Eric Marcă în timpul nașterii”. se scrie, între altele, în documentul Valvira

„Valvira consideră că a avut loc o întârziere în diagnosticarea rupturii uterine și a hemoragiei interne suferite de Elena Marcă. Valvira mai consideră că tratarea rupturii uterine și a hemoragiei arterei uterine suferite de Elena Marcă nu poate fi considerată a fi greșită în mod direct, cu toate că, ținând cont de sarcinile anterioare, funcționalitatea uterului ar fi fost mai bună dacă ruptura ar fi fost tratată chirurgical!”, se arată, între altele în document.

Cele 50 de umbre ale lui Eric

Câteva erori remarcate în raportul Valvira

Asistenta S. Katarina

1. Nu a supravegheat starea pacientei Elena Marcă până la ora 23.30, momentul când a sosit pentru prima dată in salon.

2. Nu a supravegheat activitatea aparatului STAN între orele 20.24 și 23.30.

3. Nu a sunat-o pe medicul Tia Aalto în momentul în care aparatul STAN a dat prima alarmă, la 21.23

4. Nu a sunat-o pe doctoriță pentru a o informa asupra schimbărilor în ritmul cardiac al fătului Eric Marcă după 23.00 și despre starea Elenei Marcă.

Spitalul Central Vaasa

1. În ziua în care Eric Marcă s-a născut nu exista posibilitatea să se investigheze o microprobă de sânge din capul copilului pentru a determina nivelul de oxigen din sânge, deoarece medicii efectuau garda la domiciliu.

2. Lipsa ginecologului și a unei echipe de intervenții pentru cezariene de urgență – deoarece erau de gardă la domiciliu.

3. La secția de pediatrie, garda nu era permanentă.

Medicul N. Tarja

1. A făcut o scurtă și insuficientă investigație. Deși a admis că exista o suspiciune de bazin îngust, a decis că Elena Marcă ar trebui să nască pe cale vaginală normală.

2. Nu a făcut o radiografie cu raze X pentru a determina pelvimetria pacientei înainte de naștere.

3. Ar fi trebuit să ia în considerare procedura cezariană ca o opțiune pentru pacientă.

4. A provocat travaliul Elenei Marcă, nu a lasat sarcina să decurgă normal.

5. După ce a provocat travaliul, a plecat acasă.

6. A revenit de acasă pentru a efectua o altă naștere, dar nu a venit după să verifice și starea Elenei Marcă, deși ea a provocat travaliul.

7. A prescris medicamentul Cytotec spre administrare Elenei Marcă – unul foarte periculos și nerecomandat femeilor în starea ei. I l-a prescris supradozat.

8. Echipamentul ei în timpul procedurii a fost neadecvat.

Medicul Aa Tia

1. A scris în raport că prima alarmă a aparatului Stan de la ora 21.23 avea aceeași valoare precum cea de-a doua alarmă, de la 0.35. Alarmele nu au fost identice, așa cum se poate vedea din curba cardiacă a copilului.

2. A prescris Syntocinon și o injecție epidurală Elenei Marcă – această combinație de medicamente este periculoasă și restrictivă.

3. A prescris Syntocinon, în ciuda faptului că pacienta a avut o naștere prin cezariană, fapt ce o plasa într-o categorie restrictivă.

4. Nu a măsurat presiunea intrauterină a Elenei Marcă după administrarea medicamentului Syntocinon.

5. A luat pe cont propriu decizia de a folosi aparatul Kiwi.

6. Nu a respectat procedurile pentru utilizarea corectă a aparatului Kiwi.

7. Nu a aplicat corect ventuza pe capul copilului și a repetat procesul de tragere de trei ori.

8. Greșelile sale procedurale au prelungit travaliul, copilul suferind de o severă asfixie la final.

9. A diagnosticat ruptura uterină și hemoragia internă a Elenei Marcă cu o întârziere de cinci zile.

10. A declarat că probe de sânge nu puteau fi recoltate din capul copilului în noaptea nașterii. De fapt, nici ea, nici medicul Tarja nu au fost la spital în acea noapte.

Tia și Tarja

1. Au folosit aparatul de sucțiune de cinci ori în timpul procesului de tragere al fătului Eric Marcă, o utilizare exagerată și greșită.

Medic KK Elina

1. Nu a verificat linia de tratament aleasă pentru Elena Marcă de către medicul Tia, în ciuda simptomelor persistente și de lungă durată. Hemoragia internă pe durata a cinci zile a pus în pericol viața Elenei Marcă.

Greșeli generale

1. Lui Eric Marcă i s-a prescris un tratament puternic și supradozat format din 38 de pilule diferite, morfina fiind printre ele.

Parcă sunt cele 50 de umbre care planează asupra morții lui Eric.

„Cu acest act de la Valvira, te băteai cu orișicine. Însă în ultima zi la primul proces, avocatul mi-a spus să-mi retrag actele! Nici n-am vrut să aud! Era să-l strâng de gât acolo! Am continuat așa și am pierdut. Doctorii, asistentele, cine a fost acolo, au făcut crimă! L-au băgat într-o lege de prin 1980, a primit gradul I de handicap ca și cum ar fi fost victima unui accident de circulație”.

„Am vrut să schimb avocatul, însă toți m-au refuzat, peste 20. Abia la apel am aflat că avocatul Eriksson intenționat n-a mai introdus raportul Valvira între documentele existente la dosar, deși era cea mai importantă dovadă! «Eu am considerat că acest raport o să fie foarte important la procesul Elenei, acum am considerat că nu e important», așa mi-a explicat, cu toate că procesul nostru era construit de Eriksson în baza raportului Valvira… Șă știți că România nu e nimic, că tot citesc despre abuzuri și tot felul de nenorociri, față de prin câte am trecut eu aici. Am fost speriat de moarte”.

„Din păcate, nu am putut să mă reprezint singur. Și nici avocați din România nu m-au lăsat să angajez”.

Cât costă moartea: cheltuie 100.000 de euro, primește 8.600, obligat să plătească 33.000 de euro

2015. Cazul nu a acceptat nici la Curtea Supremă, “doar 3% din cazuri sunt admise”.

„Am cheltuit peste 100.000 de euro cu procesul pentru a găsi vinovaţii. Am primit 8.600 de euro și trebuie să plătesc 32.941,72 de euro cheltuieli de judecată, rate de câte 200 de euro pe lună. Mi-am pierdut aproape totul. Au fost banii mei din fotbal, din România, m-am împrumutat și la bănci”.

 

2015. Cazul „Marcă” ajunge la CEDO, unde Alex e reprezentat de un avocat din Timișoara. Speța devine admisibilă pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului de la Strasbourg pe 29 octombrie 2015. Pe 24 martie 2016, Alex e anunțat că s-a reanalizat cazul și e inadmisibil. „Ideea era ca procesul din Finlanda să se reia. Cazul a fost admis în prima instanță CEDO, dar s-a întâmplat iarăși ceva…”.

„E o minune că am scăpat, în situații de acest gen, nu este exclus să te sinucizi, să te arunci de la etaj”

Respiro, 2009

După nașterea din 2006, Elenei i s-a rupt uterul, a avut şanse de supravieţuire 1 la 1.000.000, a  suferit trei operaţii complexe, dar a fost salvată. A rămas iar gravidă, având sarcină gemelară în placente diferite. Le-a pierdut: una – la opt săptămâni, cealaltă – la 21 săptămâni. Din cauza unei noi rupturi de uter. Nu intrăm în alte detalii medicale, dar, minune de la Dumnezeu, soția lui Alex rămâne din nou gravidă și o naşte, la Tampere, la 34 de săptămâni, pe Andreea. Perfect sănătoasă! Era salvarea!

“Până acum câteva luni, Elena a făcut terapie, injecții cu seringă de 30 de centimetri în zona sensibilă, a avut și are încă dureri groaznice, crize. Pentru copiii noștri trăim acum! Regret că am venit în Finlanda, în adâncul sufletului meu. Aveam atunci și o ofertă din Germania… Cât a suferit nevastă-mea, nu a meritat. A suferit ca pentru 100 de vieți de om”.

„Trăim pentru Andreea și Lavinius”

„Eric e ca o crimă pe care n-am făcut-o… Cum naiba să reziști, când ne-au nenorocit? Cel mai greu a fost când Elena avea crize de nu știu câte ori pe zi. Dacă nu reușea să o nască pe Andreea, ea își lua zilele de mult. Acum se chinuie cu menstruația, curge sângele ca din robinet. Când o văd cum se chinuie… Da, am fost de câteva ori pe marginea prăpastiei, deși mergeam la psiholog, la psihiatru. E o minune că am scăpat. Specialiștii ne-au spus că nu e exclus, în situații de acest gen, să te sinucizi, să te arunci de la etaj. E o minune că trăim! Și trăim pentru Andreea și Lavinius!”.

Alex, Andreea, Lavinius și Elena, o familie care reușește să fie fericită

Era frumos, dar nu e epilogul

2018. Alex n-a avut nici o șansă cu asigurările în disputa pentru drepturile Elenei. A cerut compensații pentru pierderile ei salariale din ultimii 10 ani, de când a intrat în incapacitate de muncă, „aproximativ 100.000 de euro brut. Sper să mai am forță, o să deschid un nou proces anul viitor. Chiar dacă e infernal să te lupți aici. Ne-am trezit cu documente medicale contrafăcute, din 2003, 2004, 2005, cum că Elena ar fi avut probleme grave, cu sângerări vaginale, cu multe. Sincer, a ajuns chiar să-mi fie frică. Foarte puțini câștigă. În justiția de aici nu ai nici o șansă să câștigi. Nici Poliția n-a făcut nimic! Nu ne-a băgat nimeni în seamă”.

„Pentru noi trăiește, vorbim cu el”

La final, la mormântul lui Eric.

„Pentru noi, trăiește! Mergem în fiecare zi la el, facem curat, aprindem o lumânare, vorbim cu el. Eric n-a avut nici o vină. Dacă ar fi putut să trăiască, Eric ar fi acum băiat mare și puternic”.

Eric trăiește, Alex trăiește, Elena trăiește, Lavinius și Andreea trăiesc.

Noi trăim? Trebuie să ne ciupim ca să simțim. Ca să ne trezim.

„Deşi am ajuns la Spitalul din Vaasa perfect sănătoşi, ne-am întors acasă cu Eric într-un sicriu şi eu aproape moartă, ca om şi ca femeie. Mulţi ani după înmormântare, am plantat şi i-am scris numele cu flori pe mormânt lui Eric şi le-am udat cu lacrimile noastre. Din păcate, am participat la o ruletă rusească, în care am căzut victime eu, Eric şi familia mea. Este foate greu să exprim în cuvinte ce simt acum, după 12 ani, pentru noi este ca şi cum s-ar fi întâmplat ieri” – Elena Marcă

Viața mea s-a făcut bucăți, am vrut să mor! Când mă duc la Vaasa și văd spitalul, mi se face rău” – Elena Marcă.

„Soția mea a mers la spital cu un copil sănătos în pântece. Ea a fost grav rănită, iar copilul meu a venit acasă într-un sicriu. Acest lucru este de neacceptat” – Alex Marcă

Coleg de cameră cu „Guriță” Contra, mândru de medalia cu Steaua

„Fotbalul nu se uită niciodată! Urmăresc naționala, selecționerul Cosmin Contra e prietenul meu. La Timișoara, am fost colegi de cameră, el era încă junior. O să mergem la meciul Suedia – România, din Liga Națiunilor, să-l susținem”, spune Marcă, al cărui model a fost Paolo Maldini.

Pentru Marcă – putea juca orice post în banda stângă -, FCSB e Steaua, iar medalia pentru titlul cucerit în 1998 e la Narpes, la loc de cinste.

Ultima etapă a sezonului 1997-1998, Steaua a bătut pe Gloria Bistriţa, 5-1. „Am aşteptat rezultatul de la Craiova , Universitatea – Rapid 2-2, şi am devenit campioni. Am bucuria de a fi fost campion alături de fotbalişti de excepţie, precum Rotariu, Lăcătuş, Dănciulescu, Militaru, Denis Şerban…”.

Cel mai bun meci al lui? „Un U Cluj – Steaua, 3-2, am dat gol și două pase decisive. După acel joc, m-a și transferat Steaua. Am lucrat cu Mihai Stoichiță și cu Marius Lăcătuș”. Regret: „Trebuia să lupt mai mult, să demonstrez că meritam să rămân la Steaua”.

 

Close
Închide
  Close