Cazul remarcabilei trăgătoare de tir Rodica Dumitrescu, decedată în 2016 și care a ales să fie înmormântată în cimitirul catolic din Waltrop, Germania
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Când pleacă-n pribegie, românii nu uită să-și strecoare în bagaje albumul cu amintiri și cutiuța cu speranțe.
Cuprins:
- Sunt unii care iau Occidentul ca pe o oportunitate de moment, dar ce se întâmplă cu cei care decid să nu se mai întoarcă și aleg prezentul la pachet cu Viața de Apoi?
- Un vis a lăsat în urmă și Rodica Dumitrescu. Ieșită la pensie din sport, fosta trăgătoare la tir, multiplă campioană națională și deținătoare de trofee ale Cupei României, a îngropat în curtea casei din cartierul bucureștean Militari dorința ca năpasta cea mare s-o găsească în locurile natale. Și dusă a fost peste hotare.
- În trei ani, cimitirele din Germania, care arată precum niște grădini de vară, au convins-o pe Rodica să nu se mai întoarcă niciodată în România și să-și trăiască somnul veșnic.
Dacă la început nu concepea să fie îngropată în altă parte decât în România, după ce a văzut cum arată cimitirele de aici, și-a schimbat părerea. Așa că am îngropat-o în Waltrop.În Germania, nu există sistemul cu locuri de veci. Plătești o taxă ca să ai un loc pentru o anumită perioadă.Emil Hnat, fiul fostei sportive:
A vândut tot în 2013, mai puțin o hârtie
Femeia plănuia să-și petreacă în străinătate ultimele zile din viață. Nu să-și ducă și somnul de veci, pe care ochii minții i-l arătau lângă fostul soț, Iosif, decedat în 2012, după un accident stupid, la coapsă.
În 2013, când a luat drumul Germaniei, Rodica a vândut tot ce avea de valoare în București. Mai puțin locul de veci, o hârtie care îi dădea dreptul la o parcelă de pământ unde să fie înmormântată. Spera să se întoarcă în sicriu din străinătate, să fie mai aproape de casă.
În Germania a așteptat-o viața cea nouă, o ecuație cu o singură cunoscută: fiul Emil, fugit din țară în 1988.
Emil Hnat a fost jucător de tenis la Dinamo, coleg cu Andrei Dîrzu, Marius Comănescu și cu Florin Segărceanu, în echipa coordonată de Aurel Segărceanu, tatăl lui Florin.
Un infarct i-a venit de hac
Rodica Dumitrescu, devenită Hnat după căsătorie, s-a pliat pe stilul riguros al germanilor. Doar că bolile pe care le-a cărat din România n-au cruțat-o și, după trei ani, au răpus-o pe un pat de spital.
“Fuma și se îmbolnăvise la plămâni. La un moment dat, i s-a montat un stimulator cardiac, pentru reglarea bătăilor inimii. A fost momentul în care a renunțat la fumat, dar boala se instalase deja în corp.
Au internat-o într-o seară, după ce i s-a făcut rău, avea lipsă de potasiu în organism. Noaptea, pe la ora 1.00, medicii m-au anunțat că a murit, după un infarct.Emil Hnat:
Locul de veci nu este chiar pe vecie!
În trei ani, cimitirele din Germania, care arată precum niște grădini de vară, au convins-o pe Rodica să nu se mai întoarcă niciodată în România.
Iar nemții i-au ascultat ultima dorință, de a fi înmormântată în Waltrop, ignorând detaliul că era ordodoxă. În 2016, au permis, în schimbul unei sumei de bani, să fie îngropată într-un cimitir catolic.
Mama avea loc de veci în țară, lângă tata. Știind-o bolnavă, mă și interesasem la niște firme de specialitate cât mă costă s-o duc din Germania în România, în sicriu special, cum se procedează. Mi-au cerut în jur de 3.000 de euro. Emil Hnat:
Dar situația s-a schimbat în timpul vieții mamei, spre final. Dacă la început nu concepea să fie îngropată în altă parte decât în România, după ce a văzut cum arată cimitirele de aici, și-a schimbat părerea. Așa că am îngropat-o în Waltrop.
În Germania, nu există sistemul cu locuri de veci. Plătești o taxă ca să ai un loc pentru o anumită perioadă”.
«După slujbă, nemții au cerut să treacă la ortodoxism»
Libertatea a mers la mormântul Rodicăi. Tirista îl are alături pe Iosif al ei, într-o imagine proiectată în sticlă, un fel de hologramă învecinată cu piatra funerară.
“Pentru acest loc, am dat 2.000 de euro, pentru o perioadă de 30 de ani. Dacă vreau să prelungesc contractul din 2046 încolo, plătesc pentru un an, doi, cinci, cât vreau. Mai precis, cât timp cel decedat are urmași, rude dornice să îi păstreze mormântul”, precizează Emil Hnat, unicul fiu al sportivei, la rândul său, tatăl unei fete în vârstă de 18 ani.
“La moartea mamei, slujba de înmormântare, ținută în limbile română și germană de preotul Ispas Ruja, i-a impresionat pe cei prezenți în biserică. Le-a plăcut atât de mult încât, după slujbă, nemții au cerut să treacă la ortodoxism”, îl slăvește Emil pe părintele ortodox care a oficiat ceremonia.
Sicriul zincat, condiție UE obligatorie
Repatrierea unei persoane decedate în străinătate presupune cheltuieli semnificative, de ordinul câtorva mii de euro, care se adaugă unei serii de proceduri birocratice specifice țării pe teritoriul căreia s-a produs tragedia. Singura posibilitate de aducere în țară a trupului neînsuflețit îl reprezintă transportul funerar făcut de o firmă specializată. Acest lucru se poate face fie pe cale terestră, cu autoturisme speciale, fie pe cale aeriană. Un aspect important îl reprezintă sicriul folosit, care trebuie să îndeplinească și el câteva reguli stabilite de Uniunea Europeană. Un sicriu standard din lemn nu este suficient pentru a putea fi făcută repatrierea decedaților, ci musai se folosește și un sicriu de zinc, care este sigilat etanș și introdus în cel de lemn. Scopul este să împiedice total scurgerea de lichide, chiar și în caz de lovire sau de cădere.
