si internati la Centrul de Primire Minori „Pinochio”. Pana la varsta de 18 ani am fost transferat la mai multe case de copii, dar am fost bine ingrijit si educat. Calvarul meu a inceput in 1996, cand la 18 ani am fost nevoit sa plec din centru. intorcandu-ma la casa parinteasca am constatat ca este de nelocuit.
M-am intors la Bucuresti, am incercat sa-mi gasesc un loc de munca si o gazda, dar a fost foarte greu si am locuit o perioada pe strazi si prin gari. in urma cu 2 ani am gasit un loc de munca in Bucuresti, dar in ianuarie anul trecut am avut o criza mare de nervi, eu fiind suferind de mic cu capul. Am fost internat la spitalul de psihiatrie din Pitesti cu diagnosticul „atac de panica”. Dupa efectuarea analizelor medicale s-a constatat ca boala se poate accentua si crizele se vor repeta. Am ramas fara loc de munca si fara bani sa platesc gazda.
As dori sa-mi repar casa parinteasca si sa locuiesc acolo. Am ajutor social de la Primarie de 883.000 lei. Rog pe cei cu suflet bun sa ma ajute ca sa am si eu o locuinta.
Valentin Vlejoanga, comuna Botesti,
Arges

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.
ABONEAZĂ-TE ȘTIRILE ZILEI
Comentează
Google News Urmărește-ne pe Google News Abonați-vă la canalul Libertatea de WhatsApp pentru a fi la curent cu ultimele informații
Comentează

Loghează-te în contul tău pentru a adăuga comentarii și a te alătura dialogului.