Cum este să studiezi în Franța și în Țările de Jos. Patru tineri români au povestit despre costuri, facultate și dorul de casă 

Libertatea a vorbit cu trei studenți români, doi aflați în Franța și unul în Țările de Jos, despre cum au ajuns să studieze acolo, cât îi costă viața de zi cu zi, ce forme de sprijin financiar primesc, cum funcționează universitățile și care sunt principalele diferențe față de sistemul de învățământ din România. În plus, un tânăr de 24 de ani a povestit de ce a decis să se întoarcă în România după doar trei luni de studii în Țările de Jos.

De ce aleg tinerii să plece la studii în străinătate

Deși au ales țări și programe de studiu diferite, toți cei trei studenți au spus că decizia de a pleca din România a fost influențată atât de oportunitățile academice, cât și de dorința de a trăi într-un mediu nou.

Pentru Diana Ruța, care intră în anul al II-lea la Universitatea din Lille (Faculté des Langues, Cultures et Sociétés-Département des études anglophones), principalul motiv a fost pasiunea pentru limba franceză. După ce a studiat la un profil bilingv și a participat la un program Erasmus în Franța, și-a dorit să își perfecționeze limba și să descopere cultura franceză dincolo de experiențele scurte de până atunci. „Am vrut foarte mult să nu pierd limba. M-am gândit că o să fie o oportunitate foarte bună pentru mine să mă dezvolt pe partea de franceză, dar și pe partea personală.” Diana studiază litere în limba engleză, un program care include cursuri de civilizație, literatură, istorie și gramatică în limba engleză, urmând ca din anul viitor să se specializeze în civilizația, istoria și politica țărilor anglofone, precum Statele Unite, Canada, Marea Britanie și Irlanda.

Și Andrei Horga, care intră în anul al III-lea la Universitatea din Strasbourg (Langues Littératures et Civilisations Étrangères et Régionales – Ensemble germanique), a spus că alegerea Franței a fost dictată de aceeași pasiune. Îndrăgostit de limba franceză încă din gimnaziu, apoi la liceu fiind tot pe profil bilingv, și-a dorit să o vorbească zilnic și să fie înconjurat de cultura pe care o studia. „Am zis «Wow, o să fiu acolo, între francezi, vorbind franceză.» Și asta practic m-a atras.” Andrei studiază limbi străine, engleză, olandeză și suedeză, engleza fiind limba principală a programului.

În schimb, pentru Daria Călugăru, care studiază inginerie biomedicală în Groningen, Olanda (University of Groningen – Master Biomedical Engineering), criteriul decisiv a fost calitatea programului de studiu. Aceasta a spus că și-a dorit să combine medicina cu matematica într-un domeniu pe care îl considera mai bine dezvoltat decât în România și a ales Olanda și pentru că engleza este vorbită la scară largă. „Mi s-a părut că aici o să fac asta cel mai bine.” Daria intră în anul al II-lea de master și a terminat programul de licență pe aceeași specializare.

Care este procesul de admitere și cum diferă de la o universitate la alta

În Franța, atât Diana Ruța, cât și Andrei Horga au aplicat prin Parcoursup, platforma națională de admitere utilizată de universitățile publice. Candidații își creează un cont, încarcă documentele necesare și pot aplica la maximum zece programe de studiu.

Diana a spus că procesul de înscriere a fost gratuit, iar cea mai dificilă etapă a fost redactarea scrisorilor de intenție. „Îți alegi cele 10 opțiuni pe care ți le dorești, din ce orașe vrei, ce profiluri vrei și după aceea scrii pentru fiecare scrisoarea. Ăsta a fost procesul cel mai greu.”

Andrei Horga a aplicat prin aceeași platformă, însă a subliniat că procesul i s-a părut stresant, întrucât a aplicat în luna februarie și a aflat rezultatul la finalul lunii mai. Până la afișarea rezultatelor examenului de bacalaureat, dosarul a fost evaluat pe baza fișei matricole din liceu, iar ulterior a trebuit doar să dovedească faptul că a promovat examenul. Dosarul a inclus și scrisori de recomandare, respectiv scrisori de intenție pentru fiecare facultate la care a aplicat. În anul în care a candidat, a menționat că aplicarea la cele zece opțiuni a costat aproximativ 100 de euro, însă taxele diferă de la un an la altul.

În Olanda, admiterea a fost diferită. Daria Călugăru a depus un dosar care a inclus CV-ul și documentele justificative, dar și o scrisoare de intenție, după care a susținut un test online cu trei probe: matematică, logică și un eseu. Rezultatul l-a primit în luna aprilie, înainte de examenul de bacalaureat, cu condiția promovării acestuia. Cât despre master, Daria a spus că „deoarece am făcut facultatea de inginerie biomedicală și masterul e tot de inginerie biomedicală, am intrat automat. Pentru că e în același loc, practic doar a trebuit să mă înscriu”.

Diferențele dintre sistemul de învățământ din România și cel din afară

Dincolo de diferențele dintre programele de studiu, toți cei trei studenți spun că au observat deosebiri importante în modul în care funcționează universitățile din Franța și Olanda, comparativ cu cele din România.

În Țările de Jos, Daria Călugăru a zis că sistemul este organizat diferit, întrucât există trei tipuri de studii superioare. Pe lângă universitățile clasice, există universități de științe aplicate, orientate spre pregătirea practică, dar și un fel de școli profesionale, astfel încât elevii își pot alege traseul în funcție de ceea ce își doresc să facă mai departe.

În schimb, Diana Ruța și Andrei Horga au spus că cea mai mare diferență pe care au simțit-o în Franța este relația dintre profesori și studenți. „Nu există ierarhia asta pe care o văd eu în România, în care profesorul este foarte greu de contactat. Aici mi se pare că profesorii și studenții sunt tratați mai mult ca niște egali”, a spus Diana.

La aceeași concluzie a ajuns și Andrei, explicând că „nouă ni se vorbește cu dumneavoastră. Dacă există vreo problemă, e tratată corespunzător. Este super, super mult respect între profesori și elevi.” Studentul a vorbit și despre modul de evaluare care este diferit și are rolul de a-i sprijini pe studenți. „Dacă, spre exemplu, eu la engleză am note mai mici, nu e o problemă, pentru că mă ajută olandeza și suedeza, la care am note mai bune și asta cred eu că e menit să ajute studenții mult mai mult.”

În afara cursurilor, Andrei a declarat că atmosfera este una relaxată în care „suntem acolo împreună, râdem, glumim, se zâmbește, se vorbește frumos, corespunzător, respectuos.”

Cât costă viața de student în Franța

Cea mai mare cheltuială pentru cei trei studenți este cazarea. Chiar dacă prețurile diferă de la un oraș la altul, toți spun că sprijinul oferit de stat face diferența.

Diana Ruța, studentă în Lille, plătește 520 de euro pe lună pentru un apartament aflat la aproximativ zece minute de campus, în timp ce un loc într-un cămin studențesc costă în jur de 300 de euro. Pentru cumpărături cheltuiește, în medie, între 100 și 150 de euro pe lună. Ea beneficiază și de ajutoare financiare din partea statului francez. „Poți să aplici pentru bursa CAF, care te ajută în special cu costurile pentru locul unde stai. Eu primesc 173 de euro pe lună pentru chirie. Pe lângă asta, am și bursă socială de la facultate, de aproximativ 140 de euro pe lună.”

În Strasbourg, Andrei Horga și-ar fi dorit inițial să locuiască într-un cămin, însă nu a prins loc și s-a mutat într-un apartament împărțit cu alți trei studenți. Chiria este de 475 de euro pe lună, cu utilitățile incluse, după ce a obținut și el un ajutor din partea statului, bursa CAF. „Din 580, am făcut 475. Acest ajutor se numește în franceză alocație de familie. O primesc familii cu copii care nu se pot descurca, studenți în dificultate, inclusiv cei străini, mai ales din Uniune.”

Pe lângă alocația pentru chirie, Andrei, precum Diana, beneficiază și de o bursă socială de 216 euro pe lună, acordată în funcție de veniturile familiei.

Deși căminele studențești sunt o variantă mai accesibilă din punct de vedere financiar, acesta a spus că spațiul este foarte restrâns. După ce și-a vizitat câțiva prieteni francezi care locuiesc la cămin, a fost surprins să vadă că o cameră are aproximativ 9-11 metri pătrați. „Dacă nu aveam altă opțiune și nu și-ar fi permis părinții, bineînțeles că m-aș fi dus la un astfel de cămin.”

Studentul a povestit că una dintre metodele prin care reușește să reducă din cheltuieli este să își facă cumpărăturile în Germania, aflată la doar câteva stații de tramvai de Strasbourg. „Există un tramvai care duce în Germania. Și eu îmi fac cumpărăturile din Germania, pentru că sunt prețuri de 5 ori mai mici.”

Cheltuielile unui student în Țările de Jos

Cele mai mari costuri le are însă Daria Călugăru, care studiază în Olanda. Ea locuiește într-un studio care se află într-un fel de cămin, și plătește 985 de euro pe lună, utilitățile fiind incluse. „Există și locuri mai ieftine. Spre exemplu, dacă stai într-o casă de studenți cu șapte oameni, care au împreună baia comună sau bucătăria, atunci, să zicem, costă 500-600 de euro, cam așa.” Cu toate acestea, din 2026, autoritățile olandeze au modificat regulile pentru acordarea Huurtoeslag, ajutorul de stat pentru plata chiriei. Dacă înainte studenții cu o chirie peste un anumit plafon nu puteau beneficia de acest sprijin, acum și cei care plătesc mai mult pot deveni eligibili, în funcție de venit și de alte condiții. Daria spune că schimbarea a ajutat-o semnificativ pentru că „acum primesc înapoi în jur de 540 de euro pe lună. Deci un pic mai mult de jumătate.”

Per total, a spus că toate cheltuielile lunare, de la chirie și mâncare până la asigurare și abonamentul de transport, ajung, în medie, la aproximativ 1.500 de euro, în funcție de lună.

Daria a mai precizat că, atunci când și-a început studiile, a beneficiat temporar de reducerea taxei de școlarizare, măsură aplicată în contextul pandemiei de COVID-19. „Înjumătățirea taxei de facultate a avut loc în primul an doar pentru o perioadă, în timpul pandemiei de COVID-19, deci și în cazul meu, însă această facilitate nu mai este valabilă”, a subliniat aceasta.

Taxele de școlarizare sunt și ele considerabil mai mari decât în România. „Pentru studenții din Uniunea Europeană e în jur de 2.500 de euro, iar pentru studenții din afara Uniunii e mult mai scumpă. Nu știu, cred că de 10.000 de euro.”

Ce joburi își găsesc studenții

Diana Ruța nu și-a căutat deocamdată un loc de muncă, pentru că a vrut să se adapteze mai întâi la viața din Franța. Însă, pe viitor, și-ar dori să predea limba engleză copiilor francezi. „Mi-ar plăcea să devin profesoară și să predau engleză copiilor francezi. Se caută foarte mult și cred că ar fi potrivit pentru mine.”

În Olanda, Daria Călugăru a fost student-asistent în cadrul universității, unde a ajutat la seminarii și la corectarea temelor și examenelor. În prezent, face un stagiu de practică obligatoriu, pentru care este și plătită.

Ea a povestit că mulți studenți lucrează și ca ospătari, student-asistenți sau în magazine. „În multe magazine angajează doar persoane care vorbesc limba olandeză, dar sunt și altele care angajează și internaționali”, a zis Daria.

Și în Franța există astfel de oportunități. Andrei Horga a declarat că mulți studenți lucrează în restaurante, dar și în cadrul universității. „La Universitatea din Strasbourg, dacă intri pe site, există o secțiune dedicată pentru joburi pentru studenți pe care ei ți le oferă. Poți să plimbi persoane cu probleme speciale, poți să faci tot felul de chestii și practic angajatorul este universitatea însăși.”

Potrivit lui, o prietenă care lucrează ca ospătăriță câștigă aproximativ 800 de euro pe lună, iar o altă colegă, care lucrează la Departamentul de Sănătate al universității și organizează activități pentru studenți, primește în jur de 200 de euro pe lună, cu mențiunea că nu lucrează zilnic.

Dorul de casă și planurile de viitor

Distanța de familie este una dintre cele mai mari provocări despre care au vorbit studenții. Andrei Horga a spus că, deși îi place experiența din Franța, nu s-a văzut niciodată rămânând acolo. „Cea mai mare provocare pentru mine este și a fost partea de emoție, în sensul în care îmi este foarte, foarte dor de casă.” De aceea, planul lui este clar: „Eu termin facultatea și mă întorc.”

Și pentru Daria Călugăru, dorul de casă este partea cea mai grea. „Pur și simplu, chestia asta de dor de casă sau când se întâmplă un eveniment acasă și tu nu poți să fii… Cred că, din punctul meu de vedere, e chestia cea mai complicată.” Spre deosebire de Andrei, spune că încă nu știe dacă va rămâne sau nu în Olanda după terminarea studiilor.

În cazul Dianei Ruța, adaptarea a fost mai ușoară, însă spune că primul contact cu franceza vorbită zi de zi a fost mai dificil decât se aștepta. În ceea ce privește viitorul, și-ar dori să rămână în Franța. „Cred că da. Încă nu știu ce îmi va aduce viitorul, dar deocamdată asta aș vrea să fac.”

Nu toate experiențele se termină cu o diplomă în străinătate

Nu pentru toți studenții experiența studiilor în străinătate se încheie cu absolvirea facultății. Vlad P. a plecat în 2021 în Olanda pentru a studia la o universitate aflată „în top 3 mondial pe domeniul ce mă interesa.” După aproximativ trei luni însă, a decis să revină în România și să își continue studiile aici.

Primele luni au fost mai dificile decât se aștepta, una dintre cele mai mari probleme a fost găsirea unei locuințe. Vlad a povestit că unii dintre colegii lui făceau zilnic naveta din Belgia sau Germania pentru a ajunge la cursuri, din cauza crizei locuințelor pentru studenți. În cazul lui, dificultățile nu s-au oprit aici. A explicat cât de greu s-a adaptat și că nu a reușit să se apropie de colegii olandezi. „Cu olandezii nu am reușit să ne împrietenim, din contră, ne evitau, dar cu internaționalii am mai reușit să ne apropiem, în special cu ceilalți români.”

Cu toate acestea, experiența academică a fost una pe care a descris-o în termeni pozitivi, întrucât facultatea punea accent pe activitățile practice, laboratoarele și sălile de curs erau moderne, iar profesorii organizau activități menite să îi implice pe studenți. „Mi-a plăcut că facultatea era așa cum o vedeai și în filmele americane. Erau programe făcute de profesori, menite să îți ridice dispoziția, cursurile se bazau mai mult pe practică decât pe teorie, sălile de curs erau moderne, iar curățenia era peste tot, atât în facultate, cât și în afara ei.”

În afara facultății, l-au impresionat ordinea din oraș, transportul, precum și felul în care erau întreținute spațiile publice. „Un alt aspect pe care l-am apreciat în Olanda era faptul că exista o ordine și o educație care în România lipsesc. Nu se aruncau gunoaie pe jos, animalele sălbatice trăiau în armonie cu oamenii pe fiecare spațiu verde, principalul mijloc de transport acolo este bicicleta și transportul în comun, iar arhitectura nu era una mixtă, cum e la noi, ci era ceva unitar, ordonat și curat.”

În cele din urmă, sentimentul că nu reușește să se integreze a cântărit mai mult decât avantajele sistemului universitar. Vlad a povestit că momentul decisiv a venit după ce și colega lui de apartament, tot româncă, a ajuns la aceeași concluzie că nu își mai dorește să rămână. „Motivul principal a fost dorința de a nu mă mai simți exclus”, a spus el.

După aproximativ trei luni s-a întors în România și a reușit să se înscrie la o facultate din țară fără să piardă anul universitar. Astăzi, spune că nu regretă decizia de a pleca, pentru că „altfel nu aș mai fi avut ce am acum dacă stăteam, dar consider că aș fi putut să mă mai forțez puțin, în speranța că va fi mai bine”.

În final, Vlad i-a încurajat pe tinerii care își doresc să studieze în străinătate să facă acest pas, dar să aibă așteptări realiste. „Dacă este ceea ce își doresc, să o facă, căci într-adevăr sunt facultăți mai bune decât la noi, iar multe pun accentul mai mult pe practică și dobândirea experienței decât pe teorie. Dar, în funcție de țara pe care o aleg, să-și formeze așteptări pe măsură legate de ce o să găsească acolo. S-ar putea să nu fie la fel de bine primiți și bine văzuți ca acasă”, a declarat acesta pentru Libertatea.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro