45 de ani de la cutremurul care a devastat o parte din România. 10 lucruri pe care trebuie să le facem rapid în cazul unui seism puternic
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Două reprezentante ale unui ONG care îi pregătește pe bucureșteni pentru dezastre, o psihologă și un reprezentant al Inspectoratului pentru Situații de Urgență București-Ilfov explică cum ne controlăm frica în caz de cutremur și de ce e important să avem pregătire individuală în astfel de situații.
Cuprins:
„Românii au o relație dificilă cu prevenția: nu ne facem asigurări decât dacă e obligatoriu, nu ne ducem la controale medicale de rutină decât dacă ne simțim foarte rău”, observă Alina Kasprovschi, fondatoarea Fundației Comunitare București.
Din 2009, de la înființare, organizația strânge resurse financiare de la companii private și din comunitate și le redirecționează către diverse programe menite să îmbunătățească Bucureștiul. Unul dintre aceste programe este „Bucureștiul pregătit”, centrat pe educația seismică.
Trei sferturi din populația României ar avea de suferit
Anul acesta se împlinesc 45 de ani de la cutremurul devastator de 7,4 grade pe scara Richter din 4 martie 1977. Peste 1.500 de oameni și-au pierdut viața, aproape 1.400 dintre ei doar în București, și alți peste 11.300 au fost răniți. De atunci tot vorbim despre posibilitatea ca un nou seism, la fel de puternic, să lovească România.
În cazul unui astfel de dezastru, trei sferturi din populația României ar avea de suferit într-un fel sau altul, potrivit unui raport din 2016 al Inspectoratului General pentru Situații de Urgență: peste 42.000 de morți, 300.000 de răniți, peste 850 de kilometri de infrastructură de transport distrusă, pierderi materiale de peste 25 de miliarde de euro. Sunt cifre îngrijorătoare.
Una dintre cele mai afectate zone ar fi Bucureștiul.
În acest caz, se pune întrebarea: cât de pregătiți suntem pentru el? Și ce putem face să prevenim toate aceste pierderi sau măcar să le reducem?
Pe scurt, iată recomandările ISU și ale celorlalți specialiști despre ce putem și trebuie să facem în caz de cutremur, ca să ne ajutăm pe noi și pe ceilalți:
- Înainte de cutremur:
- ne asigurăm că avem un rucsac pentru situații de urgență, cu provizii și ce ne trebuie pentru primele 72 de ore, cele mai critice, de după dezastru: medicamente, dacă suntem dependenți de ele, hrană neperisabilă, apă, baterie, lanternă cu dinam, radio cu baterii, fluier;
Astfel de rucsacuri se găsesc de vânzare pe site-ul Crucii Roșii Sector 6 și pe site-ul subtoculușii.ro. Dar ele pot fi făcute acasă, personalizat, în funcție de nevoile fiecăruia.
- facem un plan cu familia: stabilim unde ne întâlnim toți după cutremur, într-un spațiu deschis, precum un parc sau o parcare, departe de clădiri, panouri publicitare și stâlpi de electricitate sau orice se poate prăbuși și ne poate răni;
- ancorăm mobila din casă.
- În timpul cutremurului:
- dacă suntem în interior, ne ghemuim la pământ, sub ceva solid, precum o masă sau un birou, ne acoperim capul cu brațele, ne ținem de picioarele mesei și stăm acolo până se oprește cutremurul;
„Trebuie să ținem cont mai ales de lucrurile pe care nu trebuie să le facem în timpul cutremurului: nu părăsim locuința, nu alergăm pe scări, pentru că sunt primele care cedează, nu utilizăm liftul, pentru că se poate bloca dacă se întrerupe curentul”, explică Daniel Vasile, purtătorul de cuvânt al Inspectoratului pentru Situații de Urgență București-Ilfov.
- dacă suntem în mașină, tragem pe dreapta și nu părăsim mașina;
- dacă suntem pe stradă, ne îndepărtăm de clădiri, de panouri publicitare și de stâlpi.
După cutremur:
- nu sunăm la 112 decât dacă e foarte grav, nu aglomerăm linia;
- deschidem radioul, televizoarele, telefoanele mobile și urmăm sfaturile autorităților; sistemul RO-Alert va transmite informări, dacă este nevoie, iar aplicația DSU va emite și ea alerte și declarațiile oficiale ale autorităților;
- folosim un fluier, dacă avem, punem un cearșaf alb în geam, ca să ne vadă salvatorii
- batem frecvent într-o țeavă sau pe o suprafață, dacă suntem sub dărâmături, ca să fim auziți.
Doar 1% dintre bucureșteni se simt pregătiți în caz de cutremur
În capitala europeană cu cel mai ridicat risc de dezastre și printre primele orașe din lume ca vulnerabilitate la risc seismic, doar 1% dintre bucureșteni se simt pregătiți și în afara oricărui pericol în cazul unui cutremur major, arată un sondaj realizat anul trecut de Fundația Comunitară București.
Mai puțin de jumătate dintre cei aproape 500 de respondenți au urmat un curs de prim ajutor și puțin peste 30% au acasă un kit pentru situații de urgență.
16% dintre bucureșteniconsideră că pregătirea în caz de dezastru este responsabilitatea lor.
Restul de 84% consideră că doar autoritățile competente trebuie să fie pregătite și sunt responsabile în eventualitatea unui cutremur în București.
Unde începe responsabilitatea populației
„Autoritățile singure sau ONG-urile singure nu pot salva pe toată lumea. Dacă vine cutremurul și se închide Mega Image și rămâi fără apă de băut, nu o să poți suna la 112 pentru că nu ai nicio sticlă de apă în casă. În primele ore, autoritățile vor fi ocupate să scoată oamenii de sub dărâmături și să îngrijească cazurile foarte grave”, spune Ilinca Apetrei, coordonatoarea programului Bucureștiul Pregătit.
Daniel Vasile îi dă dreptate. În București, oraș cu o populație de peste 2 milioane de locuitori, sunt undeva la 2.800 de pompieri, la care se adaugă aproximativ 360 de voluntari SMURD, potrivit acestuia. În cazul unui dezastru major, salvatorii vor avea nevoie de sprijinul colegilor din regiunile sau orașele vecine.
Dar oamenii, simpli cetățeni, pot ușura munca pompierilor în a se concentra mai ales pe cazurile extrem de grave dacă pot oferi ei înșiși primul ajutor în caz de nevoie, pentru o lovită ușoară la cap, de exemplu, pentru a pansa o rană superficială sau pentru a pune un garou.
Mai multe cursuri de pregătire
De-asta, spune purtătorul de cuvânt al ISU București-Ilfov, e nevoie de mai multe cursuri de pregătire în caz de dezastre și mai multe cursuri de prim-ajutor. Adică de mai multă educație pentru cutremur.
Departamentul pentru Situații de Urgență, dar și ONG-uri precum Crucea Roșie, organizează astfel de cursuri și campanii de informare, în special în școli, cu elevii, profesorii și educatorii.
<strong>În 2019, ISU a organizat, în București, 15 instruiri în caz de cutremur cu cadrele didactice și elevii, urmate de exercițiul propriu-zis de evacuare. În total, au fost puțin peste 3.100 de participanți.</strong>
Pe fiipregătit.ro, platforma națională de pregătire în situații de urgență, există explicații video despre cum trebuie să ne comportăm în cazul unui seism.
Pandemia a pus exercițiile pe pauză, dar ISU intenționează să le reia când lucrurile se vor mai așeza, spune Daniel Vasile, „cu exerciții propriu-zise în număr mare, scenarii serioase, de zi, de noapte”.
Cum ne controlăm frica?
Repetiția e mama învățăturii, dar e și ceea ce contribuie la obișnuirea psihicului nostru cu situațiile care ne înspăimântă. Singurul mod prin care putem învăța să ne controlăm frica este repetând, spune psihologa Silvia Guță. Cu cât ne antrenăm mai mult și facem mai des exerciții în caz de dezastru, cu atât ne vom forma un automatism.
„Și cu cât mai mulți oameni au aceleași automatisme corecte formate prin exersarea unei strategii sau a unui protocol de evacuare, cu atât vor fi mai puține șanse să se panicheze oamenii și să ajungă să sară pe geam de frică sau să se calce în picioare în încercarea de a ieși în aer liber”, explică Silvia Guță.
Psihoterapeuta atrage atenția că, deși educația teoretică are o parte importantă, ea nu oferă garanția că vom ști cum să reacționăm în momentul în care suntem puși în situația de o aplica. De-asta avem nevoie de ajutorul automatismelor deja formate prin repetiție.
„Abia după ce trece cutremurul, cei mai stabili emoțional vor prelua roluri de lideri, dar în timpul cutremurului, în acele câteva zeci de secunde sau minute de zguduire, toată lumea e destul de mult pe cont propriu. Așa că doar exercițiile și repetițiile pot să funcționeze ca măsură de prevenție a riscurilor în masă”, explică ea.
Picătura chinezească
Nu e ușor să-i responsabilizezi pe oameni să facă lucruri cu care nu sunt obișnuiți și care li se par inconfortabile, spune Ilinca Apetrei. Fixarea mobilei în pereți este unul dintre ele.
„Da, e neplăcut, nu mai pot șterge praful după bibliotecă, dar mă simt mai în siguranță. Nu se poate să ai o casă super decorată și să-ți muți mobila când vrei, dar să fie și sigură”, spune ea.
Coordonatoarea programului Bucureștiul Pregătit crede că pregătirea individuală în caz de dezastre stă în trei componente: voință, educație la scară largă și constantă și, mai ales, responsabilitate.
„E necesar să repetăm aceste mesaje, că trebuie să începem să ne pregătim, ca picătura chinezească, până oamenii le înțeleg și își pun întrebări. Ce am observat însă este că oamenii sunt mult mai responsabili când vine vorba de persoanele dragi. Adică e ușor să ignori pericolul dacă e vorba doar despre tine, dar când te gândești la copilul tău nu mai stai pasiv”, spune Alina Kasprovschi, fondatoarea Fundației Comunitare București.
