În timp ce tinerii renunță la universități, cei de peste 40 de ani se întorc la școală: „Am lăsat la o parte ego-ul”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Într-o perioadă în care tot mai mulți tineri pun sub semnul întrebării valoarea unei diplome universitare, un fenomen aparent paradoxal prinde amploare: profesioniștii de peste 40 de ani se întorc la școală. Nu din nostalgie, ci din necesitate. Inteligența artificială, insecuritatea economică și epuizarea profesională redesenează piața muncii, iar reeducarea devine o formă de adaptare, potrivit The Independent.
Cuprins:
Când cariera nu mai oferă siguranță
Pentru mulți adulți de vârstă mijlocie, ultimii ani au adus o prăbușire a certitudinilor. Domenii considerate stabile au fost lovite direct de automatizare și de schimbări economice bruște.
Jurnalista și scriitoarea Lotte Jeffs povestește cum, după o carieră de succes, a ajuns să caute soluții radicale.
„Răspândirea rapidă a inteligenței artificiale a însemnat că o mare parte din munca de copywriting, tonul vocii și consultanță pentru care fusesem plătită anterior s-a epuizat aproape peste noapte.”
În același timp, contractele de freelancer au dispărut, iar oportunitățile din „vechile media” s-au redus drastic.
„Înainte de annus horribilis-ul meu , duceam o viață confortabilă de freelancer, considerând vacanțele luxoase și cinele în oraș ca fiind de la sine înțelese. Apoi, dintr-o dată, căutam granturi și împrumuturi și împrumutam bani de la mama mea de 80 de ani.”, povestește Jeffs Lotte.
„Am lăsat la o parte ego-ul”
Pentru cei care au investit zeci de ani într-o carieră, revenirea la punctul zero poate fi dureroasă. Jeffs descrie una dintre cele mai dificile etape ale tranziției sale profesionale.
„După două decenii petrecute lucrând pentru a obține un nivel superior în industriile creative, a fost descurajant să mă trezesc aplicând pentru roluri mult sub nivelul meu de experiență și salariu.”
A urmat un moment de resetare completă: „Așa că mi-am lăsat la o parte ego-ul și mi-am trimis CV-ul pentru roluri în retail și administrație.”
Inclusiv aceste încercări au eșuat.
„Condusem reviste, condusesem echipe și câștigasem premii și totuși eram considerat nepotrivită să fac cafea.”, spune jurnalista după ce a fost respinsă de un lanț de cafenele pentru postul de barista.
De ce tot mai mulți adulți se întorc la universitate
Cazul lui Jeffs nu este izolat. În Marea Britanie, peste 244.000 de studenți maturi erau înscriși la universități în 2022, iar numărul celor de peste 30 de ani este în creștere constantă.
Domeniile preferate? Sănătate, educație, afaceri, sectoare percepute ca mai rezistente pe termen lung.
Pentru mulți, întoarcerea la școală presupune costuri mari, datorii și jonglarea cu viața de familie. Dar alternativa, stagnarea sau declinul profesional, pare și mai riscantă.
Decizia vine într-un moment în care „ar trebui” să fie la apogeul câștigurilor. În realitate, însă, industrii întregi se contractă sau se transformă radical sub presiunea tehnologiei.
Asta în timp ce două treimi dintre studenți britanici consideră că universitatea nu merită costul, deși majoritatea sunt mulțumiți de calitatea cursurilor lor.
A doua carieră, nu încă un eșec
La 42 de ani, Jeffs a început studiile în psihoterapie, convinsă că relația umană rămâne greu de automatizat.
Chiar dacă AI pătrunde și în zona sprijinului emoțional, ea crede că oamenii vor continua să caute contactul real.
Experiența universitară la maturitate vine cu avantaje neașteptate. Grupul ei include persoane între 30 și peste 60 de ani.
„Am venit din domeniul dreptului, predării, modei, tehnologiei, jurnalismului, creșterii copiilor, epuizării profesionale, concedierilor și durerii.”, spune jurnalista despre colegii săi.
Ce câștigă cei care o iau de la capăt
Reeducarea nu oferă doar o diplomă nouă, ci și o schimbare de perspectivă. Fără presiunea validării online, studiul capătă din nou sens.
Pentru Jeffs, concluzia este clară: „Recalificarea mi-a redat un simț al direcției care nu este dictat exclusiv de piață.”
„Întoarcerea la universitate la 42 de ani m-a învățat că a o lua de la capăt nu înseamnă un eșec.”
Într-o economie instabilă, adaptabilitatea devine mai valoroasă decât prestigiul acumulat. În timp ce unii tineri aleg să sară peste universitate, tot mai mulți adulți de peste 40 de ani se întorc acolo cu realism, curaj și luciditate. Nu pentru a recupera timpul pierdut, ci pentru a-și construi un viitor mai rezistent.
