Astăzi sărbătorim Ghermanul. 2 lucruri sunt interzise cu desăvârşire

Creștinii ortodocși îl prăznuiesc, an de an, pe 12 mai, pe Sfântul Gherman, Patriarh al Constantinopolului, vajnic apărător al icoanelor și al credincioșilor în perioada bizantină a iconoclasmului. Povestea vieții sale este tristă, însă puterea credinței i-a adus nemurirea.

O viață de amărăciune

Sfântul Gherman a venit pe lume în anul 635. A avut parte de căldura unei familii cu stare, primind o educație aleasă la cele mai importante școli ale vremurilor acelea. A urmat studii de drept și a fost un student eminent. Ofițer la curtea împăraților Heraclius și Constantin al II-lea, tatăl lui, Iustinian Patriciul, se bucura de mare respect și de un bun renume. Numai că Iustinian Patriciul a fost acuzat, la un moment dat, pentru participarea la complotul împotriva împăratului Constantin al II-lea și a fost condamnat la moarte. Nici fiului lui nu i-a fost ușor. Sfântul Gherman, încă mic copil pe atunci, a fost castrat și încadrat în rândurile clericilor aparținând Bisericii mari din Constantinopol. Cu timpul, Gherman s-a cufundat în învățăturile Sfintei Scripturi și a ajuns preot, apoi în fruntea clerului. Însă perioada grea a vieții lui nu s-a sfârșit. Căci în aceeași perioadă s-au produs multe frământări în lumea bisericească, printre care două mari erezii, și anume monoteismul și iconoclasmul. După moartea patriarhului Ioan al VI-lea, Sfântul Gherman a fost ales Patriarh al Constantinopolului, în 715. El a trecut sub anatemă monoteismul. După anul 725, când s-a dat primul edict iconoclast, soarta Patriarhului s-a complicat și mai mult. În luan ianuarie a anului 729, din cauza presiunilor făcute de Leon al III-lea, care dorea să-l câștige de partea sa, Sfântul Gherman s-a retras din scaun. S-a stins din viață în 733, la venerabila vârstă de 98 de ani, fiind înhumat la Mânăstirea Chora, lângă Constantinopol. Sfintele moaște s-au dovedit a fi făcătoare de minuni, vindecând multe persoane de boli de-a lungul timpului.

Așa se ține Harmanul viermilor

După vorba veche „Câte bordeie, atâtea obiceie”, sărbătoarea Sfântului Gherman e cunoscută în popor ca Harmanul viermilor sau Ghermanul. Pe vremuri, țăranii îl țineau cu sfințenie, fiind convinși că Sfântul este protectorul animalelor și al culturilor, apărându-le de viermi. Ghermanul reprezintă și azi belșugul lanurilor semănate și, în semn de respect, de ziua lui, oamenii nu lucrează câmpul, nu cos, nu spală, nu fac treburi casnice de niciun fel și nu se piaptănă.

Citeste continuarea pe pagina urmatoare

Sursa foto: Hepta

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE