Povestea Iuliei Dumanska, Portărița Ucraineancă A Naționalei României. Cum și-a Făcut Singură Buletin Românesc: "Ne Zicea Că E Deja Româncă"

Provenind dintr-o familie de fotbaliști și handbaliste, ucraineanca Iulia Dumanska a ales să practice sportul. Soții Marta au văzut-o în 2011, an în care au și adus-o la clubul băimarean CS Marta, unde ea a devenit rapid liderul echipei sale.

A învățat în trei luni limba română și a dorit – din prima clipa – să devina cetățean român. Își agățase tricolorul de ghiozdan, îl pusese și în cameră și își făcuse, simbolic, un buletin românesc.

Iulia, născuta într-o familie de fotbaliști și handbaliste

Iulia Dumanska (născută pe 15 august 1996, la Horodenka, în Ucraina) s-a apucat de handbal în 2007, în orașul natal. Provenind dintr-o familie de sportivi, nu din mama în fiică, ci din… bunică in nepoata, Iulia nu avea cum să nu iubeasca sportul.

„Tata a fost fotbalist, mama – portar de handbal, am o soră care e și ea portar de handbal si ea. Bunicul meu a fost un fotbalist bun și bunica a fost portar de handbal”

„Brațe”, primul cuvânt învățat în limba română

În 2011 a venit în România cu echipa sa și a evoluat la un turneu internațional din Romania. Soții Ioana și Ioan Marta au văzut-o si, în același an, Iulia s-a legitimat la Clubul Sportiv Marta Baia Mare. Avea 15 ani neîmpliniți.

„Când am venit prima oară în România eram un copil mic, fără parinți alături, nu știam limba româna și vorbeam cu ceilalți în limba engleza. M-a ajutat Tudor Marta, pe care eu îl consider «fratele» meu, m-au ajutat doamna și domnul Marta. În fiecare seară, după antrenamente, încercam să citesc și să scriu câte ceva în limba română. În trei luni am învățat limba. Primul meu cuvânt a fost «brațe», deoarece sunt portar și tot timpul trebuia să vorbesc cu fetele din apărare. Alte cuvinte pe care le-am învațat printre primele au fost «mută» și «pivot»”, povestește handbalista pentru eMaramures.ro.

„A fost foarte grea acomodarea. Știa limba engleză și am început să exersam acasa limba română. A fost foarte studioasa, scria tot ce îi spuneam și, până la urmă, a reușit să învețe. Este un copil deosebit: mi-aș dori ca toți copiii să fie ca și ea. La școală s-a adaptat”, spune Ioana Marta, cea pe care Iulia o alinta ‘mama româncă’.

„Pe lângă calitățile ei motrice foarte bune, este «sufletul» echipei: știe să le incurajeze pe colege atunci când e nevoie, închizând poarta, și asta cred eu contează cel mai mult”, declara Ioana Marta.

„Din prima zi mi-am dorit să devin cetățean român”

„Când am venit prima oară în România am auzit că, dacă am cetățenie ucraineană, pot primi și cetățenia română. Asa că din prima zi mi-am dorit să devin cetățean roman. Am cumparat un tricolor și mi-am pus o bucățică din el pe ghiozdan, iar alta în cameră”, povestește tânăra care acum apără poarta naționalei României la handbal.

Iulia, care a mai jucat la Neptun Constanța și HCM Baia Mare înainte să ajungă la Craiova, a primit cetățenia română în 2016.

„Scria perfect gramatical, dar cu pronunția era mai dificil. În momentul în care și-a propus să ia cetățenia, își agățase tricolorul la ghiozdan. Avea și buletin făcut pe calculator. Ne zicea că e deja româncă” își amintește Ioana Marta.

Iulia Dumanska, bronz cu naţionala de tineret a României

După ce a primit cetăţenia română, Iulia Dumanska a putut să fie chemată la echipa naţională, iar în 2016 a bifat primele selecţii la „tineret”, unde a câştigat medalia de bronz la Campionatul Mondial U20 din Rusia. În acelaşi an, handbalista a făcut pasul spre echipa mare, unde a reuşit să bifeze 14 selecţii până în prezent şi alături de care a fost prezentă la Campionatul Mondial de handbal feminin din Germania, disputat în decembrie 2017.

Povestea Iuliei Dumanska, portărița ucraineancă a naționalei României. Cum și-a făcut singură buletin românesc: „Ne zicea că e deja româncă”

Iulia, născuta într-o familie de fotbaliști și handbaliste

„Brațe”, primul cuvânt învățat în limba română

„Din prima zi mi-am dorit să devin cetățean român”

Iulia Dumanska, bronz cu naţionala de tineret a României

Citește și:

EXPERIMENT LIBERTATEA. Unde fugim când sună alarma? Buncăre private și subsoluri abandonate din anii 90