În vinerea de după 11 septembrie 2001, președintele George W. Bush a vizitat spațiul turnurilor gemene prăbușite, locul care a ajuns să fie cunoscut drept Ground Zero.

A încercat să le vorbească salvatorilor care se aflau acolo, dar aceștia i-au strigat că nu îl aud. Așa că președintele a țipat la ei, încercând să fie cât mai clar: „Întreaga lume vă aude și îi vom găsi pe oamenii care au dărâmat clădirile astea, vor auzi vești de la noi foarte curând”. Iar oamenii au strigat înapoi, în semn de aprobare.

La o slujbă religioasă, ceva mai târziu, el a reiterat promisiunea. „Responsabilitatea noastră în fața istoriei este deja clară: să răspundem acestor atacuri și să scăpăm lumea de rău”.

Două zile mai târziu, vicepreședintele Dick Cheney a oferit propria promisiune.

„Trebuie să lucrăm în același timp și într-o zonă mai întunecată. Trebuie să petrecem timp în întunericul serviciilor secrete. O mulțime din lucrurile care trebuie făcute aici trebuie făcute discret, fără orice discuție, folosind surse și metode care sunt disponibile serviciilor noastre de informații, dacă vrem să reușim”, a spus el la NBC.

„Aceasta este lumea în care operează acești oameni, așa că va fi vital pentru noi să folosim orice mijloace avem la dispoziție”, a adăugat vicepreședintele.

Retrospectiv, a devenit relativ clar că declarațiile lui Cheney din acea dimineață au ajuns să definească răspunsul SUA la atacurile teroriste din 2001 pentru următoarele două decenii, pe măsură ce SUA au ales „partea întunecată” pentru a purta ceea ce a ajuns să fie numit Războiul Global împotriva Terorismului – o luptă totală care a implicat nu doar guvernul, ci și societatea.

Această strategie s-a dovedit a fi o uriașă eroare, scrie Garrett M. Graff.

Evenimentele de la 11 septembrie au devenit argumentul care a schimbat istoria Americii, a rescris alianțele globale, a reorganizat guvernul SUA și a schimbat viața de zi cu zi, pe măsură ce punctele de securitate au răsărit în clădiri și oriunde pe străzile americane.

La 20 de ani de la atacuri, concluzia tristă este că SUA – ca guvern și ca națiune – au greșit aproape pe linie prin felul în care au răspuns tragicului moment, crede Graff.

Lupta împotriva terorismului a marcat două victorii: teritoriul american nu a mai fost de atunci ținta unui atac terorist de magnitudine importantă, iar Osama bin Laden, liderul al-Qaida, a fost vânat și ucis după o misiune spectaculoasă, la aproximativ un deceniu după atacuri.

Dar SUA își stabiliseră scopuri mult mai mari, iar judecând după toate criteriile, războiul împotriva terorismului a slăbit națiunea, lăsându-i pe americani mai temători, mai puțin liberi, mai compromiși din punct de vedere moral și mai singuri în lume.

Atentatele de la 11 septembrie 2001 | Istoric: „Aproape tot ce au făcut oficialii americani în cei 20 de ani scurși de atunci a fost greșit”
Urmările atacurilor de la 11 septembrie | FOTO: Shutterstock

O zi care a generat o senzație de unitate fără precedent printre americani a devenit începutul unei polarizări politice tot mai evidente în SUA. Eșecurile au devenit clare din primele ore ale atacurilor și au continuat până în ziua de azi, scrie istoricul. Greșelile sunt evidente, mai complicat este de înțeles cum pot fi ele reparate.

America a cedat în fața fricii

Cel mai reprezentativ moment al atacurilor a fost intervalul de timp dintre ciocnirile celor două avioane cu turnurile gemene, primul la 8.46, al doilea la 9.03. În cele 17 minute, inocența întregii națiuni a fost vizibilă, spune istoricul.

Imaginile cu primul avion izbind Turnul de Nord erau deja pe televizoare la 8.49. Deși șocați, mulți americani și-au continuat ziua.

În New York, căpitanul unui feribot, Peter Johansen, și-a amintit cum toți pasagerii navei sale au coborât și s-au îndreptat netulburați spre Lower Manhattan, într-un moment în care din clădirea lovită curgeau bucăți de metal, cioburi și hârtii.

La Casa Albă, consiliera pe Securitate Națională, Condoleezza Rice, l-a sunat pe Bush, care era în Florida. Au discutat despre incident și au căzut de acord că este straniu. Dar Rice a mers mai departe cu programul obișnuit, iar Bush a intrat într-o clasă la școala elementară Emma E. Booker pentru a-și promova programul educațional „Niciun copil nu va fi lăsat în urmă”.

La FBI, noul director Robert Mueller participa chiar la un briefing despre al-Qaida și atacul cu bombă împotriva USS Cole din anul 2000, când un consilier l-a întrerupt pentru a-i da vestea despre primul avion. S-a uitat pe geam și s-a întrebat cum de e posibil ca un avion să lovească o clădire într-o zi atât de senină.

Aceste reacții reținute par de neconceput azi, dar erau complet potrivite pentru națiunea americană de dinainte de 11 septembrie. Încheierea Războiului Rece, cu un deceniu în urmă, ar fi trebui să pună capăt și istoriei, sau în orice caz, așa scrisese politologul Francis Fukuyama.

Dar după ce al doilea avion a izbit Turnul de Sud, al treilea s-a prăbușit peste clădirea Pentagonului, iar al patrulea, într-un câmp în Pennsylvania, guvernul a intrat în panică, scrie Graff. Frica s-a răspândit.

Cheney, care a fost dus la adăpost după a doua ciocnire, a explicat cum au stat lucrurile. „În anii de după 11 septembrie am auzit speculații cum că m-aș fi schimbat. Nu aș spune asta. Dar sunt gata să admit că un atac coordonat și devastator la adresa țării noastre, văzut dintr-un buncăr subteran al Casei Albe, îți poate schimba felul în care îți vezi responsabilitățile”, a spus el.

Teama inițială părea întemeiată. Experții au avertizat cu privire la un nou potențial val de atacuri sau la existența unor celule al-Qaida în țară.

În următoarele săptămâni, plicuri misterioase cu antrax au început să ajungă prin toată țara și au îmbolnăvit sau chiar au ucis oameni în Florida, New York sau Washington. Clădiri guvernamentale au fost închise de oameni îmbrăcați în costume de protecție.

Lumea a început dintr-odată să pară mult mai înfricoșătoare pentru cetățenii obișnuiți și chiar mai mult decât atât pentru cei aflați în spatele ușilor închise ale serviciilor de informații.

Analiza grijulie a informațiilor obținute de servicii, analiză pe care se bazau deciziile liderilor politici, s-a prăbușit. După ce au fost criticate că nu au reușit să prevadă atacul, serviciile de informații și agențiile de securitate au început să vadă amenințări peste tot – fiecare pont era tratat ca un fapt.

James Comey, pe vremea aceea adjunct al procurorului general, s-a declarat ulterior îngrozit de informațiile neverificate care ajungeau zilnic pe biroul președintelui.

George W. Bush Foto: EPA
George W. Bush | Foto: EPA

Potrivit unui raport apărut imediat după 11 septembrie, o bombă nucleară pe care teroriștii ar fi reușit să o aducă în țară s-ar fi aflat într-un tren, undeva între Pittsburgh și Philadelphia. Pontul s-a dovedit a fi fals. Venea de la un informator care auzise greșit o conversație între doi oameni din Ucraina.

Dar chiar și aceste comploturi dezmințite alimentau senzația că SUA sunt sub atacul unui inamic ascuns, care este în tot și în toate.

Și în loc să înțeleagă că o grupare extremistă cu membri identificați și cu o ideologie distinctă a exploatat niște hibe care puteau fi reparate în sistemul american de securitate, administrația Bush a aruncat națiunea într-o aventură vagă și catastrofală, pentru a scăpa lumea de „teroare” și de „rău”.

La momentul respectiv, unii comentatori americani au avertizat politicos asupra pericolului pe care îl reprezintă această direcție, dar publicul american, încă în stare de șoc, părea că are nevoie de un răspuns dur.

Momentul a fost descris de jurnalistul Robert Draper în cartea sa, „To Start a War”. „În șocul de după 11 septembrie, o Americă încă amețită a fost calmată de masculi alfa, care vorbeau pe șleau și a căror siguranță de nezdruncinat părea să fie singurul antidot la panica națională”, a scris acesta.

Ciocnirea celui de-al doilea avion, la 9.03, live, sub ochii întregii țări, a dezvăluit o lipsă de înțelegere a lumii de către americani, o lipsă de înțelegere care a făcut loc, în numele interesului național, precauției și paranoiei, militarismului răzbunător, misiunii de a democratiza Orientul Mijlociu.

Panica liderilor și lipsa de formă a inamicului au condus la o succesiune de alegeri tragice, scrie Graff.

În căutarea dreptății, cu instrumentele greșite

Înainte de 11 septembrie, SUA aveau un manual constituțional și echilibrat după care se ghidau în vânarea teroriștilor. Aceștia erau arestați oriunde în lume, judecați de tribunale federale și, odată condamnați, trimiși în închisorile federale.

Omul care a organizat atacul din 1993 de la World Trade Center a fost arestat în Pakistan. Organizatorii atacurilor de la ambasadă din 1998 au fost prinși în Kenya sau în Africa de Sud. În Suedia a fost arestat chiar în dimineața de 11 septembrie, un membru al-Qaida care avea legătură cu atacul de pe USS Cole.

Organizatorii și complicii noilor atacuri ar fi putut fi arestați în mod similar și predați curților civile, care ar fi arătat lumii că chiar și cel mai rău dintre rele poate fi confruntat de o justiție rezonabilă, conform legii.

În schimb, după 13 noiembrie 2001, Bush a anunțat că cei ce vor fi arestați ca parte a războiului împotriva terorismului vor fi tratați nu ca niște criminali, nici ca prizonieri de război, ci ca parte a unei categorii mai vagi – „combatanți inamici”.

Când apărătorii drepturilor civile au avertizat asupra pericolului acestei strategii, publicul i-a ignorat, în mare parte.

Poate deloc întâmplător, un serial TV difuzat de Fox care a avut premiera chiar când administrația Bush își pregătea războiul împotriva terorismului, s-a bucurat de un mare succes. Serialul „24”, cu Kiefer Sutherland în rolul unui agent antitero care încalcă regulile, i-a învățat pe americani, printre altele, că pentru a opri răul poți fi nevoit să provoci rău, inclusiv să torturezi suspecți, pentru a salva vieți.

CIA a adoptat strategia lui Jack Bauer, agentul jucat de Sutherland, foarte rapid. Agenția a creat închisori secrete în întreaga lume (inclusiv România) pentru a închide suspecții de terorism și pentru a-i determina să vorbească.

Secretarul Apărării Donald Rumsfeld a creat și a lăudat în mod public închisoarea de la Guantanamo, argumentând că centrul de detenție aflat pe sol cubanez nu trebuie să respecte legislația SUA.

Guvernul a renunțat la interogatorii experimentați ai FBI și i-a înlocuit cu agenți CIA sau militari neinstruiți pentru acest job.

Atentatele de la 11 septembrie 2001 | Istoric: „Aproape tot ce au făcut oficialii americani în cei 20 de ani scurși de atunci a fost greșit”
Steagul SUA la baza de la Guantanamo Bay | FOTO: EPA

CIA a angajat psihologi care au croit tehnici de interogare brutale, care presupuneau bătăi, nuditate, dietă impusă, legarea prizonierilor în poziții stresante, privare senzorială și multe altele, inclusiv celebrul waterboarding. Au fost numite „tehnici de interogare îmbunătățite”, dar toată lumea le spunea „tortură”.

Spre deosebire de scenele din serialul „24”, mereu contra-cronometru, cele din viața reală se puteau întinde pe luni după arestarea unui suspect.

La 20 de ani după 11 septembrie este neclar dacă vreo singură informație semnificativă a fost obținută în urma acestui program de tortură folosit, potrivit unei anchete a Senatului SUA, împotriva a zeci de suspecți.

America, scrie Graff, a torturat „combatanți inamici” la Guantanamo, chiar dacă păreau folositori sau nu pentru efortul general. Abuzuri asemănătoare s-au petrecut la închisoarea Abu Ghraib din Irak, unde gardienii au abuzat sexual și au umilit deținuții.

Ulterior, al-Qaida din Irak, gruparea care s-a transformat în ISIS, a folosit imaginile acestui eșec moral împotriva Americii – afișându-și propriii prizonieri în costume portocalii, precum cele ale deținuților de la Guantanamo.

Și totuși, liderii americani au continuat cu aceeași abordare. Mitt Romney a candidat la președinție promițând să „dubleze Guantanamo”. Și niciun oficial înalt din armată sau CIA nu a trebuit să răspundă pentru asasinatele și abuzurile săvârșite în numele SUA. Dimpotrivă. Președintele Donald Trump a promovat-o pe Gina Haspel, care a coordonat o închisoare secretă din Thailanda, la șefia CIA.

În acest timp, scoaterea cazurilor de terorism din închisorile federale și trimiterea lor la tribunalele militare nu a oferit familiilor victimelor o încheiere și o acceptare a dramei lor.

Deocamdată, niciunul dintre organizatorii suspecți ai atacului, închiși la Guantanamo, nu a apărut în fața instanței.

Procedurile comisiei militare împotriva lui Khalid Sheikh Mohammed, un presupus coordonator al atacurilor, și a altor patru acuzați sunt încă în faza pre-procesuală. Procesul ar putea începe anul viitor sau cândva în viitor.

În acest timp, armata SUA plătește milioane de dolari pentru a menține o închisoare în Cuba, în care sunt închiși suspecți de terorism care au îmbătrânit, și aduce servicii de îngrijire paliativă, recunoscând practic că justiția nu va fi înfăptuită prea curând.

Prin contrast, tribunalele federale tradiționale s-au dovedit a fi eficiente de-a lungul anilor, judecând suspecții de terorism, inclusiv pe Zacarias Moussaoui, singura persoană condamnată pentru participare la planificarea atacurilor din 11 septembrie.

O reorganizare greșită a guvernului

La câteva ore după atentate, eșecurile autorităților au devenit vizibile. CIA, NSA și FBI ignoraseră toate informații despre complot. Inerția birocratică și competiția dintre agenții a împiedicat împărtășirea informațiilor care ar fi putut preveni tragedia.

CIA știuse chiar că doi dintre atentatori, agenți al-Qaida, erau în SUA.

Că sistemul serviciilor secrete și al agențiilor antitero trebuia reformat, nu mai încăpea îndoială. Așa că, după o reticență inițială, administrația Bush a adoptat o reorganizare de sus în jos a guvernului federal, în jurul „securității interne”, o frază pe care americanii nu o prea auziseră frecvent înaintea atentatelor.

Unele aspecte ale acestei organizări au fost de succes. Dar cea mai mare schimbare, crearea unui Departament al Securității Interne (DHS), cea mai mare reorganizare guvernamentală de la al Doilea Război Mondial, s-a dovedit a fi o greșeală, scrie Graff.

Dincolo de structura sa birocratică eronată – în același departament au fost introduse agențiile însărcinate cu imigrația și cu securitatea la frontieră, dar și alte agenții – DHS a avut de la început un ADN nepotrivit.

Spre deosebire de Departamentul de Justiție, DHS nu avea o cultură instituțională bazată pe statul de drept. Neobișnuit pentru tradiția Americii de libertatea și deschidere, noul departament vedea totul ca pe o posibilă amenințare la adresa țării.

Acest sistem de gândire a devenit în mod special vizibil în politica de imigrație și de securitate la graniță, când o cultură a deschiderii în fața noilor veniți s-a transformat într-una a suspiciunii, în special dacă noii sosiți aveau pielea închisă la culoare.

Departamentul de Securitate Internă a ajutat la instituirea unor centre care aveau drept scop împărtășirea de informații între diversele agenții ale guvernului, dar care în practică căutau suspecți, inclusiv printre nevinovați, cum ar fi militanții antirăzboi.

Departamentul a accelerat, totodată, militarizarea polițiilor locale și statale, care s-au reconvertit în prima forță de răspuns la un eventual atac terorist.

O echipă SWAT, la protestele din Atlanta, Georgia FOTO: Hepta
O echipă SWAT, la protestele din 2020 din Atlanta, Georgia | FOTO: Hepta

Miliarde de dolari ai DHS au ajuns astfel la departamentele de poliție și orașe mari sau mici și, cuplate cu alte programe ale Pentagonului, au oferit polițiștilor arme de război, vehicule armate, lansatoare de grenade și alte arme tactice.

Transformarea poliției din gardieni locali în luptători antitero a generat și mai multă distanță între ei și comunitățile de care aveau grijă și a exacerbat tensiunile care au condus la apariția unor momente precum uciderea lui George Floyd și răspunsul Black Lives Matter.

Doar șocul momentului în care al doilea avion a lovit Turnul de Sud la ora 9.03, într-o marți dimineață, acum două decenii, poate explica de ce America a construit un astfel de „Departament Frankenstein” pentru a lupta cu teroriștii, scrie Graff.

O secțiune nouă a DHS, Biroul de Vamă şi Protecţia Frontierelor, a crescut atât de repede și prost, încât a devenit o sursă de corupție, în regiunea de lângă granița cu Mexicul. Și asta pentru că noi agenți erau angajați prea repede, fără verificări ale trecutului lor. „Am făcut niște greșeli”, a admis un funcționar al acestui departament în 2015. „Am realizat mai târziu că, de fapt, angajasem membri ai cartelurilor de droguri”, a adăugat el.

Chiar și acum, Biroul de Vamă şi Protecţia Frontierelor atestă că misiunea sa este aceea de a „ține teroriștii și armele lor în afara SUA și de a facilita circulația internațională legală a persoanelor și mărfurilor”.

Dar agenții săi desfășoară activități mai degrabă umanitare, la granița de sud, în gestionarea fluxului de migranți care vine dinspre America Centrală și de Sud.

Vara trecută, agenți ai DHS au depășit limitele în tentativa de a ține sub control protestele izbucnite după moartea lui George Floyd. Ofițeri federali au ridicat oameni de pe stradă în Portland, Oregon, și i-au băgat în dubițe fără însemne.

Aceste episoade, scrie istoricul, ilustrează foarte clar pericolul creării unei noi birocrații pentru aplicarea legii, într-un moment de anxietate.

În străinătate, SUA au irosit bunăvoința lumii

Peste hotare, un moment extraordinar și pozitiv a fost cel în care oamenii din întreaga lume au reacționat ca și cum atacul de la 11 septembrie fusese organizat împotriva lor, nu doar a SUA.

Dar aproape fiecare pas pe care Washingtonul l-a făcut din acel moment l-a costat pierderea unor prieteni, crede Graff.

Greșelile militare și diplomatice pe care America le-a făcut în Afganistan și Irak sunt atât de evidente, încât nici nu mai trebuie enumerate.

Afganistanul a fost un succes răsunător inițial, după înlăturarea talibanilor. La câteva săptămâni după invazie, în toamna lui 2001, administrația Bush a decis însă și o invazie a Irakului, vag justificată de aceleași informații eronate și de teama care au justificat multe dintre deciziile guvernului.

Dezastrul din Irak a condus în cele din urmă și la o înfrângere în Afganistan, în ciuda trilioanelor de dolari aruncați și a pierderilor de vieți omenești.

Atentatele de la 11 septembrie 2001 | Istoric: „Aproape tot ce au făcut oficialii americani în cei 20 de ani scurși de atunci a fost greșit”
Unul din ultimii militari americani părăsește Afganistanul | FOTO: EPA

SUA s-au bazat pe aliați precum Egipt, Pakistan sau Arabia Saudită care au făcut ca lupta să fie și mai sângeroasă și costisitoare. Dar oficialii lor au finanțat și chiar au găzduit rețelele teroriste cu care luptau. Regimurile corupte și brutale ale acestor țări erau atât de compromise moral, încât au devenit argumente pentru noii recruți care se alăturau mișcărilor extremiste.

În Afganistan, SUA au încheiat acorduri cu oameni compromiși și corupți, care au jefuit comunitățile locale și au furat banii trimiși de americani, în vreme ce traficau droguri și băteau palma cu cei cu care ar fi trebui să lupte.

Washingtonul a susținut un guvern care nu a reflectat niciodată voința populară și care era atât de ilegitim în ochii cetățenilor, încât s-a prăbușit în doar câteva zile după retragerea forțelor americane, în vreme ce liderii săi au fost primii care au fugit.

În război cu inamicii greșiți

Președintele Bush a făcut eforturi, la nivel declarativ, pentru a clarifica că un război împotriva terorismului nu este un război împotriva Islamului.

Dar tot el a lărgit lupta pentru a include înfrângerea „tuturor grupărilor teroriste care acționează global” și a transformat-o într-un conflict al valorilor culturale.

În timp, și cu ajutorul retoricii războinice a unor politicieni și a liderilor evangheliști din SUA, mesajul cum că SUA nu sunt în război cu Islamul a devenit tot mai neclar, mai ales că lupta cu al-Qaida s-a extins spre afiliații grupării, cei din Peninsula Arabică, spre exemplu, sau spre ISIS.

Un război pornit împotriva unui grup identificabil din punct de vedere ideologic – care avea pe atunci în jur de 100 de membri plini – s-a transformat într-o luptă împotriva terorismului în care suspiciunea se îndrepta asupra a zeci de mii de suspecți, iar mai apoi sute de mii.

Chiar și după ce Războiul împotriva Terorismului a redus rapid abilitatea extremiștilor islamiști de a organiza atacuri majore, mentalitatea pe care el a generat-o a otrăvit politica SUA.

Infracțiunile motivate de ură împotriva musulmanilor au crescut substanțial, la fel cele împotriva adepților religiei Sikh. Oamenii erau prea nepăsători sau prea plini de ură pentru a mai sesiza diferențele.

Instruirea cu tentă islamofobă a agenților FBI sau a militarilor a devenit o practică, cel puțin până a fost expusă în presă. În 2008, unii republicani au insinuat în mod fals că Barack Obama este musulman – ca și cum simpla credință practicată de un miliard de oameni din întreaga lume ar trebui să descalifice un candidat.

Demonizarea musulmanilor a dat apă la moară adepților unei teorii a conspirației care susținea că Obama nu s-a născut în SUA. Pe aceasta a adoptat-o și a popularizat-o omul de afaceri Donald Trump, care a intrat astfel în inimile și mințile oamenilor, înainte de a candida cu succes la președinția SUA.

În acest timp, în ciuda promisiunii de a scăpa America de rău, răul a continuat să își facă de cap și să ucidă americani, doar că nu sub forma extremismului islamist. În cei 20 de ani de la 11 septembrie, mii de americani au căzut victime ale atacurilor armate organizate de concetățenii lor.

Atentatele de la 11 septembrie 2001 | Istoric: „Aproape tot ce au făcut oficialii americani în cei 20 de ani scurși de atunci a fost greșit”
În 2017, americanul Stephen Paddock a ucis 50 de oameni la un concert din Las Vegas, cel mai sângeros atac armat din istoria SUA | FOTO: EPA

Printre victime s-au aflat credincioși adunați în biserici, sinagogi sau temple, oameni aflați la cumpărături în mall-uri, la cinema, la concerte, elevi și studenți. Niciunul dintre aceste masacre nu a fost organizat de un militant islamist. De fapt, de la atacurile din 11 septembrie, mai mulți americani au fost uciși de către teroriștii din interiorul țării decât de cei străini.

Iar presiunea politică i-a împiedicat pe oficiali să își schimbe atenția și resursele spre alte amenințări, cea a naționaliștilor, spre exemplu, a milițiilor înarmate și a altor grupări a căror ură a fost alimentată de retorica xenofobă a Războiului împotriva Terorismului.

Cele 17 minute dintre cele două ciocniri ale avioanelor cu turnurile gemene – scurta perioadă în care americanii s-au uitat la fumul care ieșea din Turnul de Nord și și-au continuat ziua – arată o Americă greu de recunoscut azi, scrie Graff.

Dovadă stă un incident din Times Square din 2019, când zgomotul produs de o motocicletă a îngrozit sute sau mii de oameni, care s-au grăbit să fugă din calea unui potențial dezastru care nu exista.

După alegerile făcute pe 11 septembrie, care au corupt filosofia de viață și politica națională a americanilor, țara a devenit temătoare și divizată. Frica a exacerbat diviziunile. Vânzările de arme au explodat.

Ironic, SUA se află acum într-o altă luptă, împotriva unui dușman invizibil. Cel puțin o parte a răspunsului guvernului a fost exemplară – vaccinurile au fost dezvoltate și distribuite tuturor cetățenilor în mod gratuit. Doar că, în loc să aducă unitate, criza COVID a generat și mai multă diviziune. Istoricii vor analiza cândva momentul și se vor întreba de ce a fost atât de divizată societatea, încât să facă atâtea greșeli într-o criză pe care ar fi putut să o depășească mult mai bine.

Răspunsul, scrie Graff, este simplu. America se confruntă cu actuala criză fără speranța, bunăvoința și unitatea generate inițial de atacurile de la 11 septembrie, iar această realitate este inseparabilă de teama și suspiciunea care au ajuns să domine reacția Americii la atentate și care au determinat o lungă serie de consecințe tragice, alegeri cinice și politică otrăvitoare.

Citeşte şi:

Institutul Național de Neurologie, lot cu dedicație pentru Philips în licitație de 40 de milioane de lei, bani europeni. Ce spune managerul

Imaginea care sperie: O mare de oameni fără măști, la UNTOLD: „Să vedeți jihad în două săptămâni”. Ce spun organizatorii

„Din proprietari ne face boschetari”. Cât le oferă primăria din Alba Iulia locatarilor din blocul pe care vrea să-l dărâme

Un bilet găsit de soția sa într-o geantă pe care nu o mai folosise de patru ani i-a schimbat viața: „Mi-a zis că e un semn”
PARTENERI - GSP.RO
Un bilet găsit de soția sa într-o geantă pe care nu o mai folosise de patru ani i-a schimbat viața: „Mi-a zis că e un semn”
Vlad Voiculescu, acuzații GRAVE după congresul PNL: ”Peste 4000 de teste pozitive nu au fost ...
Playtech.ro
Vlad Voiculescu, acuzații GRAVE după congresul PNL: ”Peste 4000 de teste pozitive nu au fost ...
Un tată și-a ucis cei trei copii în miez de noapte, după ce s-au jucat și i-a dus la culcare. Triplă crimă la Zagreb, în Croația
Observatornews.ro
Un tată și-a ucis cei trei copii în miez de noapte, după ce s-au jucat și i-a dus la culcare. Triplă crimă la Zagreb, în Croația
Horoscop 26 septembrie 2021. Capricornii au ocazia să-și simplifice viața pentru a se bucura de ceea ce merge bine
HOROSCOP
Horoscop 26 septembrie 2021. Capricornii au ocazia să-și simplifice viața pentru a se bucura de ceea ce merge bine
Apare prima bancnotă din România cu chipul unei femei. Ce valoare are și pe cine reprezintă
Știrileprotv.ro
Apare prima bancnotă din România cu chipul unei femei. Ce valoare are și pe cine reprezintă
Josnic! Tânăra a primit 60.000 de euro pentru partida de amor filmată cu bărbatul celebru al ţării: "M-am simţit umilită". El e idolul naţiunii
Telekomsport
Josnic! Tânăra a primit 60.000 de euro pentru partida de amor filmată cu bărbatul celebru al ţării: "M-am simţit umilită". El e idolul naţiunii
De ce au plantat cei de la brandul de apă plată Bucovina 3.000 de brăduți
PUBLICITATE
De ce au plantat cei de la brandul de apă plată Bucovina 3.000 de brăduți