Fostul patinator Marius Negrea deplânge situația sporturilor de iarnă din România: „Unele sunt doar federații de turism în străinătate”

„Prima purtătoare de drapel din istorie care nu știe un cuvânt în românește”

Libertatea: Ce faceți, domnule Negrea?
Marius Negrea: Sunt la Ravensburg, mă pregătesc de antrenament. Apoi, plec spre România, voi fi comentator de patinaj pentru TVR. Sunt la 10-a ediție pe care o comentez. Am început încă de când eram sportiv. Terminam exercițiul și mergeam în tribună, la pupitru. Am început alături de marele Cristian Țopescu.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 3

– Ar fi trebuit să fiți la Jocuri…
– Da, cu sportiva care reprezintă România la patinaj artistic, care n-a vrut să meargă la JO 2018 și 2022, iar acum e prima purtătoare de drapel din istorie care nu știe un cuvânt în românește.

– Vă referiți la Julia Sauter, sportiva din Germania care va reprezenta România. A încheiat colaborarea cu dv. după 14 ani în iarna lui 2025…
– Și care a participat la Europene și la Mondiale cu rezidența în apartamentul meu de la Brașov. Și pe care am descoperit-o acum 13-14 ani. Cu care am fost la competiții, transport, mașina, cazare…, cam 1.500 de euro o dată… Și care mi-a zis, brusc, că simte că nu mai poate progresa cu mine. A preluat-o Roxana Luca, fosta mea elevă, se antrenează tot aici la Ravensburg, la un metru de mine. Cu Roxana, ca antrenor, am fost la două JO, 9 Europene și 9 mondiale. În fine, eu le doresc baftă la Olimpiadă.

Credeam că noi vom rezista până la finalul carierei sale. Am făcut echipă cu Julia la 57 de competiții din care la 19 s-a clasat pe podium. Am participat la 4 Mondiale, 7 Europene și 3 Mondiale de juniori.

– Tot e ceva, avem o sportivă, dar n-avem federație…
– Da, insolvență, dizolvare, nerecunoaștere… E un paradox și ăsta, nu?!

„Sistemul ăla socialist era bun pentru sport!”

– Cum ați început patinajul?
– Mama mea, jucătoare de tenis, m-a dus la Roman Turușanco (1917-2003, patinator care a fost la Garmisch, în Olimpiada 1936). Vara făceam tenis, iarna – patinaj, pe Olimpia. Eu aș fi vrut la fotbal, patinajul artistic era mai de fete, așa, dar aici am rămas, mai ales că au venit și primele medalii.

• Mama lui Marius Negrea este soră cu Günther Bosch, 88 de ani, fostul antrenor de tenis al lui Boris Becker la primul lui mare succes, Wimbledon 1995: „Unchiul e bine, din păcate i-a murit soția, anul trecut”.

– Nu era un sport scump?
– Ghete și patine primeam gratuit de la club, când am fost la Dinamo, între 1967 și 1977, nu erau probleme. Sistemul ăla socialist era bun pentru sport!

– Acum cam cât costă un echipament?
– Pune ghetele și patinele câte 600 de euro. Rochia și costumele le poți face la croitor…

Despre participările mele la edițiile Jocurilor Olimpice sunt multe de povestit. Cred că la fiecare dintre ele a fost câte un episod interesant, fascinant, emoționant și poate chiar hazliu. Am dat mâna în satul olimpic la Albertville cu Al Gore, sau în 2002, la Salt Lake City, la Festivitatea de Deschidere în tribuna de onoare a sportivilor a venit George Bush jr. Pe prințul Albert de Monaco l-am întâlnit la Lillehammer, în Satul Olimpic, el fiind și bobeur în aceea perioadă pentru Principatul Monaco…

Schramm, Kotin, Boitano

– Ce idoli aveați?
– Pe neamțul Norbert Shramm (64 de ani), care era promotorul patinajului modern, și pe rusul Vladimir Kotin (63 de ani), stilul clasic al disciplinei. Apoi, americanul Brian Boitano (62 de ani). Când am devenit antrenor, i-am urmărit atent pe Evgheni Plușenko și pe Aleksei Iagudin.

– Dacă v-ați teleporta azi, ați mai face patinaj artistic?
– Să știți că vin copii la patinaj, la Berceni, la Otopeni, la Brașov. Aș lua-o de la capăt! Plus că ar fi condiții mai bune. Păi, eu m-am antrenat 15 ani pe patinoar descoperit, prin ploaie și vânt.

– Cât de mult s-a schimbat patinajul?
– Nu s-a ridicat foarte mult. Și nici nu s-a profesionalizat. Concursurile sunt echilibrate. La masculin, e americanul Ilia Malinin, apoi vin japonezii și francezii. A mai fost niponul Yuzuru Hanyu.
Sportivele sunt mai mici, mai subțirele, dar nimeni nu e favorită. Pe de altă parte, toți sunt mai bine pregătiți fizic, cu viteză de rotație mai mare, rapiditate. Plus noul sistem de punctaj, total schimbat față de vremea noastră.

Chiar zilele trecute le arătam elevilor mei, pe YouTube, câteva piruete pe care le făcea un sportiv cu 40 de ani în urmă.

Epoca de aur

– Ați prins „epoca de aur” a patinajului. Katarina Witt, Nancy Kerrigan, Tonya Harding, Surya Bonaly, Philippe Candeloro, Elvis Stojko. Ați rămas apropiat cu cineva?
– În 2024, m-am întâlnit cu Alexei Urmanov, Elvis Stojko și Philippe Candeloro, podiumul de la Lillehammer, unde eu am fost al 19-lea. Am concurat contra lui Stojko, patinator de individual al Canadei, de trei ori campion mondial și dublu medaliat cu argint la Jocurile Olimpice. Unde am fost eu, a câștigat el. Ajunsese să îmi spună – hey, guy, you are my lucky man! – adică ești talismanul meu. După ce am fost cu el ca sportiv – și a câștigat, apoi am mers comentator. Așa am rămas noi prieteni.

– Aveți un titlu de campion național în Elveția…
– Eu eram din 1992 în Elveția, după ce, între 1990 și 1992 locuisem în Germania. În 1995, am câștigat Naționalele, dar comitetul lor tehnic a decis să trimită la Europene locul 2, pe Patrick Maier. Țin minte că am primit și o despăgubire de 900 de franci elvețieni.

– Credeți vă vom apuca vreo medalie olimpică la Jocurile de Iarnă?
– Eu sper! La unele sporturi, e cam greu, decalajul aproape irecuperabil. Poate cine știe, un efort individual, gen David Popovici la înot. Pe de altă parte, în multe cazuri, unde Naționalele se desfășoară „afară”, din cauză că nu avem baze, federațiile s-ar putea numi lejer „federațiile române de turism în străinătate”.

Îmi aduc aminte de Serghei Ponomarenko, campion olimpic la Albertville. Concuram și eu la acea ediție. Ce a făcut el după ce câștigase aurul în proba de dans, cu Marina Klimova? Era singur în vestiar, și-a aprins o țigară și se relaxa. Era un fum! După episodul acela nu a mai fost voie niciodată să se fumeze pe undeva!

– Altfel, cu ce vă mai lăudați?
– Dacă ești amator de fotbal și ai vreodată drum prin Germania, mergem la un meci, la cei de la Bayern München. Sunt membru cotizant și am ocazia să fac rost de câte un bilet…

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE