Povestea lui Alexandru Laszlo, sportivul căruia comuniștii i-au confiscat numele. A fost în cea mai valoroasă generație din istoria baschetului românesc
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Numele poate că nu vă spune nimic. Și Federația Internațională de baschet întâmpină, uneori, probleme. Fostul sportiv a făcut parte din generația care a terminat pe locul 4 la Europeanul de baschet pentru juniori din 1990, cea mai bună performanță a acestui sport all-time.
Cuprins:
- Marile victorii
- Coșul primit în ultima secundă și clavicula ruptă a lui Titi Popa
- Au, inima mea!
- Tragedie și bucuria regăsirii cu al doilea părinte
- Când numele de maghiar nu se potrivea cu standardele comuniste, a luat numele mamei, fostă baschetbalistă
- Replica lui Vinereanu, în minte după 31 de ani!
- Zidul Plângerii noastre
- Alexandru Laszlo și Laszlo Alexandru! Sau invers. Scriitorul: ”Eu nu jucasem baschet - el de ce trebuia să se facă poet?”
- ”M-a făcut comunist, că îi confisc a doua oară identitatea”
- Pentru Laszlo Alexandru de la Laszlo Alexandru
- ”Dânsul s-a milogit de mine”
- Azi, Alexandru Laszlo, 48 de ani, rebotezat Pteancu de către comuniști, locuiește în Ungaria, stă și în Israel și vine acasă, la Arad, doar în vacanțele de sărbători.
- În timpul liber, uriașul de 2.01 metri scrie poezii. Versurile i-au adus și o polemică interesantă cu reputatul Alexandru Laszlo, scriitor și publicist, profesor de limba italiană și traducător din limbile franceză și italiană în română.
Alexandru Laszlo Pteancu, Ghiță Mureşan, Toni Alexe, Titi Popa, Marcel Țenter, Cornel Alecu, Bubu Roschnafsky, Costel Ștefan, Ovidiu Scobai, Horia Păun, actualul președinte al federației, regretații Toni Alexe și Elemer Tordai, cu toții au făcut parte din cea mai bună generație din istoria baschetului românesc.
Marile victorii
La Groningen, Olanda, în 1990, reprezentativa s-a clasat pe locul al patrulea la Eurobasket de juniori. Tricolorii au câştigat fără eșec grupa cu Germania (76-71), Polonia (79-65), Cehoslovacia (83-76), Spania (71-62) şi Iugoslavia lui Bodiroga, Rebraca, Loncar ori Cizmici (75-72), apoi echipa pregătită de Octavian Șerban a fost învinsă la limită, 92-93, de URSS-ul lui Olbreht, Karasev, Kudelin și Kondrașov, în semifinale, și de Spania lui Alfonso Reyes, în finala mică, 73-105. Italia, în al cărui lot se regăseau Abbio, Fucka, De Pol, Portaluppi și Frosini, a cucerit trofeul
Născut pe 24 septembrie 1971, Laszlo Pteancu era al doilea cel mai mai mic jucător ca vărstă din acea echipă. Costel Ștefan era născut în 1973.
Coșul primit în ultima secundă și clavicula ruptă a lui Titi Popa
”Cu sovieticii, am primit coș în ultima secundă, așa am ratat finala cu Italia. I-am condus tot meciul meciul, și la 17 puncte. Din păcate, a lipsit Titi Popa, în meciul dinainte a căzut un adversar peste el și i-a rupt clavicula”, spune, azi, Sandu Laszlo Pteancu.
”În 1988, i-am bătut pe rușii cu care doar americanii se puteau pune în semifinala Cupei Prieteniei de la Olstzyn, din Polonia. Păun a înscris coșul victoriei tot în ultima secundă. În Olanda, soarta s-au răzbunat”, glumește fostul pivot, care a jucat și extremă de forță.
La lot am fost coleg de cameră cu Ghiță Mureșan. Ne știam de la competițiile de minibaschet, de prin 1984.Alexandru Laszlo Pteancu:
Doi ani mai târziu, aceeaşi echipă a obţinut locul 9 la Campionatul European de Tineret (sub 22 de ani, de la Atena). Iar la acestea se adaugă locul 5 de la Campionatul Mondial de Tineret din 1991, din Canada.
Au, inima mea!
”Eram pe lista finală, dar cu două zile înainte de a plecat spre Mondial a trebuit să renunț. Doctorii m-au găsit cu palpitații. Am decis să nu merg la Edmonton și a rămas regretul carierei mele. Am mai jucat 10 ani după aceea”, explică Laszlo Pteancu. Ratarea CM din 1991 e încă regretul carierei. Trenul care n-a mai venit niciodată: ”Iar acea echipă era, cred, cea mai bună din Europa la acel moment”.
- Sandu era ieri acasă, la Szeged, în Ungaria: ”Sunt cu toată trupa, soția, băiatul, care are 11 ani, și fetița de 6 ani. Sperăm să fim sănătoși și să trecem peste pandemie”.
Tragedie și bucuria regăsirii cu al doilea părinte
Sandu a început baschetul la Arad: ”Jucam în echipa liceului Slavici. Maestrul Mandache, care preluase echipa Școlii Sportive, a venit să facă un amical cu noi și atunci m-am remarcat. Domnul Mandache a fost ca un părinte pentru mine”. Sandu tocmai își pierduse tatăl și sportul a fost calea cea mai simplă ca să uite.
Cred că și dacă erau tăciuni încinși pe jos, tot am fi jucat baschet! De multe ori, maestrul Mandache, ne cumpăra câte o ciocolată mică rotundă "vânător"... Ce ne mai bucuram.Alexandru Laszlo Pteancu:
Era vremea când baschetul te călea, fiidcă se juca pe ciment: ”Iar tenișii se toceau repede. Aveam un pantofar pe stradă, numai el știe cum mai găsea loc să-i peticească”.
Când numele de maghiar nu se potrivea cu standardele comuniste, a luat numele mamei, fostă baschetbalistă
S-a remarcat la turneele finale de juniori și a fost adus la Dinamo, unde s-a și consacrat.
”Noi, la Arad, eram steliști. Că-l aveam pe Duckadam acolo. Însă, în 1987, Mihai Sinevici, coleg de-ai mei, a plecat la Dinamo. A fost ca un semn”, explică.
Avea 18 ani când a acceptat să meargă la roș-albi. Refuzase oferte de la Cluj, Rapid, Steaua.
”Am fost angajat cadru civil, nu am făcut armata. Aveam un salariu modic. L-am avut coleg de cameră pe Horia Păun, actualul șef al federație”, afirmă.
Replica lui Vinereanu, în minte după 31 de ani!
Cand am intrat pe poarta clubului Dinamo, eram un copil de 17 ani și jumătate. La seniori erau legende precum Alexandru Vinereanu ori Dan Niculescu: ”Puștiule, echipa de juniori se dezbracă în alt vestiar”, mi-a zis Sandu. ”Nu, nu, eu sunt la seniori”, i-am răspuns. Și uite că asta mi-a rămas în cap și după 30 de ani.Alexandru Laszlo Pteancu:
Însă numele lui de maghiar nu se potrivea cu standardele comuniste, așa că a trebuit să-și aleagă altceva. A preferat Alexandru Pteancu, luând numele mamei sale, Maria, fostă baschetbalistă, de asemenea.
”E adevărată povestea. Tata era Laszlo, adică Vasile, pe românește. Problema a apărut când m-am angajat, mi s-a recomandat să schimb numele și l-am ales pe cel al bunicilor. Pteancu. După Revoluție, când au fost evenimentele acelea cu românii și maghiarii, și revenisem la numele Laszlo, colegii râdeau de mine: ”Bă, ungure, ai grijă, că te cheamă Laszlo și te ia lumea la omor pe aici”, adaugă el.
- ”Pentru cei mai tineri, aș aminti că Ioan Uglai a fost primul jucător care a marcat peste 100 de puncte într-un meci de baschet. Și nu se juca cu 3 puncte”, rememorează.
La Dinamo a jucat între 1989 și 1992, apoi a mai trecut pe la Oradea, CSU Sibiu, a fost în Ungaria și la câteva echipe din Israel, unde e și azi bine primit.
După ce s-a retras, Alex a încercat să însuflețească baschetul din Arad, fiind președinte și antrenor la WOPAR ori Phoenix.
Timp de trei ani ne-am luptat cu morile de vânt, ca voluntar la Arad, fără sprijin. Am renuntat în 2015. Orașul nu are nici azi echipă de seniori.Alexandru Laszlo Pteancu:
”Eu sper că baschetul nostru se va pune iar picioare, deși e foarte greu. În Ungaria, educația fizică, sănătatea și turismul sunt prioritare. Fi-miu are câte cinci ore de sport pe săptămână”, conchide.
Zidul Plângerii noastre
”Poate ar fi trebuit să construim și noi un zid, al Plângerii, ca la Ierusalim, pentru aceia care, în 45 de ani, de comunism, au murit pentru libertate, pentru aceia care de 30 de ani mor, emigrează sau rămân să lupte! Un zid, unde sunt convins, am avea ce plânge și deplânge”, afirmă Sandu.
În timpul liber, Alex merge la pescuit, dar scrie și poezii. Iar acest fapt i-a atras atenția unui reputat scriitor: Alexandru Laszlo!
Scriitorul a satirizat situația într-un text care a fost și publicat în revista Tribuna, publicație culturală bilunară care se revendică de la ziarul sibian înființat în 1884.
Articolul Nomina Nuda Tenemus din 2011 a apărut și pe blogul scriitorului, dar și într-unul din volumele sale.
Citatul ”Stat rosa pristina nomine, nomina nuda tenemus” din Bernard de Morlay e cel prin care Umberto Eco își încheie romanul Numele trandafirului. În traducere: “Dãinuie prin nume strãvechiul trandafir, păstrăm doar nume goale”. Lucrurile celebre ale trecutului ne rămân doar cu denumirea, însă cuvintele nu mai acoperă nimic, fiindcă și-au pierdut substanța.Publicistul Alexandru Laszlo:
Alexandru Laszlo și Laszlo Alexandru! Sau invers. Scriitorul: ”Eu nu jucasem baschet - el de ce trebuia să se facă poet?”
”Acum câţiva ani, cu ajutorul internetului, am găsit pe nişte site-uri câteva grupaje de poezii semnate de Laszlo Alexandru. Cum eu unul n-am publicat versuri în viaţa mea, iar celălalt tiz al meu era muzician la Târgu Mureş, am rămas contrariat. Încurcătura s-a lămurit mai apoi, printr-o serie de e-mail-uri pe care le-am schimbat cu autorul”, explica scriitorul.
”În libertate şi democraţie, s-a gândit să-şi recupereze identitatea, aşa că şi-a restabilit adevăratul patronim şi s-a apucat inclusiv de poezie”, spunea scriitorul în articol.
Mă salută cu bucurie, fiind onorat de ideea că împarte acelaşi nume cu un apreciat scriitor (cum zicea el). Ce să-i răspund? Eu nu jucasem baschet – el de ce trebuia să se facă poet? Nu mi se părea corect.Scriitorul Alexandru Laszlo:
”M-a făcut comunist, că îi confisc a doua oară identitatea”
”Am încercat să-i explic că e interesantă suprapunerea de nume + prenume, dar totodată creează o nedorită ambiguitate în sfera publică. Eu o pornisem pe calea literaturii ceva mai devreme şi nu mai puteam schimba nimic, aveam cărţi deja publicate. Dar îl rugam pe el să-şi adauge la semnătură o iniţială în plus sau vreun alt indiciu care să-l distingă de mine. A reacţionat vehement. M-a făcut comunist, m-a acuzat că vreau să-i confisc a doua oară identitatea”, a completat scriitorul de 53 de ani
Pentru Laszlo Alexandru de la Laszlo Alexandru
”M-am străduit să rămân în sfera unui relativism ironic. I-am argumentat că n-ar fi corect să preiau asupra mea – din greşeală – gloria lui de poet. Şi nici invers, nu e recomandabil să încaseze el sputa şi zdroaba care i se cuvin unui polemist. E mai bine să ne păstrăm fiecare cu ce-are. Am rămas oarecum prieteni. Ţin minte că i-am trimis la Arad o carte de-a mea cu dedicaţie: “Pentru Laszlo Alexandru de la Laszlo Alexandru”, a conchis... Alexandru Laszlo, altfel un autor pasionat de sport - ”când am timp, merg la înot”.
”Dânsul s-a milogit de mine”
”Eu am șters acea adresă de email. Ceea ce m-a deranjat a fost textul acela destul de ironic, când, de fapt, dânsul s-a milogit de mine să renunț la acel cont”, explică fostul baschetbalist.
La vremea aceea, articolul a fost publicat pe blogul meu, apoi în pagina revistei Tribuna. Ulterior într-o carte a mea, în volumul cu adnotări de blog care include însemnările din anul respectiv. Scriitorul Alexandru Laszlo:
