Sandro Mazzola a murit. Fostul mare fotbalist italian, mesaj pentru Cristi Chivu, în ultimul său interviu: „Fă-o pentru mine!”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Sandro Mazzola, fost mare jucător al naționalei Italiei și legendă a clubului Inter Milano, a încetat din viață sâmbătă, 19 septembrie, la vârsta de 83 de ani.
Cuprins:
Sandro Mazzola, o legendă a fotbalului italian și simbol al clubului Inter Milano, și-a împărtășit ultimele gânduri într-un interviu emoționant acordat pentru Gazzetta dello Sport, cu doar o lună înainte de plecarea sa dintre noi.
La vârsta de 83 de ani, fostul mare fotbalist a rememorat momentele definitorii din viața sa: de la tragedia de la Superga, care i-a răpit tatăl, până la zilele de glorie alături de „Marele Inter”.
„Îi strâng mâna și acum, în vise. Intrăm împreună pe Filadelfia, mână în mână”, a povestit Mazzola cu emoție despre tatăl său, marele Valentino Mazzola, căpitanul echipei Torino, care și-a pierdut viața în tragicul accident aviatic din 1949.
„Boniperti mi-a spus cândva: Sandrino, dacă ar fi să fac o echipă, primul pe care l-aș alege ar fi tatăl tău”.
Aceasta a fost una dintre marile răni ale vieții sale, o pierdere pe care, a mărturisit el, nu a reușit niciodată să o depășească.
Inter, marea sa iubire
Cariera lui Mazzola a fost legată indisolubil de Inter Milano, club pe care l-a slujit ca jucător, căpitan și mai târziu ca director sportiv.
„Interul m-a salvat”, a spus el, amintindu-și de cum Benito Lorenzi, fost jucător al echipei, a venit după tragedia de la Superga cu ghete și o minge pentru a-l ajuta pe el și pe fratele său să treacă peste pierderea tatălui.
De-a lungul anilor, Mazzola a refuzat oferte tentante de la alte cluburi, inclusiv o ofertă generoasă de la Gianni Agnelli, patronul lui Juventus.
„Mama mi-a spus: Tatăl tău s-ar răsuci în mormânt. Am refuzat. Cu inima, aș face aceeași alegere și azi”
Relațiile cu Rivera și Facchetti
Legendarul mijlocaș nu a ezitat să vorbească despre relația sa cu Gianni Rivera, rivalul său etern de la AC Milan; „A fost o rivalitate sănătoasă și un respect uriaș. Eu eram mai rezervat, dedicat familiei și fotbalului, în timp ce Gianni era mai prezent pe primele pagini”.
Despre Giacinto Facchetti, fost coleg și prieten apropiat, Mazzola a spus: „Eram diferiți, dar rivali niciodată. Odată, când Herrera mi-a dat banderola de căpitan, poate că i-a părut rău, dar am discutat și ne-am înțeles. Relația noastră a fost mereu bazată pe respect”.
Regrete și scuze
Mazzola nu a ezitat să-și exprime regretele pentru deciziile luate de-a lungul timpului: „Îi cer scuze lui Boninsegna. El glumește că l-am dat eu afară, dar adevărul e că, deși a fost un schimb cu Anastasi, poate ar fi trebuit să mă opun. Și lui Gigi Simoni îi cer iertare. Când a fost demis, am fost împotrivă, dar am respectat ierarhiile. Nu merita asta”.
Dorința pentru viitorul Interului
În calitate de fan înfocat al Interului, Mazzola și-a exprimat speranța că echipa va câștiga un nou titlu de campioană sub conducerea lui Cristian Chivu.
„Îi cer lui Chivu un alt Scudetto. Să o facă pentru mine. Și visez ca Lautaro, care merită să fie numit o legendă, să ridice Cupa Campionilor”.
În final, Sandro Mazzola a lăsat un mesaj emoționant: „Aș vrea să fiu amintit ca un om care și-a jucat șansele chiar și atunci când părea imposibil să câștige. Și tinerilor le spun: aveți visuri, credeți în ele și sacrificați-vă”.
Considerat unul dintre cei mai importanți jucători din istoria clubului nerazzurro, Mazzola a disputat 565 de meciuri pentru Inter și a înscris 158 de goluri, în 17 ani. În tricoul formației milaneze a cucerit 4 titluri de campion în Serie A (1963, 1965, 1966 și 1971), două Cupe ale Campionilor și două Cupe Continentale (1964, 1965).
La nivel internațional, Mazzola, 70 de selecții și 22 de goluri, a făcut parte din echipa Italiei care a câștigat Campionatul European din 1968 și a ajuns în finala Cupei Mondiale din 1970.
