Opritoiu Nicolae, Bucuresti: „Ce reguli se aplica in materia schimbului de imobile?”.
In plan juridic, situatia dumneavoastra e reglementata prin contractul de schimb. Astfel, potrivit art. 1405 Cod civil, schimbul e un contract prin care partile – numite copermutanti – isi dau respectiv un lucru pentru altul. Asemenea vanzarii-cumpararii, schimbul se face in principiu prin simplul acord de vointa, adica prin consimtamantul partilor. Forma autentica nu este ceruta in mod expres de lege pentru valabilitatea contractului, insa se impune o asemenea conditie, respectiv o autentificare in fata notarului public, in cazul in care obiectul contractului il constituie bunurile imobile. Schimbul e un contract translativ de proprietate. Specific acestui tip de contract este faptul ca instrainarea nu se face pentru un pret, ci pentru un alt lucru. Daca, insa, valoarea bunurilor schimbate nu e egala, echivalenta se restabileste prin plata unei sume de bani, numita sulta. In nici un caz, sulta nu poate intrece valoarea bunului schimbat, caz in care operatia nu ar mai fi schimb, ci o vanzare in care bunul dat se constituie ca plata accesorie platii pretului. Suportarea cheltuielilor contractului se realizeaza de ambele parti in mod egal, daca prin contract nu s-a prevazut altfel. In ceea ce priveste clauzele obscure, se aplica regula generala: clauzele se interpreteaza in favoarea debitorului. De asemenea, potrivit art. 1.407 Cod civil, daca unul dintre copermutanti dovedeste ca lucrul primit e proprietatea unui tert, el poate refuza predarea lucrului promis in schimb, putand fi constrans numai a inapoia bunul primit. Altfel spus, schimbul lucrului altuia este nul si refuzul de predare nu e conditionat de anularea contractului. Facand referire la schimbul de bunuri imobile, trebuie precizat faptul ca imobilele care nu pot forma obiectul unui contract de vanzare-cumparare nu pot fi nici schimbate.