Spania – Argentina, finala Cupei Mondiale. Cum vor lupta una împotriva celeilalte, strategia anti-Messi, cum va juca Yamal. Messi devine al doilea fotbalist cu trei finale

Messi, al doilea fotbalist din istorie care va juca trei finale de Cupă Mondială

Căpitanul Rodri, 30, câștigător al Balonului de Aur 2024, visează să-l imite pe Iker Casillas, care în 2010 a ridicat Cupa pentru Spania. Ar fi însă a doua victorie consecutivă pentru căpitanul Leo Messi, 39, care îl va egala pe brazilianul Cafu, singurul fotbalist din lume care a disputat trei finale.

Dueluri și pe bancile de rezerve – elevul Scaloni împotriva maestrului De La Fuente. Argentinianul mergea la lecțiile acestuia de la centrul federal. Recunoaștere reciprocă între cei doi: „Știam că are un plus”, a spus selecționerul spaniol despre elevul-rival. Acesta replică: „Iubesc Spania, locuiesc aici, dar mâine vreau să o înving. Cu tot respectul, totuși, pentru De La Fuente”.

Echipa națională a Spaniei, 37 de meciuri fără înfrângere (ultima în martie 2024, 0-1 contra Columbiei), adeptă a jocului pozițional, urmărește să ducă mingea către jucătorii care ocupă anumite zone ale terenului. În ceea ce privește echipa sud-americană, ideea este mai degrabă aceea de a apropia jucătorii pentru a avansa împreună cu posesia pe teren.

Cine va avea mai mult posesia mingii în finala Cupei Mondiale

„Într-un moment în care fotbalul se îndreaptă către un stil mai fizic, este important că în finală au ajuns două echipe care practică un fotbal de calitate”. Așa a definit mijlocașul Alexis Mac Allister filosofia finalei. Jucătorul de la Liverpool are dreptate: sunt două echipe care iubesc mingea, știu cum să o manevreze și o domină aproape întotdeauna.

Spania are o medie de 63,7% posesie la turneul final și a dominat statistic categoric în 13 din cele 14 reprize disputate (Capul Verde, Arabia Saudită, Uruguay, Austria, Portugalia, Belgia și Franța). Doar în a doua repriză împotriva Franței a avut o marjă mai mică mică (53% la 47%), influențată de contextul avantajului de 2-0!

Argentina e tot pe acolo: are o medie de 60,9%. Diferența, însă, este că a avut o campanie cu mai puțin control în anumite momente, din cauza performanței inconstante în fazele eliminatorii. A văzut adversarul având posesia mingii în patru reprize diferite: repriza a doua împotriva Algeriei (care a avut, de asemenea, mai multă posesie pe tot parcursul meciului pierdut cu 0-3, 52%!!!!) și a Austriei, prima repriză a prelungirilor cu Capul Verde și prima repriză împotriva Elveției.

Tendința, datorită faptului că filosofia spaniolă se impune de multe ori, iar Argentina se adaptează mai bine la contextul meciurilor, este ca mingea să rămână mai mult la europeni. În acest context, îi vom putea vedea pe extremele Alex Baena și Lamine Yamal foarte deschise, fundașii laterali alternând atacurile pe interior sau pe exterior, Rodri în fața fundașilor centrali, Fabián Ruiz într-o zonă mai avansată în mijlocul stâng, Dani Olmo mișcându-se liber pe dreapta și Mikel Oyarzabal jucând ca fals număr nouă.

Acest lucru se poate schimba însă în funcție de scor. Dacă Spania deschide scorul foarte devreme, cine știe, poate că Argentina e va încerca, cel puțin, să egaleze dominarea teritorială.

Cum va încerca Argentina să neutralizeze posesia Spaniei

Văzând Spania cu mingea se ridică întrebarea: cum va acționa Argentina într-un bloc mai retras? Nu este o echipă obișnuită să rămână așa pentru mult timp, deoarece punctul forte al jocului său, fie că este vorba de atac sau de apărare, este să dețină posesia, să o rotească între mijlocași și să-l caute pe Lionel Messi.

Echipa lui Scaloni ar putea opta pentru un joc mai fizic, cu multe intervenții la limita regulamentului, așa cum s-a văzut în prima repriză din semifinala contra Angliei, ceea ce a reprezentat o modalitate de a încerca să egaleze jocul fizic al adversarului.

Este ceva la care jucătorii săi se adaptează datorită profilului combativ și gata de sacrificiu al tuturor. Acest aspect al unui posibil joc dur și provocator a devenit un subiect de discuție important al lotului spaniol, relatat de presa iberică.

Argentina se va apăra cu doi sau trei mijlocași în finala Cupei Mondiale

Modul în care naționala argentiniană se va poziționa fără minge rămâne, de asemenea, o necunoscută. Practic pe tot parcursul turneului, în momentele defensive, echipa s-a apărat într-un 4-4-2, cu Messi și Julián Álvarez rămânând liberi în față, iar Rodrigo De Paul și Mac Allister revenind pe flancuri.

În primele minute ale meciului cu englezii, însă, situația a fost diferită. Messi s-a poziționat ca un fals nouar, iar Álvarez a început să acopere flancul stâng, formând un 4-1-4-1 cu Giuliano Simeone, care l-a înlocuit pe De Paul, acoperind celălalt flanc.

Aceste formații ridică semne de întrebare cu privire la modul în care vor încerca să neutralizeze jocul spaniol. Messi nu exercită presiune frecventă asupra adversarului care are posesia mingii, ceea ce va asigura un spațiu periculos pentru fundașii Aymeric Laporte și Pau Cubarsí – cel mai bun apărător cu mingea la Cupa Mondială – pentru a construi jocul și a căuta pase care să le permită avansarea pe teren.

Dacă se optează pentru un 4-4-2, această situație poate fi atenuată prin presiunea exercitată de Álvarez cel puțin asupra lui Cubarsí, iar numărul 10 ar trebui să încerce să blocheze liniile de pasă de la Laporte către Rodri. Cu toate acestea, având doar pe Enzo Fernández și Leandro Paredes în interior, ar putea apărea o inferioritate numerică în zona centrală, care s-ar putea dovedi decisivă. Olmo, mijlocașul cel mai avansat al Spaniei, a strălucit mișcându-se în spatele mijlocașilor defensivi ai Franței, sector în care ar putea apărea și Oyarzabal.

Spania – Argentina: va încerca cineva să accelereze ritmul

Echipa care va deține mai mult posesia mingii riscă în mod evident mai mult să fie expusă contraatacurilor, dar niciuna dintre echipe nu prezintă această caracteristică. Până la meciul cu Anglia, Argentina nici măcar nu folosea aripi, schimbând această tactică odată cu intrarea lui Simeone. Spania mizează pe Baena ca jucător care deschide jocul pe stânga, dar acesta este un mijlocaș de legătură, care joacă cu mingea la picior, nu în spațiu.

Dacă vreuna dintre echipe ar încerca să accelereze ritmul, această sarcină ar reveni lui Yamal, din partea spaniolă, extremă dreaptă, și lui Simeone, din același sector, din partea Argentinei. Întrebarea este dacă argentinianul va juca, deoarece, deși a avut un rol important în meciul cu Anglia, De Paul a intrat și el foarte bine în joc.

Căutarea contraatacului poate însă însemna și redarea rapidă a mingii adversarului, care va deține posesia pentru o perioadă îndelungată până când o va pierde din nou. Este un aspect de luat în considerare, mai ales în cazul Argentinei, care trebuie să încerce să păstreze posesia pentru a-l pune în acțiune pe Messi și a-i liniști pe spanioli.

Cine îl va opri pe Lamine Yamal?

Chiar dacă nu are o evoluție strălucită la acest Campionat Mondial, Yamal este întotdeauna un jucător de urmărit pe teren. Câțiva metri de spațiu se transformă într-un teritoriu imens pentru această extremă dreaptă rapidă și abilă. Este al doilea în clasamentul driblingurilor din competiție (22) și al patrulea la duelurile câștigate la sol (38), conform datelor „SofaScore”, citate de FIFA. El este capabil să creeze ocazii sau să finalizeze cu aproape aceeași calitate.

Flancul stâng al apărării argentiniene a reprezentat o problemă. De acolo au venit golurile marcate de Anglia și Capul Verde. Este sectorul în care reorganizarea apărării îi revine lui Mac Allister – sau lui Álvarez, dacă formația fără minge este 4-1-4-1 -, postul de fundaș lateral este ocupat de Nicolas Tagliafico (care a greșit la golul englez), anterior de fundașul Facundo Medina, iar fundașul Lisandro Martínez asigură acoperirea.

Va exista o strategie specială pentru Messi?

„A-l opri pe Messi va fi o provocare imensă”, a spus Mikel Merino, 30, omul golurilor marcate în ultimele clipe, cu două reușite decisive împotriva Portugaliei și Belgiei. Lionel Messi are cel mai bun turneu din carieră la 39 de ani, cu opt goluri și patru pase decisive. Departe de forma fizică ideală, extraterestrul a căutat zone mai puțin aglomerate pe teren; la urma urmei nu mai reușește să dribleze trei sau patru adversari la fel ca înainte.

Așadar, uneori a apărut ca extremă dreaptă, dar fără a ajunge la linia de fund, ci doar evitând zona centrală aglomerată și furnizând pase decisive. De acolo a inițiat faza golului pe care l-a marcat împotriva Egiptului și a mai oferit încă trei pase decisive.

Anglia nu a dorit ca nimeni să-l marcheze individual și tot din dreapta a pasat decisiv la ambele goluri. Rămâne de văzut dacă Spania va încerca vreo tactică specială pentru a-l opri pe cel mai mare jucător al secolului.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE