Kurzii, cel mai numeros popor fără o țară a lor. Peste 30 de milioane de oameni locuiesc în patru state
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Lumea occidentală a fost șocată să afle că, după ce au ajutat masiv la înfrângerea Statului Islamic, kurzii au fost lăsați în voia sorții de către SUA, în baza unei convorbiri telefonice dintre Donald Trump și Recep Erdogan, președintele Turciei.
Cuprins:
Turcia îi vede drept inamici deoarece se confruntă cu o insurecție kurdă de peste 30 de ani. Kurzii din Siria, grupați în YPG (Unitățile de Apărare a Poporului), sunt acum descoperiți în fața unei ofensive militare turce.
Iar Erdogan vrea să îi distrugă, pentru că o regiune kurdă în Siria, autonomă de facto, ar duce la creșterea valului patriotic în regiunea populată de kurzi din sud-estul Turciei și le va da apă la moară în vederea obținerii autonomiei sau chiar a independenței de Ankara.
Promisiunea nerealizată niciodată
Problema de la care pornește totul izvorăște din istorie. În esență, kurzii trăiesc pe un vast teritoriu din Turcia, Irak, Iran și Siria.
Suprafața totală ocupată este de circa 500.000 de kilometri pătrați, scria în 2015 France 24.
Spre comparație, teritoriul în cauză este dublu față de suprafața României de azi.
Kurzii sunt descendenții mezilor antici, un popor de sorginte iraniană. Însă istoria lor este mult mai mare.
Au apărut ca popor încă de acum 5.000 de ani. În tăblițele summeriene se vorbește despre ”tărâmul lui Karda”, iar Qarti sau Qartas trăiau în munții din nordul Mesopotamiei, adică din nordul Irakului de azi.
Ba chiar la un moment dat au cucerit Mesopotamia, distrugând Imperiul Akkadian. În acel moment, akkadienii îi numeau guti.
În primul mileniu înainte de Hristos, denumirea de Gutium a fost extinsă pentru a cuprinde și Mezia. Analele istorice assyriene numeau drept gutieni poporul mezilor antici.
Prima revoltă modernă, în 1880
În epoca modernă, prima revoltă kurdă are loc în 1880, când șeicul Ubeydullah, conducătorul unei familii puternice și un mare proprietar de pământuri, a cerut recunoașterea independenței kurzilor atât de către autoritățile turce, cât și de cele persane.
Aceasta a fost înfrântă, iar șeicul a fost exilat la Istanbul.
Primul Război Mondial
Problema reapare în Primul Război Mondial.
Peste 300.000 de kurzi au fost deportați în 1916, autoritățile turce crezând că aceștia ar lua partea Rusiei în conflict.
În acel moment, popoarele arabe au luptat pentru independență față de Imperiul Otoman, în special datorită colonelului Thomas Edward Lawrence, rămas celebru în zonă.
Mai târziu, acestea au devenit independente, la fel și Armenia.
Autodeterminarea n-a mai venit niciodată
Kurzilor le-a fost promis dreptul la autodeterminare, prin Tratatul de la Sevres, din 1920.
În acel moment, kurzilor li s-a spus că pot face un referendum pentru a-și putea decide soarta.
Dar acesta nu a mai fost pus în aplicare niciodată.
Ataturk a înăbușit mai multe revolte
Tot atunci, Mustafa Kemal Ataturk, ”părintele” Turciei moderne, a reformat Imperiul Otoman, devenind primul președinte al său.
Sprijiniți de Marea Britanie, kurzii și-au declarat independența în 1927. Turcia a suprimat însă revoltele din 1925, 1930 și 1937-1938. Iranul dejucase un plan similar în 1920.
Tratatul de la Sevres, din 1920, nu menționa nimic de kurzii din Iran, nici de cei din Irak (aflat atunci sub ocupație britanică), nici de cei din Siria (aflată sub ocupație franceză).
Mai mult, din cauza pierderilor teritoriale, acest tratat nu a fost acceptat de partea turcă, așa că un nou document a fost negociat. Este vorba de cel de la Laussane, din 1923.
Acesta consfințește granița dintre Grecia și Turcia, care acceptă și pierderea Ciprului, Siriei și Irakului, a teritoriilor din Peninsula Arabă și a Libiei.
De asemenea, Turcia a cedat atunci Insula Ada Kaleh, de pe Dunăre, României. Aceasta a fost ulterior scufundată, fiind în zona unde a fost construit lacul de acumulare de la Porțile de Fier.
La acel moment, o problemă stringentă era cea a armenilor, căci otomanii au dus un adevărat genocid împotriva armenilor în anul 1915.
Datorită garanțiilor acordate de Ataturk, îngrijorările comunității internaționale cu privire la armenii care au supraviețuit genocidului au scăzut.
Același lucru s-a întâmplat și cu sprijinul pentru autodeterminarea kurzilor.
Câți kurzi există în lume
În acest moment, nu există un Kurdistan, adică un stat oficial al kurzilor. Acesta apare numai pe hărțile militanților.
Cea mai apropiată structură de un stat modern este Guvernul Regional din Kurdistan (KRG), din nordul Irakului, acesta fiind autonom și finanțându-se din vânzarea de petrol.
Un referendum pentru independență a fost ținut în Kurdistanul irakian în data de 25 septembrie 2017. Atunci, 93,25% dintre cei prezenți au votat pentru independență. Rezultatul referendumului nu a putut însă fi pus în practică din cauza opoziției autorităților de la Bagdad.
În acest moment, estimările privind populația kurdă variază între 20 și 40 de milioane de oameni.
Aproximativ 15 milioane de kurzi se află în Turcia, alte 7-8 milioane trăiesc în Iran, în vreme ce 1-2 milioane ar fi în Siria. În Irak, guvernul din Kurdistan estimează populația kurdă la 5,3 milioane, pe când guvernul de la Bagdad spune că ar fi doar 4,3 milioane de oameni.
Circa 70.000 de kurzi se mai găsesc în Armenia și tot cam atâția în Azerbaidjan.
De asemenea, între 1,5 și 1,7 milioane trăiesc în Vestul Europei, 50.000 în SUA și 25.000 în Canada.
Ce religii practică
Între 70% și 90% dintre kurzi sunt musulmani sunniți, însă există și o minoritate șiită în Iran și sudul Irakului, potrivit France24.
O mică parte dintre kurzii aflați în Turcia sunt aleviți, o ramură a islamului cu elemente de sufism.
O altă parte, tot mică, o reprezintă creștinii, în special în comunitățile istorice din Irak și Siria.
Puțini sunt de religie iudaică, iar în anii 1950, peste 25.000 de evrei de origine kurdă au emigrat în Israel și SUA.
În fine, o altă religie a kurzilor este Yazidismul. Aceasta este cel mai adesea găsită la kurzii din Irak. Yazidismul este specific kurzilor. Musulmanii îi consideră sataniști, ceea ce a dus la alte persecuții de-a lungul timpului.
Problema siriană
Problema kurzilor din Siria derivă din formarea unui partid, numit Partidul Uniunea Democratică (PYD).
Ramura militară a acestuia o constituie milițiile YPG, care constituie principala componentă a Forțelor Siriene Democratice, de opoziție. YPG s-ar traduce direct drept Unitățile de Apărare a Poporului și au luptat cu jihadiștii din ISIS.
Numai că partidul PYD este o ramură a Partidului Muncitorilor din Kurdistan (PKK).
Fondat de Abdullah Ocalan în 1978, PKK a demarat o insurecție armată împotriva Turciei în 1984, pentru a cere un stat independent pentru kurzi.
PKK este considerat marxist ca ideologie și este trecut pe lista organizațiilor teroriste de către SUA și Uniunea Europeană.
Ce crede Turcia despre kurzi
Turcia respinge ideea că poporul kurd ar fi ”fără stat”. Potrivit autorităților turce, kurzii au fost integrați vreme de secole în cultura turcă, astfel că Turcia ar fi statul lor.
Acum, Turcia dorește să creeze o zonă-tampon de 32 de kilometri de-a lungul a 480 de kilometri de graniță. Potrivit Deutsche Welle, Erdogan dorește să relocheze un milion dintre cele 3,6 milioane de refugiații sirieni ajunși în Turcia.
Aceștia au plecat din țara lor din cauza războiului civil declanșat în anul 2011 pentru debarcarea dictatorului Bashar al-Assad.
