Se spune ca Dumnezeu nu ne da mai mult decat putem duce. Pentru Alex, un tanar de 22 de ani, aceste cuvinte nu sunt decat vorbe goale. Tanarul traieste intr-un cosmar greu de imaginat. “Toata familia mea s-a sinucis. Intai tata, apoi mama, iar acum cateva saptamani si sora mea. Au plecat probabil intr-o lume mai buna”. Ramas singur, Alex incearca acum sa ia viata de la capat si sa rupa blestemul.
In urma cu sapte ani si-a pierdut tatal. Dupa numai sase luni, a fost nevoit sa-si ia ramas bun pentru totdeauna si de la cea care i-a dat viata. Pe sora lui, o fata frumoasa de 26 de ani, a condus-o pe ultimul drum in urma cu doar cateva saptamani.
Toate suferintele l-au facut pe fratele sau mai mic sa cedeze psihic si sa ramana sub observatie medicala intr-un spital. Aceasta este drama pe care o traieste Alex, un tanar de 22 de ani, din Capitala. Ramas singur, baiatul vrea acum doar sa gaseasca putere sa ia viata de la capat. Ce nu stie e ca sprijinul lui putem fi noi!
Nu-i place sa se planga si sa-l arate lumea cu degetul, de aceea tine cu tot dinadinsul sa-si acopere chipul. Daca-l vezi pe strada, nu-ti poti imagina durerea care e in sufletul lui. Pare un tanar ca oricare altul. Locuieste intr-un apartament modest din Dristor si urmeaza sa se angajeze la un service auto. Asta dupa ce va termina de zugravit apartamentul in care sta. Ceea ce il face pe Alex diferit de ceilalti tineri e faptul ca traieste de cativa ani incoace intr-un cosmar greu de imaginat.
“Pentru mine iadul e aici, pe pamant. Blestemul care ma urmareste din ’99 incoace pare ca nu se mai termina. Am avut o familie normala si o copilarie fericita. Parinti buni, un frate cu care m-am inteles bine intotdeauna si o sora pe care am iubit-o din tot sufletul. Totul pana cand soarta si-a aratat coltii si mi-a rapit ce aveam mai drag pe lume”. Asa si-a inceput Alex povestirea. A acceptat cu greu sa ne vorbeasca despre tragedia vietii lui. Si asta pentru ca se teme ca oamenii nu vor intelege si-i vor judeca familia. Dragostea pentru fratele lui, singurul care i-a ramas in viata si care are nevoie de ajutor pentru a se insanatosi, l-a convins sa-si deschida sufletul.
“Tatal meu s-a sinucis in 1999. S-a aruncat de la etajul 9, de la fereastra dormitorului. Mama nu a facut fata situatiei si, sase luni mai tarziu, s-a sinucis si ea. Cu un pumn de pastile”, ne-a spus Alex cu o voce aproape stinsa. Ar vrea sa continue, insa durerea e prea mare. Isi aprinde tigara dupa tigara. La un moment dat, privirea ii ramane fixata pe cele cateva fotografii imprastiate pe masuta din fata lui. “Asta-i tot ce-a mai ramas din ceea ce a fost candva o familie. Doar cateva poze”.
Daca nu ar fi fost o poveste adevarata, ci doar scenariul unui film, probabil ca drama s-ar fi terminat aici. Soarta nemiloasa a continuat insa sa-l urmareasca pe Alex. “Perioada de dupa moartea parintilor a fost foarte grea. Eram trei copii si trebuia sa ne descurcam singuri. Greul a ramas pe umerii Danei. Fiind cea mai mare, avea 19 ani, s-a sacrificat ca sa ne creasca. A muncit pentru noi, ne-a hranit, ne-a imbracat si ne-a mangaiat cand ne-a fost mai greu”, ne-a mai spus tanarul cu ochii jucandu-i in lacrimi.
Daca Alex a reusit, cel putin aparent, sa supravietuiasca acestor nenorociri, Tavi, fratele lui mai mic, nu a fost atat de puternic ca el. Dupa cativa ani de la moartea parintilor a facut o depresie, iar acum zace pe un pat de spital. Si asta nu e tot. Luna iunie i-a adus lui Alex o alta lovitura. Sora lui nu a mai suportat greutatile. A ales aceeasi soarta ca tatal ei. S-a aruncat in gol de la etajul 9, de la aceeasi fereastra ca si parintele sau si aproximativ la aceeasi ora. “Nu stiu de ce a ales aceasta cale. Cred ca au doborat-o toate necazurile”.
Acum, Alex este singur. Nu are pe nimeni care sa-l asculte si sa-l incurajeze. Trebuie sa gaseasca puterea sa treaca peste tot si sa ia viata de la capat. Mai mult, tanarul trebuie sa-si ajute si fratele, singurul care i-a mai ramas in viata. “Sa se insanatoseasca si sa iasa din spital. E tot ce imi doresc”.
Alex ni-l arata in poza pe tatal lui si isi aminteste cu nostalgie de clipele fericite din copilarie, cand impreuna cu mama, cu fratele lui mai mic si cu sora sa Dana erau o familie fericita
Alex isi aminteste cu mult drag de clipele minunate petrecute alaturi de parinti, de fratele si de sora lui. In serile lungi de singuratate, tanarul se uita ore in sir la cele cateva fotografii care i-au mai ramas. “Ma uit la poze si nu-mi vine sa cred ca tata, mama si acum Dana nu mai sunt langa mine. E foarte greu, dar trebuie sa gasesc puterea sa merg mai departe. De dragul lui Tavi.
Ca o ironie a sortii, atat tatal, cat si sora lui Alex s-au aruncat in gol de la aceeasi fereastra, de la etajul 9, in zori de zi. Doinita Mos, o prietena de familie, ne arata fereastra de la care cei doi si-au pus capat zilelor
Ca sa-si ajute fratii, Dana a trudit pe branci. A fost plecata la munca in Spania, unde a cules fructe, iar inainte de a se sinucide a lucrat ca operator la o firma privata.
Sa-l ajutam pe Alexandru!!!
Mai mult ca niciodata, Alex are acum nevoie sa simta ce inseamna cu adevarat solidaritatea. O vorba buna, o scrisoare de incurajare, orice ajutor ii pot arata tanarului ca nu e singur si il pot sprijini sa mearga mai departe. “La inmormantare la tata au venit multi oameni. Prieteni, cunoscuti si aproape toti colegii din Primaria sectorului 3, unde a lucrat ani de zile. Dupa ce parintii mei au murit, nimeni nu s-a mai interesat de noi. Asta-i viata! Cand nu mai esti in carti, cum se spune, oamenii te uita”.
Alexandru e un om care acum sta legat numai de mesajul lasat pe un bilet de sora sa. “Inainte de a se sinucide, Dana ne-a scris un biletel de adio. N-o sa uit niciodata ce era scris pe bucatica de hartie pe care am gasit-o cand m-au trezit vecinii sa-mi spuna nenorocirea. Ne spunea sa nu plangem, iar eu sa am grija de Tavi, pentru ca ea n-o sa mai poata”.