Libertatea: Domnule Tadici, cum aţi sărbătorit calificarea în finală?
Gheorghe Tadici: Am organizat un banchet şi am avut grijă să fie de toate pe masă. N-a lipsit nici muzica. Petrecerea a durat aproximativ două ore şi jumătate. Asta am stabilit de dinainte de semifinală, pentru că a fost şi ziua mea pe 27 martie şi le-am promis o petrecere dacă ne calificăm.
Nu păreţi prea entuziasmat de calificare…
Nici nu sunt. Cu un ochi râd şi cu unul plâng!
De ce?
Pentru că am pierdut cel de-al doilea meci. Am pierdut puncte care contează în clasamentul european.
Dar obiectivul a fost îndeplinit, echipa s-a calificat în finală.
Adevărat, dar pe mine mă interesează şi atitudinea jucătoarelor. S-au văzut calificate după victoria la 10 goluri diferenţă şi era să producem o surpriză neplăcută. Ajunseseră să ne conducă la cinci goluri. Sincer, norocul nostru a fost că a venit pauza şi am avut cum să le mobilizez.
Pe care dintre fete sunteţi supărat?
Pe aproape jumătate din echipă. Stau şi mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă pierdeam noi primul meci la o diferenţă de 10 goluri. Cred că intram pe teren în genunchi. Spanioloaicele ne-au dat o lecţie şi ne-au arătat ce înseamnă mentalitatea.
Pe cine vreţi să întâlniţi în finală?
Mi-e greu să aleg. Rusoaicele sunt mai apropiate de noi ca stil. Pe de altă parte, ne e mult mai uşor să ajungem în Danemarca. Indiferent cu cine jucăm în finală, trebuie să facem tot ce ne stă în putinţă şi să cucerim trofeul! Încă ceva. Vreau să îmi felicit elevele şi prin intermediul dumneavoastră! Să nu creadă că nu m-au făcut fericit.