145.000.000 de euro ajutor pentru fermierii care cumpără îngrășăminte. Franța vrea să salveze recoltele din 2027
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Ajutor de urgență de până la 145 de milioane de euro pentru fermierii care cumpără îngrășăminte cu azot. Agricultorii vor putea primi câte 50 sau 70 de euro pentru fiecare tonă cumpărată, după ce prețurile au crescut puternic, iar autoritățile se tem că oamenii vor reduce culturile și vor pune în pericol recoltele din 2027. Din suma totală, 107 milioane de euro vor veni din fondurile europene mobilizate pentru criza îngrășămintelor, iar diferența va putea fi acoperită din bugetul Franței, potrivit Ministerului francez al Agriculturii.
Cuprins:
Fermierii primesc 50 sau 70 de euro pentru fiecare tonă
Schema de sprijin din Franța se aplică îngrășămintelor simple pe bază de azot cumpărate în perioada 1 iunie - 30 septembrie 2026. Fiecare fermier eligibil va primi 50 de euro pentru o tonă de îngrășământ. Ajutorul va fi calculat pentru o cantitate care nu poate depăși jumătate din consumul fermei înregistrat în 2025.
În cazul exploatațiilor în care îngrășămintele reprezintă mai mult de 10% din totalul cheltuielilor, ajutorul crește la 70 de euro pentru fiecare tonă cumpărată. Guvernul francez vrea ca fermierii să nu amâne achizițiile din cauza costurilor ridicate și să poată pregăti culturile pentru anul viitor.
Ministrul agriculturii, Annie Genevard, a explicat că sprijinirea cumpărării îngrășămintelor în prezent înseamnă protejarea recoltelor și a veniturilor fermierilor în viitor.
Prețurile au crescut după blocarea aproape completă a Strâmtorii Ormuz
Prețurile îngrășămintelor au crescut după perturbarea transportului prin Strâmtoarea Ormuz, una dintre cele mai importante rute comerciale din lume. Aproximativ o treime din comerțul mondial cu îngrășăminte trece prin această zonă, potrivit Reuters. Problemele de aprovizionare au venit într-o perioadă în care fermierii francezi se confruntă deja cu prețuri mici pentru produsele agricole și cu pierderi provocate de caniculă și secetă.
Autoritățile se tem că o parte dintre agricultori ar putea folosi mai puține îngrășăminte sau ar putea renunța la unele culturi, ceea ce ar reduce producția din 2027. La finalul lunii septembrie, guvernul va analiza din nou situația prețurilor și va decide dacă sunt necesare măsuri suplimentare.
Franța investește două miliarde de euro în producția de îngrășăminte
Pe lângă ajutorul acordat imediat fermierilor, Franța pregătește un program industrial de două miliarde de euro, desfășurat pe o perioadă de zece ani. Statul va asigura 620 de milioane de euro din această sumă. Banii vor fi folosiți pentru modernizarea fabricilor existente și pentru dezvoltarea unor noi capacități de producție a îngrășămintelor cu emisii mai mici de carbon.
Planul include proiecte conduse de companiile Lhyfe, Yara și FertigHy, potrivit Bloomberg. Guvernul estimează că investițiile vor crește producția franceză de îngrășăminte cu azot cu 20% până în 2032. Scopul este reducerea dependenței de importuri și protejarea agriculturii în cazul unor noi crize internaționale.
Franța vrea să folosească mai puține îngrășăminte chimice
Strategia prevede și folosirea mai precisă a îngrășămintelor, astfel încât fermierii să aplice numai cantitatea de care culturile au nevoie. Autoritățile vor să extindă analizele de sol și instrumentele care calculează necesarul de azot pentru fiecare parcelă. Obiectivul este reducerea cu 20% a surplusului brut de azot până în 2030. Franța vrea, de asemenea, să ajungă la 2,7 milioane de hectare cultivate cu leguminoase, plante care au nevoie de cantități mai mici de îngrășăminte cu azot.
O altă măsură este utilizarea mai eficientă a îngrășămintelor organice provenite din fermele de animale. Guvernul urmărește acoperirea a 80% dintre spațiile în care sunt depozitate dejecțiile lichide de la bovine și porcine, pentru a limita pierderile și poluarea.
Prin ajutorul de urgență și investițiile în fabrici, Franța încearcă să protejeze atât recoltele din 2027, cât și capacitatea țării de a-și produce singură o parte mai mare din îngrășămintele necesare agriculturii.
