Prima si ultima impresie. Care conteaza mai mult?

razbunare in sine, ci o rejucare a iluziilor pierdute si regasite.
Grecia a aratat prima ca se poate sari gardul fara sa cazi sau sa atingi pamantul, Portugalia a preluat stafeta si pare scapata pe turnanta, stralucitoare si mandra. intre surpriza elena, cea mai profunda senzatie a acestui secol tanar si microbist, si culoarea lusitana, aprinsa in obrajii unei tari intregi, simpatia si teribilul se impart egal. N-are cum sa nu-ti placa sacrificiul atenienilor, n-are cum sa nu te provoace fascinantul dans al Lisabonei. si totusi, cineva trebuie sa piarda pentru a face pe plac istoriei, singurul loc din lume unde nu exista proba de dublu.
Grecia s-a intors de unde a plecat, adica pe taramul zeilor. Undeva, intre legendele Olimpului si sperantele desarte ale unei natii cu destin adevarat, s-a nascut o poveste neasteptata, scrisa de Dellas sau Haristeas, dar publicata de-un neamt, Rehhagel. Indiferent de final, vara va ramane pentru eternitate vara grecilor si foarte putin a altora. Cine crede altceva, inseamna ca n-a priceput nimic din frumusetea naiva a acestui „European” generos pana la lacrimi. Daca Portugalia e intrebarea, atunci Grecia e cu siguranta raspunsul. Mai departe de asta, ramane doar irevocabila impresie ca, nici daca ne rataceam, noi nu am fi ajuns aici.
imi place sa cred ca Elada va lovi din nou, prieteneste si in nume propriu, gazda sperantelor alb-albastre. Fericirea ar fi rotunda si in versuri de telenovela, dar parca o Grecie triumfatoare la mal de Atlantic ar fi imaginea perfecta ce lipseste din colectia acestui anotimp. Asadar, tin cu Grecia, dar imi place la nebunie Portugalia. Uneori, e tare convenabil sa ai sentimente pentru altii cand ai tai se intrec in ratari pe telecomanda.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE