Andreea Ursu, alias „Foxify”, tânăra din Vatra Dornei devenită idol în online. „În Franța am vrut să mă angajez la Carrefour”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Andreea Ursu (26 de ani) s-a născut la Vatra Dornei, acolo unde a „hrănit găinile și purcelul”, apoi s-a înscris la Facultatea de Biologie din Iași. A lucrat pentru o scurtă perioadă într-o bancă, apoi a plecat în Franța unde n-a reușit din cauza limbii. Cunoscută în online ca „Foxify”, aceasta a devenit creator de conținut pe platforme de stream. Libertatea a provocat-o la o discuție deschisă despre „meseria” ei
Cuprins:
- Se poate câștiga bine din stream? Andreea Ursu: „Lunar poți lua între câteva sute de euro până la câteva mii”
- Povestea „Foxify” a început acum patru ani: „Pe primul stream am avut trei vieweri”
- „Sfaturile pe care le dau sunt mereu pe principiul a ceea ce aș face eu dacă m-aș afla în contextul respectiv”
- Călin Georgescu, subiect pe stream-ul Andreei: „Pericolul pe care, atât eu, cât și mulți alții l-am sesizat”
- „Mi se pare frumos faptul că oamenii încep să înțeleagă ce sunt comunitățile online”
- INTERVIU. Andreea Ursu: „După doi ani în care am stat în Franța, am decis să mă întorc în România pentru că îmi era dor”
- „Franța în sine nu m-a atras niciodată, era destul de deprimantă atmosfera pentru mine”
- „Așteptam cu nerăbdare să se termine orele ca să merg acasă să mă joc pe laptop”
Streamer. Persoană care intră în direct, pe un chat, acolo unde vorbește, se joacă și creează conținut original, fiind urmărit de alte persoane din comunitate.
Streamer-ul începe să devină o meserie care poate ajunge ușor, ușor în nomenclatorul meseriilor din România și la care mulți adolescenți din țara noastră au un adevărat magnet. Adună prieteni virtuali, fac content original în fiecare zi, primesc donații și își măresc veniturile din comunitatea online.
„Foxify” e una dintre cele mai cunoscute persoane din mediul virtual. Andreea Ursu (26 de ani) este prezentă aproape zi de zi câte trei, patru ore pe streamul de Twitch. O platformă online care le oferă streamerilor posibilitatea de a monetiza conținutul pe care îl produc. Fie că vorbim de abonamente speciale cu tot felul de beneficii sau de donații directe.
De patru ani în mediul online, Andreea sau „Foxify” așa cum o cunoaște toată lumea a strâns aproape 25.000 de urmăritori.
„«Foxify» este un nume total aleatoriu, care la momentul respectiv mi s-a părut mie că sună bine și că e ușor de ținut minte. În timp am început să mă identific cu el, iar acum face parte din mine. La început, «Foxify» era o fată care a zis să facă și ea «chestia asta» numită stream, văzută la Creative Monkeyz. Nu știam încotro și dacă o să evolueze în vreun fel, dar voiam să-mi fac prieteni. A fost mereu vorba despre comunitate, încă de la început”, spune Andreea Ursu într-un interviu pentru Libertatea.
Se poate câștiga bine din stream? Andreea Ursu: „Lunar poți lua între câteva sute de euro până la câteva mii”
Dar ce face „Foxify” în fiecare zi pe Internet? „Ce nu face? Fac de toate și-mi place de nu mai pot. Dar un lucru care s-a păstrat de la început și care probabil n-o să dispară niciodată este vorbitul. Nu-mi mai tace gura, pe orice subiect”, spune.
„Mă consider o persoană foarte spontană și versatilă. Pe lângă faptul că vorbesc (prea mult), mă joc diverse jocuri, reacționez la conținut de pe YouTube sau de pe Internet în general. Am și gătit de câteva ori pe stream, am mai scos chat-ul la plimbare pe afară. Activități există, ai nevoie doar de puțină imaginație și curaj să le pui în aplicare”, dezvăluie pentru cei care încă n-o cunosc.
Rare sunt zilele când Andreea Ursu nu e online, pe chat, alături de prietenii ei virtuali. Aproape în fiecare zi de la ora 10:00, cei care au dat „abonare” la canalul ei de Twitch primesc o notificare că „Foxify” e din nou online.
„Am o comunitate absolut minunată și sunt recunoscătoare pentru fiecare om în parte care aparține ei. Mulțumesc tuturor celor care își rup din timp să vină să ne salute, să stea cu noi sau doar să ne asculte din umbră. Pentru mine, în teorie este un job, în practică este o activitate pe care o fac cu atât de multă plăcere încât nu simt că muncesc o secundă. Poate fi destul de obositor, mai ales când faci asta zilnic timp de mai multe ore. Încerc să țin pasul cu toate mesajele pe care le primesc pe live și să răspund la toate”, spune Andreea.
Întrebată dacă „meseria” de streamer îi oferă principala sursă de venit, Andreea Ursu răspunde direct: „Da! Dar pe lângă asta, în funcție de fiecare creator de conținut, se mai adaugă și campaniile cu diverse brand-uri”.
„Se poate trăi din asta, dar depinde. Nu există o garanție pentru nimeni că după ce se va apuca de asta, va avea succes”, continuă.
„Este vorba de implicare, de perseverență, de autenticitate, de creativitate. E un cocktail de lucruri pe care trebuie să le ai și să le faci în așa fel încât să ajungi în punctul în care să te întreții din asta și, de ce nu, și mai departe de atât. Lunar poți câștiga între câteva sute de euro până la câteva mii, dar din nou, depinde. Așa cum există comunități mici care își susțin streamer-ul foarte mult, așa există și comunități mari care nu o fac. E greu să dai răspuns general valabil la întrebarea asta”, punctează „Foxify”.
Povestea „Foxify” a început acum patru ani: „Pe primul stream am avut trei vieweri”
Aventura Andreei pe streamul de Twitch a început acum patru ani. „La început eram eu. Și cam atât. Vorbeam singură foarte mult și mă legam de orice se întâmpla în jurul meu prin jocurile pe care le jucam la momentul respectiv. Ușor, a început să vină lumea pe stream din curiozitate. Pe primul stream am avut trei vieweri (nr. privitori), iar media a fost de doi. Încet-încet, am crescut la 5,10, 15… În primul an de stream, nu am depășit media de 50 de oameni”, își amintește.
Acum are o comunitate de aproape 25.000 de oameni și sute de persoane care sunt live stream de stream.
„«Foxify» este o persoană care a evoluat foarte mult de-a lungul acestor patru ani, dar pentru care un lucru a rămas neschimbat: pasiunea pentru streaming. «Foxify» se află într-o călătorie a cărei ultime stații nu este cunoscută încă, dar din care a învățat că oamenii pot să se atașeze de tine pentru ceea ce ești, că e OK să greșești uneori, că poți să-ți faci prieteni în orice colț al lumii, dar cred că cel mai important lucru pe care l-a învățat este să fie ea mereu. Reală și autentică”, dezvăluie pentru cititorii Libertatea.
La un moment dat am observat că stagnez și am început să schimb lucruri la stream în așa fel încât să văd un progres, iar acest lucru a funcționat. Păstram ce funcționa. Am avut parte de mult ajutor din partea câtorva oameni din comunitate care au văzut potențial în ceea ce fac și au vrut să contribuie la toată «magia». Mulțumesc, din nou, tuturor pentru ajutor! Am vrut de multe ori să renunț, dar oamenii m-au încurajat să continui pentru că, după părerea lor, făceam o treabă bună, iar de când am început să văd că au dreptate, ideea de a renunța la stream a părăsit scenaAndreea Ursu, streamer:
„Sfaturile pe care le dau sunt mereu pe principiul a ceea ce aș face eu dacă m-aș afla în contextul respectiv”
Dar ce face un streamer câte patru, cinci chiar șapte, opt ore online? În chat-urile Andreei, de exemplu, e tot timpul un schimb reciproc de informații, de situații de viață, de întâmplări.
„Nu sunt și nici nu încerc să fiu un psiholog, nu am studii în acest domeniu, dar mă pasionează mult. Îmi place conceptul de soră mai mare, chiar mi s-a mai spus că sunt văzută așa de către oameni. Discutăm despre absolut orice, atât timp cât toată lumea se simte confortabil să facă asta. Nu pot decât să mă bucur pentru faptul că lumea se simte în siguranță să îmi ceară sfaturi sau să îmi povestească despre diverse situații din viața lor. Dar, după cum menționez foarte des și pe stream, tot ce facem noi acolo nu ține locul terapiei, iar dacă cineva simte nevoia de a discuta cu un specialist, vă încurajez cu mare drag să o faceți!”, punctează Andreea Ursu.
Și da, lumea apelează mereu la ea cu tot felul de sfaturi și întrebări diverse. „Nu mi se pare că există vreo presiune din punctul ăsta de vedere, în afară de faptul că mi-aș dori ca oamenii să reușească să rezolve problemele cu sau fără ajutorul meu. Mă consider o persoană foarte empatică, iar suma experiențelor pe care le-am avut până la acești 26 de ani mă ajută foarte mult să mă pun în papucii multor oameni care mi se deschid.
Sfaturile pe care le dau sunt mereu pe principiul a ceea ce aș face eu dacă m-aș afla în contextul respectiv. Probabil ăsta este și motivul pentru care lumea dorește să îmi afle perspectiva. Răspunsurile pe care le dau nu trebuie socotite mereu ca sfaturi, ci mai degrabă ca un alt mod de a privi problema”, e mesajul pe care „Foxify” îl transmite.
Întrebarea care curge discuției e dacă „e dificil să-ți povestești viața unor oamenii în spatele unor monitoare?”. Andreea, mereu cu zâmbetul pe buze, chiar și atunci când se simte rău sau o doare ceva, vine aproape instant.
„Nu este dificil deloc, cel puțin pentru mine. O fac cât se poate de natural și de obicei dacă discuțiile ajung în punctul în care să pot povesti ceva relevant. Sunt de părere că, povestind experiențele mele de viață, lumea înțelege mai bine cine sunt ca om, de unde vin și de ce reacționez sau percep lucrurile în modul în care o fac. Nu mă feresc să povestesc ce mi se pare mie că poate fi povestit, chiar dacă nu sunt mereu într-o lumină favorabilă în fiecare poveste. Oameni suntem și greșim, important e să înțelegem că am greșit și să învățăm ceva din asta”, spune.
Cred ca Andreea va continua să fie „Foxify” cel puțin câțiva ani de acum încolo, timp în care o să încerce să evolueze, să învețe lucruri noi și să-și mai găsească și alte hobby-uri. E foarte important ca tinerii să aibă o minte deschisă și să se folosească la maximum de resursa asta nelimitată la care suntem privilegiați să avem acces, numită Internet. Fie că asta înseamnă să urmeze niște cursuri, să facă freelancing de acasă sau chiar, de ce nu, streamingAndreea Ursu, streamer:
Călin Georgescu, subiect pe stream-ul Andreei: „Pericolul pe care, atât eu, cât și mulți alții l-am sesizat”
Și cum Andreea are o comunitate extrem de numeroasă și foarte activă „de obicei lumea este tare curioasă să afle povești de-ale mele”.
„Multe dintre lucrurile pe care le povestesc sunt amuzante, iar altele sunt acolo ca să susțină un argument. În ceea ce privește reacțiile oamenilor, depinde de experiențele pe care le povestesc, dar în general comunitatea este foarte curioasă și empatică”, recunoaște tânăra de 26 de ani.
Pe chat se discută absolut orice, inclusiv chestiuni politice. Alegerile prezidențiale din România și clasarea lui Călin Georgescu pe prima poziție în turul 1 al scrutinului n-au rămas fără urmări în online. Iar Andreea și-a expus punctul de vedere pe chat, fiind împotriva celor care au pus ștampila pe personajul controversat.
„Nu mă interesează cum m-au văzut necunoscuții în legătură cu subiectul ăsta. Motivul pentru care am insistat să discutăm despre alegeri și despre viitorul României, a fost pericolul pe care, atât eu, cât și mulți alții l-am sesizat. Nu am încercat decât să ne informăm împreună, pe stream, în așa fel încât să putem lua singuri decizia corectă, iar dacă acest lucru a funcționat pentru cel puțin o persoană, eu o consider un câștig”, explică Andreea.
„Mi se pare frumos faptul că oamenii încep să înțeleagă ce sunt comunitățile online”
Gândindu-se la trecut și la primii săi ani de chat online, Andreea spune că atunci „când debutam pe Twitch, făceam stream de pe un «cartof», adică un computer foarte slab. Camera mea video era atât de întunecată încât mi se vedeau doar ochii. Părul și fundalul erau unul și același. În timp, banii pe care reușeam să-i strâng de la o lună la alta din Twitch, îi reinvesteam în aparatură. Și am schimbat treptat toate sculele. Până când am ajuns să am toată aparatura necesară pentru a transmite conținut la o calitate satisfăcătoare pentru mine. Am cheltuit o mică avere, în patru ani, nu peste noapte”.
„Mi se pare frumos faptul că oamenii încep să înțeleagă ce sunt comunitățile online și că își doresc să facă parte din una. E tare fain să știi că ești în preajma unor oameni care au pasiuni comune cu ale tale. În ceea ce privește streaming-ul live, cred că cel mai mare avantaj este faptul că poți interacționa cu respectivul creator de conținut în timp real”, mai spune Andreea Ursu.
Care crede că „Foxify” în viitor „o să știe să profite de oportunitățile care îi apar în cale, dar își va face bine temele înainte”. „Va fi la fel de implicată în comunitate și va încerca mereu să facă lucrurile măcar puțin mai bine decât a făcut-o până acum. Voi face ce știu cel mai bine să fac, să ofer oamenilor un loc în care să simtă în siguranță să-și deschidă sufletul, să-și facă prieteni și să simtă că aparțin unei «familii». De vulpițe, dar tot familie suntem”.
INTERVIU. Andreea Ursu: „După doi ani în care am stat în Franța, am decis să mă întorc în România pentru că îmi era dor”
Andreea vorbește despre perioada copilăriei de la Vatra Dornei, despre probleme și neajunsuri, despre mutarea la Iași și plecarea în Franța, dar și despre pasiunea pentru jocurile pe calculator și amintirea unui „joculeț 2D cu un Moș Crăciun pe ski-uri”.
- Libertatea: Andreea, toată lumea te cunoaște de pe streamul de Twitch. Dar cine e Andreea Ursu pe care lumea nu o cunoaște?
- Andreea Ursu: Andreea cea micuță este un copil destul de cuminte, puțin antisocial și care nu are o afinitate pentru școală și învățat. Copilăria la Vatra Dornei a fost una care a învățat-o pe Andreea ce înseamnă munca la țară. Deși locuiam în oraș cu bunicii mei în timpul săptămânii, weekendurile și vacanțele de la școală le petreceam la mama. Pe un deal de lângă Vatra Dornei unde făceam toate cele. De la despicat lemne la adăpat caii, la hrănit găinile, purcelul și tot tacâmul. Și pe de o parte mă bucur că am trecut și prin experiențele astea, pentru că ele au construit omul care sunt astăzi.
- Ai avut tot ce ți-ai dorit în copilărie sau ai avut și probleme?
- Cred că sunt foarte puțini copii care pot spune că au avut tot ce și-au dorit în copilărie, iar eu nu-s excepția. Lipsuri erau, desigur, dar strictul necesar a existat mereu. Bunica mea (Bica, cum îi spuneam eu) făcea cea mai bună mâncare, mergea cu mine să-mi cumpere toate cele necesare pentru școală și știa mereu când se reface stocul de haine la magazinele second-hand. Au existat și probleme, peste tot există, dar datorită acestor probleme m-am și maturizat, poate puțin înainte de vreme.
- Te-ai născut după Revoluție. Părinților, bunicilor tăi le-a fost greu în comunism?
- Nu am discutat niciodată despre subiectul ăsta foarte pe larg cu bunicii mei. Mai auzeam câte o replică clasică de genul „Ce bine era pe vremea lui Ceaușescu”, dar nu s-a dezvoltat subiectul mai mult de atât niciodată. În perioada alegerilor prezidențiale din 2024 am încercat să vorbesc cu mama despre asta, iar, din spusele ei, „Bani erau, dar nu aveai ce să cumperi cu ei, iar acum ai ce să cumperi, dar nu mai sunt bani”.
„Franța în sine nu m-a atras niciodată, era destul de deprimantă atmosfera pentru mine”
- După ce-ai terminat liceul ai decis să te muți în Iași.
- În timpul liceului descoperisem că-mi place foarte mult biologia, iar după Bac m-am înscris la Facultatea de Biologie din Iași. Sinceră să fiu, mutarea mă entuziasma foarte tare. Știam că urmează să ies din zona de confort, dar o priveam ca pe un pas către versiunea mea adultă. De atunci nu m-am mai întors în Vatra Dornei.
- Ai făcut Facultatea de Finanțe și Bănci. Apoi ai lucrat într-o bancă, dar ai renunțat rapid.
- Mi-a plăcut să lucrez în bancă. Deși aveam doar șapte, opt luni de când lucram în banca respectiva, rolul meu era destul de bine definit. Eram responsabilă de partea de arhivare a dosarelor, lucru care nu se mai făcuse de ceva ani de zile înainte să mă angajez eu și-mi plăcea să fac asta. Probabil tocmai pentru ca nu implica foarte multă relaționare cu publicul. N-aș fi plecat din bancă, cel puțin nu atunci când s-a întâmplat să o fac, iar decizia a fost una forțată de împrejurări.
- Ai plecat în Franța.
- În Franța am avut norocul să am alături de mine un om minunat care m-a introdus în lumea design-ului 3D. Timp de câteva luni de zile făceam diverse proiecte în 3DSMAX pentru compania la care lucra persoana menționată. Franța în sine nu m-a atras niciodată, era destul de deprimantă atmosfera pentru mine, o persoană care nu stăpânește franceza foarte bine.
- Am înțeles.
- La un an după ce am stat acolo și am început să înțeleg și să și leg câteva cuvinte, am vrut să mă angajez la Carrefour. După un interviu de 20 de minute în care am vorbit despre mine și despre job în sine, am primit verdictul că totuși nu vorbesc suficient de bine limba franceză. Și m-am resemnat. Între timp, streaming-ul făcea parte din activitățile mele zilnice. După doi ani în care am stat în Franța, am decis să mă întorc în România pentru că îmi era dor. Și n-aș mai pleca în altă țară decât dacă într-adevăr s-ar întâmpla ceva dramatic în țara noastră.
„Așteptam cu nerăbdare să se termine orele ca să merg acasă să mă joc pe laptop”
- Pe lângă streamurile pe care le faci zilnic, te și joci foarte mult. Pasiunea pentru gaming când ai descoperit-o?
- Când eram mică și nu aveam calculator, mergeam la un verișor de-ai mei care avea și care se juca obsesiv un joculeț 2D cu un Moș Crăciun pe schiuri, iar scopul era să evite copacii care îi apăreau în cale. Aveam voie doar să mă uit, nu să mă și joc și mi-am dat seama că juca oricum cam prost. Atunci a fost, cred, pentru prima dată când într-adevăr mi-am dorit să am propriul PC și să demonstrez că m-aș descurca mai bine la jocul ăla decât el.
- Și ce-a urmat?
- Mama a reușit să cumpere un calculator și mă jucam jocuri cu sora mea. Ulterior am făcut rost de primul meu laptop, propriu și personal pe care mă jucam The Sims 3. Ăla a fost primul joc pe care l-am jucat sute, poate chiar mii de ore.
- Erai mai băiețoasă când erai mică?
- Eram destul de băiețoasă când eram mică. Mă mai hârjoneam la școală cu colegii, atât băieți, cât și fete. Pe lângă faptul că eram băiețoasă, eram și puțin antisocială. Așteptam cu nerăbdare să se termine orele ca să merg acasă să mă joc pe laptop, iar când mă chemau copiii afară, spuneam că „Nu mă lasă”, fără măcar să fi întrebat dacă am sau nu voie. Stăteam toată ziua în casă și mă jucam. Și să nu cumva să mă compătimiți că nu aveam prieteni, că fie vorba între noi, nu prea meritam să am.
Nu am un joc preferat. Îmi plac jocurile cu povești bune, dar să nu aibă prea mult dialog că mă plictisesc repede. Am perioade când mă joc foarte mult și perioade când nu mă joc deloc. Acum sunt în perioada în care mă joc moderat, adică doua-trei ore pe zi și cam atât. Când am chef puternic de League of Legends, pot juca și zece ore pe zi. Și aș juca chiar mai mult dacă n-ar trebui să dormAndreea Ursu, streamer:
cashbuz 01.02.2025, 21:36
A face nimic, în fața tuturor, a devenit visul românului. A reuși să legi cuvinte în fața unei camere, meserie de viitor. Japonezii nici măcar nu vorbesc...sau tot felul de africani. Unii fac vloguri de călătorie fără să deschidă gura.
SkysTheLimit 02.02.2025, 00:15
Vulpeni, o comunitate cum alta nu-i!
CompetentulCapabil 02.02.2025, 07:39
Inghite sau scuipa? Hai Simona!
Amy_ 02.02.2025, 08:04
Dar sa muncesti nu vrei? E prea mare lenea?
VulpescuVulpe 08.02.2025, 17:58
E fascinant cum lumea din comentarii se ofenseaza pentru ca o fata cu origini modeste a ales sa faca ceea ce ii place, cat timp face o chestie buna pentru societate si nu promoveaza valori negative, nu vad nicio problema. Este si asta o munca, dar unii nu au inteligenta de a intelege acest lucru. Bravo Foxify, continua sa faci o treaba minunata si felicitari Libertatea pentru un articol reusit!
Jonijohn 02.02.2025, 11:21
Sa degradat societatea in ultimul hal! Nimeni nu mai vrea sa munceasca, doar sa castige, indiferent cum... banii sa vina.