38 de ani de la un accident îngrozitor: Nicuşor Ceauşescu a călcat-o pe Doina Hîlmu cu 140 de Km/oră

E lesne de înţeles că orice faptă ilegală a vreunuia dintre membrii familiei Ceauşescu putea fi, în anii de dinainte de Revoluţie, rapid muşamalizată. Despre săvârşirea ei afla, cel mult, un cerc restrâns de apropiaţi ai puterii şi câţiva oameni din “aparatul de partid şi de stat”. Deşi nici astăzi nu se ştie cu exactitate câte s-au petrecut şi cine au fost victimele, din cartea “Ochii fericiţi”, a lui Erwin Wickert, fost ambasador al RFG în România între anii 1971-1976, aflăm numele unei astfel de victime: Doina Hîlmu, o elevă de 18 ani, călcată cu maşina de Nicuşor Ceauşescu în intersecţia de lângă statuia Aviatorilor, din Bucureşti, pe 4 iunie 1972, ora 13.30. În capitolul intitulat ironic “Pietonii neatenţi din Bucureşti”, Wickert relatează despre un astfel de caz de care a aflat de la translatoarea română a ambasadei.

Pus în temă, Wickert va urmări ceva mai atent evoluţia situaţiei. “Paisprezece zile mai târziu, România liberă critica, încă o dată, pietonii neatenţi, dar, de această dată, consemna şi moartea tinerei Doina, pe care ar fi accidentat-o plutonierul major de miliţie Gheorghe Răşchitor!(…) Încercare jalnică de a ma- nipula publicul. Agitaţia în Bucureşti era mare”.

Lovită în timpul traversării

“Într-o bună zi, translatoarea noastră intră iritată în biroul meu. Ţinea în mână un ziar. «Aţi citit ultima ştire de azi?» (…) Ce-mi arăta ea în ziar erau doar câteva rânduri. Tot textul nu era mai mare decât o marcă poştală. «Martorii accidentului petrecut în ziua de 4 iunie la 13.30, la Monumentul Aviatorilor, în care a fost lovită în plin, în timpul traversării, Doina Hilniu (n.r. – Wickert a reţinut, probabil, un pic greşit numele, pentru că în anunţul original din ziarul România liberă de la rubrica Decese din data de 6 iunie 1972, numele acesteia este Hîlmu) sunt rugaţi să se adreseze în Calea Floreasca nr. 118»”.

Wickert îşi continuă istorisirea: “M-am uitat întrebător la doamna Călinescu. «Anunţul a fost dat de părinţii Doinei. Tânăra avea 18 ani şi a murit pe loc în urma accidentului. (…) Toţi ştiu că a fost Nicu Ceauşescu, care a ţâşnit cu 140 de km pe oră pe şoseaua Aviatorilor. (…) Miliţia de la circulaţie l-a lăsat să plece imediat, însă cei din maşina care îl escorta au fost reţinuţi”.

Despăgubire de 20.000 de mărci

Povestea s-a închis, aşa cum era de aşteptat, fără alte consecinţe pentru “prinţişor”. Iar Wickert nu avea decât să concluzioneze: “Din câte se auzea, Nicu a fost trimis repede cu avionul în Elveţia. I s-a oferit mamei fetei respective suma de 100.000 de lei, circa 20.000 de mărci, drept despăgubire.(…) Se putea bănui cum s-ar fi derulat lucrurile: plutonierul major Răşchitor era condamnat în urma unui proces. Dacă totul se liniştea, era pus în libertate şi trimis undeva în străinătate. Nicu va primi o altă maşină. Va primi, mai târziu, un Audi-sport”.

«Conducea cu o viteză demenţială»

În cartea lui, “Jurnalul Revoluţiei, de la Crăciun la Paşte”, Vadim Tudor îl prezintă, printre altele, pe Nicuşor, într-o lumină mai mult decât defavorabilă.
“Nicu i-a făcut lui taică-său mai multe pocinoage decât o armată de activişti. A avut mai multe accidente de maşină, fiindcă bea fără măsură şi conducea cu o viteză demenţială.

Era să moară într-un accident

O dată, era să moară. Profesorul de sociologie a medicinei Gore Popescu mi-a relatat o scenă tragicomică. Mama lui Nicu l-a chemat la spital pe ilustrul chirurg Constantin Arseni să-l opereze, fiindcă sângera la cap. Aşa cum sta Nicu întins pe targă şi icnea, maică-sa a început să ţipe şi să-şi frângă mâinile: «Tovarăşe Arseni, fă ceva, că-mi moare copilul, nu vezi că horcăie?». La care profesorul, cu umorul care nu l-a părăsit niciodată, i-a răspuns: «N-are nimic, doamnă, icneşte şi sughite de beat ce e!». Totuşi, a trebuit să fie operat la cap, pentru a-i fi eliminate aşchii de os, criblură şi cioburi de parbriz”.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE