Are de 10 luni ,,inima,, in burta

Locuieste la etajul trei. Urcam pe scari, eu gafai ca si cum as fi urcat pe munte, dar barbatul zambeste si ne pofteste, la fel de vioi, in apartament. In camera, primul lucru pe care imi cad ochii e un aparat complicat, cu un soi de monitor de laptop. Primele minute ale discutiei trec cumplit de greu. Nu reusesc deloc sa ma concentrez, frazele pe care le rosteste barbatul trec pe langa urechile mele fara sa retin mai nimic din ce spune. Se aude in incapere un zgomot ritmic, care mi se pare enervant si greu de descifrat. Un soi de ,,tic-tac,, ca al unui ceasornic vechi, dar ceva mai gros si parca infundat. Imi intrerup brusc interlocutorul cu o intrebare care in secunda urmatoare mi se pare imbecila. ,,Ce se aude?,,. Marius Stefaniuc zambeste si imi raspunde ingaduitor: ,,E zgomotul aparatului din mine. Inima artificiala. Asa face. Acum se aude un pic mai tare pentru ca am urcat scarile. Dar o sa vedeti ca in scurt timp nu se va mai auzi asa,,. Nu-l deranjeaza ca a trebuit sa-mi explice un lucru banal, cu care el s-a obisnuit de aproape 10 luni. In fond, stie ca nu e nici prima si nici pe departe ultima data cand va spune cuiva ce-i cu acel zgomot nefiresc. ,,In primele trei zile dupa operatie mi-a fost si mie foarte greu sa ma obisnuiesc cu sunetul acesta. Mi se parea nefiresc, aveam senzatia ca nu voi putea dormi si ca voi sta tot timpul cu urechile ciulite. N-a fost asa. M-am obisnuit foarte repede. Mai greu se obisnuiesc insa cei care sunt straini de problema. Cu oricine m-am intalnit de cand am venit acasa, inevitabil se facea cate un moment de liniste, pentru ca toti erau nedumeriti de ticaitul care se auzea. Le explicam, ce sa fac. Mai in gluma, mai in serios, oricum, tuturor li s-a parut ca am aterizat dintr-un film SF,,, rade barbatul. Nici daca ar fi fost intruchiparea definitiei optimismului nu s-ar fi gandit ca dupa operatie se va simti ca inainte sa se imbolnaveasca de inima. Nu mai are dureri, nu mai oboseste in doi timpi si trei miscari, nu mai simte ca se ,,topeste,, din picioare. Probleme cu inima au inceput sa apara prin 1995, cand a fost diagnosticat cu cardiomiopatie dilatativa. Ani de chin, nenumarate serii de tratamente. Anul trecut, a avut sansa sa se nasca a doua oara. Daca te uiti in buletinul lui Marius, vezi ca peste doua luni va implini 40 de ani. Daca-i asculti povestea, te corectezi imediat: se poate spune ca tocmai a implinit 10 luni. 10 luni de cand s-a nascut a doua oara. In urma unei interventii chirurgicale complicate, specialistii de la Clinica de Cardiologie ,,C. C. Iliescu,, din Bucuresti i-au implantat o inima artificiala, numita ,,Novacor,,. Marius a stat opt luni si jumatate in spital si spune ca stie unitatea sanitara ca pe buzunarul lui. Ajunge cu ochii inchisi oriunde si si-a facut o gramada de prieteni. ,,Ce s-a intamplat cu mine este o minune. Nu m-ati cunoscut dumneavoastra inainte sa ma imbolnavesc, dar va jur ca acum sunt aproape la fel. Mi-am recapatat vlaga, culoarea in obraji, tot. Eu pana in 1992 am jucat rugby, am fost un munte de om. Uitati, chiar azi am mers pe jos cativa kilometri, pentru ca simteam nevoia de aer curat,,. De aproape 10 luni omul nu face nici un pas fara sa poarte pe umar ,,gentuta,, de aproape cinci kilograme, in care sta ascunsa o parte din inima artificiala si cel putin un acumulator de rezerva. Intotdeauna isi calculeaza foarte exact cat va lipsi de acasa. Trei ore inseamna un acumulator de rezerva. Socoteala pare simpla, dar nu poate risca niciodata sa ramana ,,pe muchie de cutit,,. ,,Nu poti sa stii ce se intampla. Chiar daca socotesc ca plec intr-un loc si iau taxiul ca sa ajung repede, se poate intampla sa faca masina pana. Si atunci apare o intarziere. Trebuie sa fiu precaut, asa ca, daca stiu ca am un drum mai lung de facut, iau doi acumulatori la mine. Cand stau acasa, tin cei patru acumulatori la incarcat pentru ca ,,ma leg,, la unitatea centrala. Cablul are vreo 10-12 metri, asa ca imi permite lejer sa ma plimb prin toata casa,,, explica Marius. E un om pe care, pana la urma, priza il tine in viata. Oricat ar parea de greu de imaginat. Inevitabil, imi trece prin minte un scenariu absurd: ce s-ar intampla in cazul unei pene de curent in bloc? ,,Ah, nu s-a intamplat sa cada curentul asa, ore in sir. Si chiar daca, presupunand prin absurd ca s-ar intampla vreodata, folosesc acumulatorii, nu? Si daca mergem mai departe si ne gandim ca s-ar descarca si acestia, ar fi imposibil sa fie pana de curent in tot orasul. Am rude, am prieteni, pun mana pe telefon si ii intreb daca au curent, dau o fuga pana la ei si incarc unitatea,,, spune Marius calm, ,,furat,, de jocul imaginatiei in care am incercat sa-l prind. Nu i-a fost frica de operatie. Stia ca e singura lui sansa, dupa ani in sir de chin. ,,Eram trei ,,candidati,, pentru inima artificiala. Am trecut prin niste emotii cumplite. Cand am trecut pe la ultima comisie, mi s-a spus ca voi primi raspunsul intr-o jumatate de ora. Am aflat ca am fost eu ales si cateva clipe am simtit ca nu pot sa respir de emotie. Apoi m-am calmat. Era, pana la urma, sansa mea. Atunci n-am stiut de ce m-au ales pe mine. Am aflat pana la urma. Eram cel mai grav bolnav,,, spune el, cu vocea ferma.

Recomandări

Pavel Abraham a obținut ordin de protecție împotriva lui Marian Moroșanu, zis Ceaușescu, eroul din ’89 pe care fostul milițian l-a bătut crunt la Mineriadă

Complicata interventie chirurgicala nu l-a costat nimic. Spune ca parca nici acum nu-i vine sa creada ca el, un om obisnuit din Moldova, a beneficiat de un astfel de cord artificial si de un tratament ale carui costuri sunt in dolari, cu multe zerouri ,,in coada,,. Mai stie si ca inima artificiala e doar o etapa din viata, mai lunga sau mai scurta, in functie de modul in care inima lui ,,adevarata,, isi va reveni. Daca atunci cand se va desparti de cordul artificial boala nu va da semne ca a dat prea mult inapoi, solutia va fi transplantul. Marius e insa pregatit pentru orice. A invatat, in ultimele 10 luni, ca speranta nu trebuie sa moara niciodata. La plecare, ca o gazda buna, ne conduce pana la taxi. Soferul il cunoaste, pentru ca, in urma cu multi ani, Marius a lucrat la aceeasi firma. ,,Ce faci, mai, electricianule?,,, glumeste taximetristul, uitandu-se, cu un zambet prietenesc, la firele si la gentuta pe care Marius o poarta pe umar. O gluma care nu-l deranjeaza. Dimpotriva. N-o aude prima data. Isi iubeste inima, asa ciudata cum li se pare ,,necunoscatorilor,,. Se numeste ,,inima artificiala,,, dar i-a redat viata si puterea de a glumi. Inima artificiala l-a reinvatat ce inseamna speranta adevarata. Cand iese la plimbare, Marius Stefaniuc are intotdeauna la el cel putin un acumulator de rezerva. Cordul artificial este, de fapt, un dispozitiv (foto mic), implantat in burta, care ajunge la inima prin intermediul a doua mici furtune. Un alt furtun, care iese din corp prin partea dreapta, e legat de ,,unitatea mobila,, (gentuta pe care Marius o poarta pe umar).

Urmărește-ne pe Google News