Broastele testoase si problemele lor (II)

In mediul lor natural broastele testoase sunt foarte rezistente fata de vulnerabilitatea pe care o prezinta in captivitate. Captivitatea provoaca asadar un dezechilibru, care trebuie reglat numai de catre proprietar. Pentru a veni in ajutorul dumneavoastra, voi prezenta unele dintre principalele afectiuni care pot aparea in timpul cresterii si intretinerii testoaselor.
Ingrijirea necorespunzatoare a testoaselor in captivitate are la baza numerosi factori de stres, dintre care putem aminti:
4 dimensiunea necorespunzatoare a terariilor sau spatiilor in care broastele cresc;
4 adancimea prea mare a apei si lipsa spatiului de odihna a testoaselor (care pot cauza inecul lor);
4 variatiile prea mari de temperatura si in special temperaturile scazute ale mediului inconjurator cu care testoasele vin in contact atunci cand ele ies din hibernare.
Primul element dezechilibrant cu care vin in contact broastele testoase este factorul termic, expunerea acestora la frig sau la temperaturi ridicate aflandu-se la originea socului termic. Astfel, mentinerea testoaselor la temperaturi scazute (incalzirea defectuoasa a terariilor sau temperaturi foarte scazute ale mediului natural in care ele sunt crescute) determina aparitia unor tulburari deosebit de periculoase: disparitia reactiilor la toti stimulii externi, inclusiv la alimentatie, somnolenta, scaderea in greutate. Cele mai sensibile la temperaturi scazute sunt speciile tropicale. Temperatura excesiva, printr-o incalzire prea mare a terariilor sau printr-o expunere indelungata la soare, determina o forma de soc termic asemanatoare insolatiei, in decursul careia testoasele prezinta fenomene de excitatie nervoasa: miscari dezordonate ale membrelor si un comportament nelinistit.
Pentru a preveni aparitia socului termic, terariile trebuie incalzite corespunzator (25-30 grade in timpul zilei si 20-25 grade noaptea) cu ajutorul unor termostate, iar in timpul verii, protejarea fata de actiunea directa a razelor solare si mentinerea lor la umbra.
In afara acestor elemente care modifica capacitatea de adaptare a testoaselor, alimentatia defectuoasa reprezinta cauza majora a carentelor vitaminice:
Carenta in vitamina A este deosebit de frecventa si consta in umflarea pleoapelor si lipsa poftei de mancare; aceasta afectiune se trateaza prin administrarea timp de cateva saptamani a vitaminei A, in doza recomandata de medicul veterinar.
Carenta de vitamina B, ca urmare a unei alimentatii unilaterale, in special cu peste, are drept rezultat oprirea cresterii, iar la administrarea de vitamina B simptomatologia se remite spectaculos.
Lipsa vitaminei C din alimentatie determina afectiuni ale pielii, inflamarea pleoapelor, dar si a mucoasei bucale.
Deficitul de calciu, fosfor si de vitamina D produce scaderea rezistentei carapacei („carapace moale”) si a plastronului, deformari ale craniului si ale membrelor, fracturi si o crestere deficitara. Administrarea unui exces vitaminic provoaca hipervitaminoza, afectiune in care pielea prezinta modificari caracteristice, de la o simpla descuamare la ingrosari si la aparitia unor plagi infectate.
In toate aceste cazuri, consultul medical calificat este obligatoriu.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE