Pont esențial pentru o viață împlinită: bucuriile mici sunt cele care fac o fericire mare

Aceasta este o idee foarte importantă. E importantă pentru că ea contrazice ceea ce știm, că o mare bogăție ne face mai fericiți sau un partener mai nu știu cum, la fel. E mai important să vedem în fiecare zi ceva frumos, să admirăm o floare, să bem un ceai aromat, să privim un apus spectaculos peste oraș (dar să privim atent, nu superficial, să ne bucurăm plenar de acea experiență) să avem o conversație plină de miez cu cineva de la care să învățam ceva, să citim o carte minunată… și vă las pe voi să mai enumerați ceea ce vă poate face plăcere zilnic.

Așadar nu are sens să alergăm după bani, o casă mai mare, o mașină mai încăpătoare sau cine știe ce mare călătorie. Acestea sunt experiențe care au valabilitate limitată. Psihologii spun că mintea umană se obișnuiește cu orice, mai ales cu noile obiecte pe care le achiziționăm. Dacă tu crezi că o pereche nouă de pantofi scumpi de va face mai fericită pe termen lung…  mai gândește-te. Pe termen lung ne fac fericiți lucruri la care nu ne gândim de obicei. Cărțile bune (curiozitatea naturală a oamenilor și cărțile care o satisfac – o mare sursă de bine de care nu ne dăm seama), poveștile cuprinse într-un roman frumos, dansul, muzica, prietenii, mâncarea bună… Oare de ce nu învățăm să punem accent pe aceste lucrui și nu pe ceea ce nu avem și după care alergăm ca niște obsedați?

Este ceva inerent culturii noastre occidentale competitive. Suntem învățați de tineri că trebuie să câștigăm mai mult, să promovăm, să avem o mașină mai mare și un apartament mai spațios. Și atunci disprețuim ceea ce avem și nu mai avem timp pentru lucrurile care ne fac plăcere reală. Lucrurile simple.

Singurul element de preț este timpul. Ceea ce facem cu el, lucrurile cu ce îl umplem. Este mai de preț decât casa, decât hainele sau mașina, care, toate, au valabilitate limitată. Mai devreme sau mai târziu se degradează, devin ale altcuiva. Timpul, experiențele cu care l-am umplut, rămân singurul capital.

Uneori revelația aceasta oamenii o au după ce viața le face o surpriză neplăcută: se îmbolnăvesc, sau cineva foarte apropiat se îmbolnăvește. Atunci realizează că nu casa ori mașina pot salva ceea ce e mai de preț și investesc în timp și în experiențe plăcute cu ei înșiși sau cu cei apropiați. Realizează că, în perspectiva sfârșitului, nimic din ceea ce e material nu are valoare, că prezența, conversația, sunt cruciale.

„Am început să scot din viața mea lucrurile inutile atunci când m-am îmbolnăvit de cancer. După faza în care mă întrebam obsesiv de ce mi se întâmplă mie așa ceva, după ce am făcut tratamentul care mă făcea să mă simt groaznic, mi-am dat seama că singurele lucruri care mă mai înseninau erau prietenii mei și pisica mea. Ea a fost cu mine mereu, tăcută și fidelă, când stăteam în pat. Acum mi-am dat demisia și că concentrez pe ceea ce îmi făcea plăcere în trecut, în adolescență. Cititul. Citesc ore în șir cu pisica mea în brațe și nu am fost niciodată mai fericită ca acum…“

Articol de Iuliana Alexa, redactor șef PSYCHOLOGIES România

Îi puteți scrie Iulianei Alexa la: iuliana.alexa@ringier.ro

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE