Boschetarii vor sa invete spaniola

Aproape de strada Nerva Traian, pe locul unde primarul Videanu intentioneaza sa ridice Esplanada, traiesc de azi pe maine, in cocioabe acoperite cu folie de plastic, ascunse bine printre balarii, 10 persoane, cu varste cuprinse intre trei luni si 60 de ani. Pe langa ei s-au pripasit patru caini flocosi, mari cat oile, care sar la pieptul oricui intra pe teritoriul lor.

Oamenii sunt lihniti de foame si disperati. Au auzit ca pe acel teren primaria va construi un mic orasel. Unde se vor duce atunci? Sub ce pod? In ce parc? Ridica toti din umeri. „Maine ne caram, zice un barbat blond. Am descoperit io un loc misto in Militari, tocma bun de iernat.” Ca sa le treaca supararea, homlesii incearca sa faca rost de „pileala”. Un litru de vin ieftin, o posirca, amorteste supararea pitita bine intre coaste. In bordeiul cat o cutie de chibrituri, plin de carpe mucegaite, o tanara leagana pe picioare o fetita cu burtica goala. Copila plange de rupe pamantul. Maica-sa ii indeasa in gurita un biberon slinos si gol. Pitica suge lacoma, amagindu-se cu aer.

Lacrimile tasnite adineauri din ochii azurii ii spala obrajorii. Tanara mama explica: „Mi-a secat laptilii. Ii dau nitel iaurt, da e cam uscat. Suntem amarati. Mancam o paine pe zi. Bem apa. Ne umflam in burti si uitam.” Langa ele, Raul, de 3 ani, doarme cu fruntea pe un dictionar roman-spaniol. Marian Caldararu, barbatul femeii, e din Ploiesti. A venit in Bucuresti ca sa munceasca, dar s-a pricopsit cu doi copii mici si-o nevasta. Ca sa aiba ce manca aduna fiare si spala parbrize. Iarna trecuta au petrecut-o cu totii aici. Marian insa vrea sa plece in Spania la capsuni, ca sa le ofere alor lui un trai mai bun. A facut rost de un dictionar roman-spaniol. E convins ca numai asa va reusi. Se chinuie omul sa invete: „Por favor! Como estas? Haoleu, e cam greu! Mi se rupe limba-n gura!”, rade barbatul. Din cand in cand ii pune si pe-ai lui sa repete in cor, dupa el, ca la scoala. Cuvintele ies stalcite, de parca ar vorbi cu totii invers. Dar amaratii au ambitie. Caldararilor li s-au alaturat altii. La cativa pasi de ei si-a ridicat coliba Adriana. Are 32 de ani si doi baieti: Elvis si Lucian. Iarna, pe frig, au dardait cu totii in cocioaba de cartoane, de i-a gasit batul. Se auzeau dintii clantanind in cor si matele chioraind de foame. Vara a fost mai lesne, ca se tolaneau sub cerul liber. Era bine. Baietii se jucau, desenand cu degetele linii intre luminite. Citeau in stele si-n reclamele de pe bulevard. “Cultura” lor urbana se limiteaza la cateva marci de cafea, vopsea de par, apa minerala, suc, telefonie mobila. Femeia i-a invatat sa citeasca, dandu-le ca exemplu reclamele.

„Mai bine gunoier spaniol decat cersetor roman”


Acum plange, iar unul dintre fii o mangaie: “Lasa, bre, mama, matale ramai in tara si plec io. Ma fac gunoier la Madrid. Se castiga bine. Mai bine gunoier spaniol decat cersetor roman!”

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE