Antraxul – intre realitate si statutul de „arma mortala”

Aparuta in urma cu mii de ani si cunoscuta de secole, boala este produsa de o bacterie numita Bacillus Anthracis, care afecteaza ierbivorele si poate fi transmisa la om sub doua forme: cutanata (buba neagra) si viscerala (pulmonara si digestiva).
Primele documente scrise despre antrax in Romania dateaza din 1809, pentru ca mai tarziu, profesorul Nicolae Stamatin de la Facultatea de Medicina Veterinara sa puna la punct intre 1931-1934 primul vaccin anticarbunos de uz uman.
Aceasta boala este raspandita in toate regiunile globului, mai ales in cele cu clima calda si temperata.
In contact cu aerul, bacilul sporuleaza la o temperatura cuprinsa intre 14 si 44 grade Celsius. Sporii rezista in sol zeci de ani, iar putrefactia, dezinfectantele uzuale, sucul gastric nu au nici o actiune asupra lor. In schimb, ei sunt distrusi de dezinfectante precum formolul si prin fierbere prelungita (10 min.).
In zonele mlastinoase si umede, tantarii si taunii se pot constitui in vectori vii, transmitand boala la animale. Pentru a deveni patogeni la om, sporii trebuie sa intre in contact cu o plaga (solutie de continuitate), sa fie inhalati sau inghititi.
Fiind o boala de origine telurica (cu o mare rezistenta in sol) se impune asanarea terenurilor contaminate si schimbarea destinatiei lor in cazul in care sunt folosite ca pasune.
Totusi, cea mai importanta masura in profilaxia antraxului la animale este vaccinarea anticarbunoasa. Vaccinul este unic pentru toate speciile de animale, imunitatea durand 6 luni.
Pentru tratarea animalelor bolnave se folosesc serul anticarbunos si antibioticele. Dintre antibiotice, eficiente sunt penicilinele.
Din toate aceste considerente, e obligatoriu ca animalele sa fie vaccinate. Lipsa unei profilaxii corecte, cat si ignoranta factorilor responsabili pentru prevenirea si combaterea acestei boli, dar mai ales lipsa de educatie, pot genera situatii dramatice si fara ca sporii „sa vina in plic”.
Antraxul se transmite de la animale la om prin manipularea cadavrelor, a produselor provenite de la animalele bolnave, prin obiecte confectionate din piele, lana, ba chiar prin consumul carnii contaminate.
Carbunele cutanat reprezinta 98% din totalul cazurilor de antrax la om. Sporii de antrax patrunsi prin tegumentele lezionate dau nastere in cateva ore bacililor carbunosi, care sunt autorii consacratei „bube negre”, care nu este altceva decat o necroza localizata, inconjurata in scurt timp de un edem gelatinos si nedureros al zonei respective, dureroase fiind doar reactiile ganglionare regionale.
In cazul antraxului pulmonar, semnele sunt de pneumonie foarte severa, cu respiratie accelerata si stare toxico-septica, moartea survenind in 2-3 zile. Carbunele digestiv se manifesta printr-o enterocolita acuta cu scaune hemoragice, colici abdominale, stare toxico-septica si moarte.
Este de retinut ca antraxul este cunoscut ca boala profesionala la cei care prelucreaza pieile si lana animalelor bolnave, deci cei care inhaleaza spori si care, de multe ori, fac bronsite acute, forme usoare de antrax, fapt care demonstreaza o anumita rezistenta a omului la boala.
Profilaxia si combaterea bolii tin de cunoasterea pericolului, cat si de interventia prompta a specialistilor in domeniu, constituiti in ultima perioada intr-o comisie interdepartamentala de lupta impotriva antraxului.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE