Dmytro Kuleba, fost ministru de Externe al Ucrainei, despre dronele rusești ajunse pe teritoriul României: „Există o soluție la această problemă”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Dmytro Kuleba a fost ministru al Afacerilor Externe al Ucrainei din martie 2020 până în septembrie 2024 și unul dintre cei mai eficienți și mai vizibili membri ai cabinetului președintelui Volodimir Zelenski în timpul invaziei rusești a Ucrainei.
Cuprins:
Reputatul diplomat a acordat un interviu exclusiv pentru Libertatea, pe parcursul căruia a explicat, printre altele, de ce crede că Vladimir Putin se preface întotdeauna că este mai puternic decât în realitate, dar și cât de riscantă este poziția României în actualul context geopolitic și ce ar trebui făcut.
A analizat realitățile războiului informațional într-o carte bestseller
Cel mai tânăr ministru de Externe din istoria Ucrainei, Dmytro Kuleba (45 de ani) a condus serviciul diplomatic al țării natale în cele mai dificile momente ale istoriei recente. A jucat un rol esențial în construirea alianțelor internaționale, asigurarea armamentului, impunerea sancțiunilor care vizează Rusia, promovarea candidaturii Ucrainei la aderarea la UE și NATO, precum și în consolidarea legăturilor cu Africa, Asia și America Latină.
Recunoscut pentru abilitățile sale de comunicator, Kuleba s-a remarcat prin modul în care a articulat poziția Ucrainei pe scena mondială. Sub conducerea sa, Ministerul Afacerilor Externe a devenit un lider în domeniul comunicării în timp de război și a fost primul din lume care a introdus un purtător de cuvânt bazat pe inteligență artificială.
În prezent, Dmytro Kuleba locuiește în Ucraina și deține funcțiile de cercetător principal la Centrul Belfer pentru Știință și Afaceri Internaționale al Universității Harvard și de profesor asociat la Institutul de Studii Politice, Sciences Po din Franța. De asemenea, este membru distins al Consiliului European pentru Relații Externe (ECFR).
Kuleba este autorul cărții bestseller în Ucraina, „Războiul pentru realitate: Cum să câștigi într-o lume a falsurilor, adevărurilor și comunităților”. În această lucrare, el analizează în profunzime realitățile războiului informațional, oferind cinci reguli esențiale pentru a câștiga lupta împotriva dezinformării. Cartea servește drept ghid practic pentru protejarea datelor personale, cultivarea gândirii critice și rezistența la manipulare în era digitală.
În 2024, Kuleba a coordonat „War and New Horizons” („Războiul și noile orizonturi”), o colecție de eseuri cu perspectivă, scrisă de personalități marcante de pe glob, precum Anne Applebaum, Ban Ki-moon, Sergiy Plokhii, Condoleezza Rice, Nassim Taleb, Timothy Snyder, Samantha Power și Boris Johnson. Cartea examinează rolul Ucrainei în modelarea viitorului global.
Dmytro Kuleba a absolvit cu onoruri Institutul de Relații Internaționale al Universității „Taras Șevcenko” din Kiev în 2003, obținând o diplomă în drept internațional. În 2006, și-a finalizat doctoratul în drept internațional.
Între 2003 și 2010, a lucrat în cadrul Ministerului Afacerilor Externe al Ucrainei și a fost detașat la Misiunea Permanentă a Ucrainei pe lângă OSCE. Între 2010 și 2013, a lucrat în cabinetul ministrului de Externe al Ucrainei, concentrându-se pe reputația internațională a Ucrainei, relațiile cu Statele Unite și organizațiile globale. La începutul anului 2013, a ocupat funcția de consilier al viceprim-ministrului Ucrainei pentru afaceri umanitare.
În 2016, a fost numit ambasador și reprezentant permanent al Ucrainei pe lângă Consiliul Europei. Din august 2019 până în martie 2020, a ocupat funcția de viceprim-ministru pentru integrarea europeană și euroatlantică a Ucrainei.
La 4 martie 2020, a preluat funcția de ministru al Afacerilor Externe, conducând diplomația Ucrainei într-o perioadă marcată de provocări istorice.
„Putin nu-și poate permite să fie slab”
Libertatea: Cât de probabilă sau improbabilă este o negociere a lui Vladimir Putin cu Europa privind încetarea războiului Rusiei împotriva Ucrainei?
Dmytro Kuleba: Este improbabilă, extrem de improbabilă. El nu dorește negocieri și nu crede că Europa are capacitatea de a negocia. Putin consideră că singurul său interlocutor în negocieri sunt Statele Unite ale Americii.
- Ați avertizat recent că președintele SUA, Donald Trump, nu pare dispus să-și schimbe abordarea față de Rusia. Ce ar trebui să-l convingă pe Donald Trump?
- Ei bine, cred că recentul summit al G7 a demonstrat că Trump își schimbă părerea în ceea ce privește susținerea pretenției Rusiei ca Ucraina să se retragă din restul regiunii Donețk pe care o controlează. Se pare că nu mai susține acest lucru, dar întrebarea este alta. Care este măsura concretă pe care președintele Trump este dispus să o ia pentru a aduce Rusia la masa negocierilor? Iar răspunsul la această întrebare rămâne încă neclar.
- De ce credeți că Vladimir Putin se preface întotdeauna că este mai puternic decât este în realitate? Cât de puternic este, de fapt, Vladimir Putin?
- Putin se preface că este mai puternic decât în realitate pentru că nu-și poate permite să fie slab. El crede cu tărie că slăbiciunea va duce la distrugerea regimului său. Și mai crede în ideea unei Rusii mari care trebuie să lupte până la capăt, orice s-ar întâmpla. Se preface că este cineva precum Iosif Stalin sau Petru cel Mare, care, în ciuda tuturor eșecurilor, au obținut în cele din urmă ceea ce urmăreau, mizând tot mai mult pe propria populație, recurgând la practici nemiloase în război și înăsprind controlul asupra țării lor.
- Ar putea o intensificare a atacurilor Ucrainei asupra teritoriului rus să fie cheia câștigării războiului?
- Cred că este înșelător să ne imaginăm succesul în război prin utilizarea unei singure arme, decizii sau măsuri specifice. Combinația tuturor măsurilor este cea care garantează succesul. Și, desigur, atacurile de lungă și medie distanță lansate de Ucraina reprezintă o parte foarte importantă a acestui pachet. Dar ele nu pot schimba nimic fără alte măsuri. Acestea provoacă daune enorme Rusiei, dar și alte elemente ar trebui să completeze aceste eforturi. Și, împreună, toate aceste acțiuni vor aduce succesul.
- Care ar putea fi celelalte elemente necesare pentru a ajunge la victorie?
- Nu este nimic nou. Nu e nevoie să reinventăm roata. Sancțiunile trebuie să fie cuprinzătoare și aplicate cu strictețe. Presiunea politică trebuie intensificată atunci când Putin simte că nu mai există actori importanți dispuși să-l susțină. Și, desigur, situația economică din Rusia trebuie să continue să se deterioreze, iar linia frontului trebuie adusă într-un impas. Trebuie să rămână imobilă. Mișcarea pe linia frontului trebuie blocată.
- Cât de riscantă este, de fapt, poziția României în contextul războiului din Ucraina, ținând cont și de faptul că au avut loc recent incidente cu drone pe teritoriul României?
- Este un război. Așadar, cu cât sunt trimise mai multe drone pentru a ataca ținte din Ucraina, cu atât sunt mai mari șansele ca unele dintre ele să treacă granița și să lovească teritoriul statelor vecine, inclusiv România. Există o soluție la această problemă, dar nimeni nu este dispus s-o aplice. Iar această soluție constă în desfășurarea sistemelor de apărare aeriană staționate în țările vecine pentru a intercepta țintele încă din spațiul aerian ucrainean, atunci când acestea prezintă riscul de a pătrunde pe teritoriul respectivelor țări membre NATO.
„E greu de înțeles de ce aliații NATO consideră interceptarea unei drone drept escaladare a conflictului”
- România ar trebui să facă mai mult în acest sens?
- Nu cred că România poate face acest lucru pe cont propriu. Trebuie să existe o decizie colectivă a NATO în această privință, dar nu văd că s-ar întâmpla acest lucru, deoarece aliații NATO consideră că ar constitui o escaladare. Este greu de înțeles cum interceptarea unei bucăți de oțel și plastic care reprezintă o potențială amenințare, moarte și distrugere pentru propria țară poate fi considerată o escaladare. Nici măcar nu doborâți un avion cu un pilot rus la bord. Dar NATO a fost foarte fermă în interpretarea unor astfel de acțiuni potențiale ca fiind o escaladare directă față de Rusia și se abține de la ele.
- Ar putea Rusia să ia în calcul, pe termen scurt și mediu, invadarea altor țări europene în afară de Ucraina?
- Da, cred că Putin, în aceste circumstanțe, are mai multe opțiuni. Prima este de a realiza un progres tehnologic prin care să creeze o nouă armă sau o nouă soluție pentru a intercepta dronele și rachetele ucrainene.
A doua opțiune este o soluție tactică și care constă, în esență, în găsirea unei modalități de a utiliza armata rusă actuală într-un mod mai bun, mai eficient decât este folosită acum.
A treia opțiune este mobilizarea în Rusia, adică trimiterea unui număr mai mare de soldați de sacrificiu pe linia frontului și dominarea prin superioritate numerică, nu prin eficacitate.
Opțiunea numărul 4 este, de fapt, extinderea teatrului de război prin provocarea NATO cu operațiuni militare limitate.
Iar ultima, a cincea opțiune, este lovitura nucleară.
Așadar, cred că Putin va juca cu primele patru opțiuni într-un fel sau altul, amenințând în același timp cu a cincea opțiune. Acesta va fi modul său de a-și orchestra pârghiile.
- Sunteți de părere că războiul se va încheia doar atunci când Putin va recunoaște că „Ucraina are dreptul să continue să existe ca națiune independentă, suverană și europeană”. Dar oare Vladimir Putin va recunoaște vreodată acest lucru?
- Cred că Putin va duce războaie până la ultima suflare. Așadar, nu m-aș aștepta ca acest lucru să se întâmple în timpul vieții sale. Dar întrebarea este alta: dacă vom reuși să reducem amploarea războiului actual.
Pentru că războiul poate fi dus la diferite niveluri de intensitate. Poate fi așa cum este acum sau poate fi așa cum s-a dus între 2016 și 2022. Pentru că sunt doar ciocniri, morți pe linia frontului și operațiuni locale foarte limitate.
Dar nu, recunoașterea de către Putin a faptului că Ucraina poate continua să existe ca națiune independentă, suverană și europeană va fi cel mai mare eșec al vieții sale.
„Doar Ucraina îl poate opri pe Vladimir Putin”
- În ultimele luni, ucrainenii au înregistrat câștiguri mai mari decât rușii, deoarece Ucraina și-a reconstruit singură linia frontului. Cum a fost posibil, în opinia dumneavoastră, o schimbare atât de majoră?
- Este rezultatul unui ansamblu de factori. Atacurile ucrainene de lungă distanță duc războiul pe teritoriul Rusiei și distrag atenția acesteia. Atacurile de distanță medie paralizează logistica rusă de pe linia frontului, slăbind pozițiile de pe front. Desfășurarea masivă de drone pe linia frontului de către Ucraina limitează avansul forțelor ruse.
Iar reziliența ucraineană pe teritoriul propriu, în fața atacurilor continue cu rachete și drone, sfidează ambiția lui Putin de a distruge Ucraina din interior. Și, în sfârșit, mai există și o problemă importantă legată de comunicațiile de pe linia frontului, unde deconectarea unităților ruse aflate în Ucraina de la Starlink le-a complicat semnificativ operațiunile. Așadar, aceștia sunt, aș spune, factorii principali care, luați împreună, au produs rezultatul la care vă referiți.
- Cine îl poate opri pe Vladimir Putin și cine se teme de Vladimir Putin?
- Cred că, pe măsură ce președintele Putin devine tot mai slab - iar acest lucru este evident pentru toată lumea -, cu atât mai puțină teamă inspiră celorlalți. Dar astăzi, să fim sinceri, doar Ucraina, cu forțele sale de luptă sprijinite de partenerii europeni și americani, poate îndeplini această misiune, poate reuși să-l oprească.
