Anna Gevorgyan, cercetătoare în studii iraniene: „Există o posibilitate mai degrabă teoretică pentru ca Iranul să meargă spre tranziție democratică, dar este îngreunată de starea de război”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Liderul suprem al Iranului, ayatollahul Ali Khamenei, a fost ucis sâmbătă, pe 28 februarie, în biroul său, în timpul atacurilor aeriene americano-israeliene, iar această intervenție a deschis calea mai multor scenarii în privința viitorului politic al țării.
Cuprins:
Adunarea Experților, formată din 88 de membri și dominată de clerici conservatori, va trebui acum să numească un succesor pentru Khamenei, însă acest demers este îngreunat de atacurile militare care au continuat în Orientul Mijlociu. Ultimele informații pe surse susțin că acești clerici l-ar fi a desemnat deja pe Mojtaba Khamenei, fiul defunctului lider suprem Ali Khamenei, drept următorul lider suprem al țării, sub presiunea Gardienilor Revoluției.
Pentru a analiza șansa unei schimbări către un regim politic mai democratic, așa cum speră diaspora iraniană din Occident și o parte din populația internă, Libertatea a realizat un interviu cu Anna Gevorgyan, lector la Universitatea de Stat din Erevan, cercetătoare armeancă la Centrul pentru Studii Culturale și Civilizaționale și gazdă a emisiunii de politică externă la Boon-TV. Anna Gevorgyan a obținut masteratul în Studii Iraniene la Catedra de Studii Iraniene a Departamentului de Studii Orientale al Universității de Stat din Everan în 2009 și este doctorandă în studii orientale.
Ultima sa analiză în privința crizei din Iran și implicației acesteia pentru securitatea Armeniei poate fi citită aici.
Schimbarea regimului de la Teheran, un plan ambițios
Libertatea: Ce credeți că urmăresc Israelul și SUA cu această intervenție militară surpriză?
Anna Gevorgyan: Nu cred că a fost o surpriză și se pare că scopul principal al acțiunii era schimbarea orientării strategice a țării. Realizarea acestui lucru printr-o schimbare de regim ar putea fi considerată un plan ambițios.
-Care sunt scenariile politice posibile după asasinarea liderului suprem al Iranului?
-88 de clerici trebuie să aleagă un nou lider al Iranului. Din punct de vedere pur politic, deși este posibil să existe și alți lideri, reunirea tuturor celor 88 de clerici într-un singur loc este dificilă din cauza bombardamentelor și atacurilor continue (n. red- există deja informații că, potrivit unei surse israeliene, forțele aeriene israeliene au atacat o clădire din orașul Qom în momentul în care 88 de clerici de rang înalt se adunaseră pentru a alege noul lider).
Așadar, din punct de vedere tehnic, acest lucru ar putea fi amânat. O altă problemă este că este dificil să se găsească un cleric care să fie potrivit atât pentru clerul din Iran, cât și pentru Garda Revoluționară Islamică (IRGC), care încă mai are anumite capacități în interiorul țării și încă mai are influență politică.
-Există șansa unei schimbări către un regim politic mai democratic, așa cum speră diaspora iraniană din Occident?
-Există și această posibilitate, deoarece unii clerici au idei reformiste, care doresc negocieri și stabilirea de relații diplomatice cu Occidentul. Unii dintre acești oameni au fost în arest la domiciliu, iar alții au avut o influență politică foarte limitată, dar sunt eligibili pentru a fi candidați.
Printre candidați s-ar putea număra fostul președinte Rouhani, președintele Khatami sau nepotul ayatollahului Khomeini, liderul revoluționar al Iranului.
Există, de asemenea, posibilitatea menținerii regimului, cu numirea unui nou lider care să schimbe strategia acestuia din interior. Din punct de vedere politic, o altă opțiune este ca, în cazul în care clericii nu reușesc să se adune și să aleagă un nou lider, unui organism temporar format din trei persoane, inclusiv președintele, să i se acorde responsabilități extinse pentru punerea în aplicare a deciziilor de stat.
În acest sens, funcția de președinte va avea mai multe obligații și atribuții.
Înainte de atacuri și de începerea războiului, președintele Pezeshkian și cabinetul său luaseră deja în considerare varianta pentru negocieri și cultivarea relațiilor cu Occidentul. Putem presupune că ei sunt, în continuare, de acord să poarte aceste negocieri chiar și după începerea războiului. Președintelui iranian Pezeshkian urmărește să mențină un echilibru între facțiunile politice reformiste și conservatoare. De la alegerea sa, Pezeshkian a subliniat caracterul inevitabil al normalizării relațiilor cu SUA.
În sistemul politic iranian, există unele instituții care au caracteristici democratice, iar dacă instituțiile religioase nealese nu au posibilitatea de a funcționa, aceste instituții democratice pot, de asemenea, să modifice constituția și să organizeze poate un nou referendum și o tranziție către un regim mai democratic și secular.
Dar aceasta este, desigur, o posibilitate formală, teoretică. Există numeroase provocări în interiorul țării, iar situația de război actuală va agrava aceste dificultăți.
Din păcate, în contextul Orientului Mijlociu, aproape toate așa-numitele revoluții sau intervenții militare nu au dus la o tranziție către guverne democratice. De aceea, este foarte dificil să se prevadă un scenariu favorabil pentru viitorul Iranului.
Cel mai proeminent candidat pentru un rol de tranziție ar fi Reza Pahlavi, care trăiește în SUA și este fiul ultimului șah al Iranului, Mohammad Reza Pahlavi. Având în vedere că trăiește în afara Iranului încă din adolescență, precum și acțiunile sale lipsite de carismă și incompetența politică, este puțin probabil ca el să se bucure de un sprijin larg în rândul populației iraniene.
Cu toate acestea, ambițiile sale de a servi ca figură simbolică unificatoare au câștigat teren în timpul protestelor recente. Acest lucru a fost evidențiat de sloganurile „Trăiască șahul” și „șahul trebuie să se întoarcă” la demonstrațiile din Iran și din străinătate, precum și de respectarea directivelor sale logistice.
La Conferința de securitate de la München din februarie 2026, Pahlavi a utilizat o masă rotundă despre Iran pentru a pleda în favoarea intervenției militare a SUA și pentru a-și prezenta viziunea politică: să acționeze ca administrator de tranziție pentru a supraveghea un referendum național, mai degrabă decât să restabilească monarhia. Potrivit lui Pahlavi, acest proces va permite poporului iranian să determine singur modelul dorit de republică liberă, seculară și democratică.
Poporul iranian are o dorință de lungă durată pentru democrație, ceea ce este evident atât în interiorul țării, cât și în rândul celor care trăiesc în străinătate. Există diverse grupuri în cadrul societății iraniene care discută despre importanța creșterii influenței instituțiilor politice democratice; deși nu putem nega posibilitatea unei astfel de tranziții, din păcate există multe provocări asociate cu acest scenariu.
Există diferite straturi în societatea iraniană; unele dintre ele, în special persoanele care au participat la proteste, sperau că președintele SUA le va ajuta să depășească această provocare a guvernării brutale.
Chiar și în această situație, după atacuri și anunțarea morții lui Ali Khamenei, o parte a societății iraniene a sărbătorit vestea, în timp ce o altă parte a jelit moartea liderului lor.
Un război de lungă durată poate accentua sentimentul antiamerican
-Sentimentul antiamerican va crește în Iran ca urmare a acestor atacuri? Sau, dimpotrivă, Donald Trump va fi perceput ca un salvator politic?
-Dacă războiul va continua și va deveni de lungă durată, mai ales dacă se vor repeta evenimente nefericite, cum ar fi atacurile asupra școlilor de fete din Iran. Astfel de evenimente influențează negativ atitudinea față de SUA și decizia de a ataca Iranul. Cu toate acestea, așa cum am menționat, unele segmente ale societății consideră că, fără intervenție militară sau străină, este deja imposibil să se înlocuiască guvernul și să se obțină mai multe libertăți pentru popor.
Să nu uităm că în timpul recentelor valuri de proteste, „promisiunea” președintelui american Trump către poporul iranian că „ajutorul este pe drum” a ridicat perspectiva unei intervenții militare în cercurile strategice americane și israeliene. Președintele american a vorbit public despre acest scenariu, în timp ce Marina americană a efectuat redistribuiri semnificative către bazele sale din Orientul Mijlociu.
-Care ar fi primele consecințe pentru Orientul Mijlociu și Caucaz?
-Vedem deja consecințele în Orientul Mijlociu, deoarece Iranul a ripostat în aproape toate țările arabe vecine, unde SUA au baze militare.
Dacă anul trecut, în timpul atacului militar din iunie, aceste țări criticau Israelul și SUA pentru atacul asupra Iranului, de data aceasta au criticat Iranul pentru represalii.
Astfel, principala preocupare a Iranului, pentru a preveni atacurile asupra teritoriului său, a fost că atacul asupra Iranului nu ar fi doar un război între Iran și Israel, ci ar degenera într-un război regional. De aceea încearcă să creeze un război regional pentru a forța SUA și Israelul să oprească atacurile și să nu continue escaladarea militară.
Caucazul de Sud se află în prezent într-o situație foarte vulnerabilă. Avem chestiuni politice în curs de desfășurare între Armenia și Azerbaidjan, speranța unui acord de pace în cursul acestui an, intervenția SUA ca martor al modelului de pace între Armenia și Azerbaidjan și, de asemenea, un proiect de conectivitate economică în Caucazul de Sud cu investiții din partea SUA, care va contribui la conectarea țărilor din Asia Centrală, prin Caucazul de Sud, la Turcia și Europa. În cazul unor operațiuni militare de amploare în Iran, companiile implicate în construirea TRIPP ar putea suspenda lucrările din cauza riscurilor de securitate din zona de frontieră. Instabilitatea internă din Iran ar putea, de asemenea, să amenințe interesele economice și de tranzit ale Armeniei, prin perturbarea rutelor de comunicare și crescând riscul fluxurilor de refugiați și al crizelor umanitare.
Situația pentru Armenia este riscantă, cu un război într-o țară vecină, care amenință să riposteze împotriva aproape întregii regiuni, deși nici Armenia, nici Azerbaidjanul nu au participat la niciun fel de acțiuni împotriva Iranului.
Azerbaidjanul are un acord cu Israelul și un parteneriat strategic cu acesta, dar și ei vorbesc despre inacceptabilitatea utilizării teritoriului azer împotriva Iranului. În primul rând, nu știm cum vor continua atacurile.
Israelul va presa inclusiv Azerbaidjanul să participe la astfel de acțiuni sau nu? În acest caz, represaliile vor fi periculoase pentru Caucazul de Sud, precum și pentru evoluția pașnică generală sau speranța unei evoluții pașnice în Caucazul de Sud.
-Această intervenție militară în Iran are consecințe asupra războiului din Ucraina? Percepeți vreo legătură între cele două evenimente diferite?
-Poate că situația în care SUA și Israelul demonstrează o capacitate atât de mare în ceea ce privește combaterea sistemelor rusești de apărare aeriană în diferite țări, și de data aceasta și în Iran, poate crea o situație vulnerabilă pentru Rusia și pentru dorința acesteia de a fi mai activă în negocierile privind chestiunea ucraineană.
În plus, prețul petrolului este în creștere, India și China vor lua în considerare achiziționarea de petrol rusesc dacă războiul din Iran va dura mult timp. De asemenea, ar putea apărea o penurie de arme și o scădere a atenției politice generale față de Ucraina dacă războiul în Orientul Mijlociu se va extinde și mai mult.
