Libertatea: Lumea spune despre tine că eşti ca o zvârlugă pe sol…
Larisa Iordache: Aşa sunt eu. De mică. Nu mi-a plăcut niciodată să stau locului. Tot timpul trebuia să fac ceva. Se întâmplă însă, uneori, ca din cauza acestei dorinţe de a face foarte multe să nu fie chiar aşa bine. Antrenorii îmi atrag de multe ori atenţia asupra acestui lucru şi au perfectă dreptate. Sunt prea agitată, iar uneori greşesc exerciţii sau execuţii simple care în condiţii normale îmi ies şi cu ochii închişi.
Ai emoţii pentru Londra?
Va fi o competiţie mare. Cea mai mare. Nu am de ce să mă tem foarte tare atâta vreme cât mă simt pregătită. Dar ceva emoţii voi avea. Însă nu atât de mari încât să mă doboare.
Aparate preferate: bârna şi solul
Faci patru aparate. La care te simţi cel mai bine?
Mi-a plăcut mereu să concurez la toate aparatele în egală măsură. Dar am şi eu preferinţele mele. Bârna şi solul sunt două dintre aparatele unde mă simt de minune. În afara rezultatului pe echipe şi a celui de la individual compus, la aceste două aparate îmi doresc să fac o treabă bună în finală.
Câte medalii ţi-a propus să iei?
M-am obişnuit să nu vorbesc despre medalii. Las ca lucrurile să vină de la sine.
Am aflat de la mama ta că îţi plac mult prăjiturile cu ciocolată…
(n.r. zâmbeşte). Cui nu-i plac? Dar trebuie să am mare grijă cât mănânc, pentru că fiecare kilogram contează enorm de mult în gimnastică.
Tot mama ta ne-a dezvăluit că a doua ta mamă este antrenoarea Mariana Bitang…
Chiar să ştiţi că aşa este. Ţine foarte mult la mine. Dar şi eu la dânsa. M-a ajutat enorm de mult să fiu unde sunt acum din punctul de vedere al pregătirii. Şi domnul Bellu la fel. Sper să nu-i dezamăgesc.