„Iau câte 20 de pastile în fiecare zi!”. Ajuns la 60 de ani, Helmut Duckadam, cel mai cunoscut portar român din toate timpurile, dezvăluie necazurile avute din cauza problemelor de sănătate

Fără îndoială, finala câștigată la Sevilla e cel mai important moment din fotbalul românesc, atunci când Duckadam, ajuns la 60 de ani, reușea să apere patru lovituri de la 11 metri în fața Barcelonei și să aducă Cupa Campionilor Europeni la București.

„Fără 7 mai eram un simplu portar”

„Atunci mi s-a schimbat radical viața! E clar că Dumnezeu a fost darnic cu mine și mi-a scris undeva, acolo, că trebuie să fie momentul meu. Fără 7 mai 1986 probabil eram un simplu portar care a trecut și el prin Divizia A. Unul oarecare… Nu mai eram atât de cunoscut, nu mai mă oprea lumea pe stradă și nu mai dădeam autografe. A fost un moment magic, cel mai important din viața mea. Sunt sigur că fără el eram un simplu om. Destinul meu s-a schimbat radical din acel moment! Devenisem vedetă, ca să zic așa! Nu eram obișnuit cu asta. Dar cum Dumnezeu îți dă momente fericite și unice, îți mai și ia. Te trezești cu tot felul de probleme. Mergem înainte, nu?!”, spune Duckadam în exclusivitate pentru Libertatea.

„Nu e atât de plăcut la 60 de ani”

Care sunt problemele lui Duckadam la 60 de ani? „Păi, nu e atât de plăcut când se adună toate. Dacă stai bine cu sănătatea, treci mai ușor peste ele. Dar la mine se simte… Și se simte în fiecare dimineață. Când îmi trosnește o mână, un picior. Mă mai doare pe ici, pe colo. E greu… Dacă ai probleme de sănătate, așa cum am eu, chiar e dificil, dar nu avem ce să facem. Eu am avut opt operații grele, complicate. Opt! Nu e atât de plăcut când știi asta… În fiecare dimineață iau un pumn de pastile. Nu exagerez! Am 20 de medicamente pe care trebuie să le iau zilnic. Unele pentru coagularea sângelui, pentru circulație, pentru tensiune, pentru stomac, unele pe post de pansament gastric. Ha, ha, ha! Când v-am zis că nu-i așa simplu…”, mai dezvăluie pentru Libertatea fostul portar.

Recomandări

Concluziile Corpului de Control și ale Comisiei de la Spitalul Pantelimon, unde un asistent a reclamat că 17 pacienți au murit la ATI: Acuzațiile false, pacienții tratați corect

OPERAȚIILE LUI DUCKADAM

– 1986: Se afla la Arad și a alunecat pe iarbă la un foc de tabără cu prietenii. S-a sprijinit pe braţul drept, a simţit o durere mare, iar mâna i s-a învineţit. A fost dus de urgenţă la spital în Arad, unde primeşte un diagnostic crunt: un cheag de sânge îi blochează circulaţia în braţ. E adus la Bucureşti, unde e operat la Spitalul Militar de către doctorul Vasile Cândea.
– 1998: După prima intervenție chirurgicală, doctorul care îl operase l-a avertizat de faptul că după 9-10 ani va avea nevoie de o nouă intervenţie chirurgicală la braţ. A fost operat din nou la aceeași mână după 12 ani.
– 2004: Suportă prima operaţie la genunchi. La cel stâng, unde acumulează lichid şi e nevoit să ajungă la bisturiu.
– 2005: Celălalt genunchi are şi el nevoie de o artroscopie. Tot pentru a-i fi eliminat lichidul care i se acumulase şi care îl împiedica inclusiv să meargă normal.
– 2009: Suportă cea de-a treia intervenţie la braţ. „Mi s-a umflat mâna dreaptă, vechea mea problemă, pentru care am mai fost operat de două ori. Am fost nevoit să merg la spital şi m-am internat la Pădurea Verde, în Timişoara, mi s-a pus un stent şi sâmbătă am venit acasă. Am şi acum mâna umflată”, spunea la externare.
– 2012: În septembrie i s-a întâmplat cam acelaşi lucru din vara lui 1986. Un cheag de sânge i s-a deplasat şi i-a blocat circulaţia în braţ. Se afla la Constanţa, a mers de urgenţă la spital, unde a fost operat de chirurgul Marius Militaru. „Am intervenit în bifurcaţia arterei”, a explicat acesta.
– 2012: După numai câteva zile, în urma unor analize amănunţite, află că e nevoie de o nouă intervenţie chirurgicală. Care să vizeze eliminarea unui anevrism arterial, în care se aflau şi două stenturi de la operaţii mai vechi, precum şi montarea unei proteze vasculare. Operația a durat 9 ore şi a fost realizată de doctorul Şerban Brădişteanu.
– 2018: Duckadam a suferit o intervenție la genunchi stâng, la Spitalul de Urgență Floreasca: „Am o proteză, practic a fost înlocuit tot genunchiul. E unul mecanic, din titan şi plastic! Nu mai puteam să calc, mă durea groaznic”. A fost operat de șeful Clinicii de Ortopedie, doctorul Gheorghe Ioan Popescu.

Recomandări

Anchetă privind fraudarea alegerilor parlamentare din 2020. Dosarul, ținut la sertar trei ani, implică mai mulți lideri PNL

Viaţa de film a lui Duckadam în 15 pași

• S-a născut dintr-o familie cu origini germane. Tatăl, Josef, era de loc din Şagu Arad, iar mama, Elisabeth Kalman, din Semlac.
• A fost crescut şi educat în special de bunica sa maternă, Elisabeth Kalman, născută Schmidt.
• A debutat în prima ligă din România pe 17 septembrie 1978, Târgoviște – UTA 2-0, când nu a fost titular.
• După ce-a cunoscut gloria sportivă la Steaua, au început problemele de sănătate la braţul drept și a suferit o operaţie complicată în vara lui 1986.
• A câştigat 4 trofee cu Steaua: Cupa Campionilor Europeni, două titluri naţionale, o Cupă a României.
• A jucat 80 de meciuri pentru Steaua în Divizia A, 11 meciuri în cupele europene şi are două selecţii pentru naţională.
• A jucat ultimul meci în Divizia A pe 14 iunie 1986, Steaua – Bacău 2-1.
• După ce a participat la Revoluţia din 1989, la câţiva ani distanţă, s-a angajat la Poliţia de Frontieră din Semlac.
• La jumătatea anilor ’90 a suferit o nouă operaţie la braţ, după care s-a pensionat pe caz de boală.
• În 2003 a câştigat la Loteria vizelor şi a plecat în SUA, alături de prima soţie, Ildiko, şi de fiica lor, Brigitte. A stat în Phoenix, Arizona, un singur an.
• În finalul anului 2004, s-a înscris în Partidul Noua Generaţie, al lui Gigi Becali, fiind ales vicepreşedinte al filialei din Arad.
• În 2007 s-a căsătorit pentru a doua oară cu Alexandra și are o fetiță, Julianne.
• În 2008 a fost decorat cu Ordinul „Meritul Sportiv” pentru câştigarea CCE. Mai primise o decorație și de la Ceaușescu în 1986.
• Din august 2010 este preşedintele de imagine al FCSB.
• În februarie 2018 a suferit cea de-a 8-a operație, de această dată la piciorul stâng: „Mi s-a înlocuit genunchiul cu o proteză realizată din titan și plastic”.

Recomandări

Victoria Rusiei în Ucraina este un scenariu îngrozitor pentru NATO, avertizează ISW. România se află printre țările expuse

„Sunt terminat, voi ajunge la puşcărie”

În decembrie 1989, actualul președinte de imagine al FCSB, a fost activ în mișcările de stradă înaintea Revoluției: „După evenimentele din Timişoara, din 16 decembrie, şi la Arad au avut loc mişcări de stradă mai devreme decât la Bucureşti. Am plecat de acasă şi m-am dus la mitingul anti-comunism. Pe 21 noi aflaserăm că Ceauşescu a căzut, am cântat la miting alături de alţi arădeni, iar când am ajuns acasă l-am văzut pe Ceauşescu tot în funcţie. Atunci mi-am zis: «Sunt terminat, voi ajunge la puşcărie că Ceauşescu n-a căzut!» Nu mi-a fost teamă să plec de acasă, să mă duc la mitingul din Arad şi să strig împotriva lui Ceauşescu. Frică mi-a fost doar când m-am întors acasă. Ceaușescu era încă președinte”.

„Lucescu m-a descoperit!”

Duckadam povestește cum a ajuns el în atenția Stelei și cum a început, practic, cariera celui mai cunoscut goalkeeper român din istorie: „Jucam la UTA, în Divizia B, când Lucescu m-a convocat la echipa națională. El m-a adus printre «tricolori», deși nici măcar nu eram în prima ligă. Am profitat că, o dată cu venirea lui, nea Mircea a întinerit masiv lotul și eu am fost printre copiii pe care a mizat atunci, pe lângă băieții lui de la Corvinul, precum Klein, Rednic, Văetuș. Îi sunt recunoscător lui nea Mircea și nimeni nu poate să nege că el e antrenor mare de tot, poate cel mai mare din istoria României”.

Citește și: VIDEO | Interviu cu părintele Francisc Doboș, purtătorul de cuvânt al Arhiepiscopiei Romano-Catolice de București: “Tare m-aș bucura ca vizita Papei să ne ajute să fim acel noi înșine care construiește o țară, să n-o mai împrăștiem prin lume!”

Urmărește-ne pe Google News